Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 21/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 219/59/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -04.10.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.11.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent B. I. A. împotriva sentinței civile nr.196/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. A. Interne, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Inspectoratul de Poliție al Județului T., având ca obiect suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, este lipsă reclamantul recurent reprezentat de avocat A. A., pentru pârâtul intimat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a răspuns consilier juridic J. B., lipsă fiind pârâții intimați M. A. Interne și Inspectoratul de Poliție al Județului T..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 01.11.2013, întâmpinare din partea Ministerului A. Interne iar la 06.11.2013 a depus întâmpinare P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Consilier juridic J. B., pentru pârâtul intimat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție depune delegație.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat și nici probe de administrat, astfel încât instanța, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând recursul, să se admită cererea de suspendare a executării, susținând oral cele menționate în cererea de recurs.
Reprezentanta pârâtul intimat P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pune concluzii de respingere a recursului declarat ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond. Susține că este inadmisibilă cererea de suspendare a avizului emis de P. ÎCCJ, întrucât acesta nu este act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, fiind un simplu act premergător dispoziției de eliberare din funcție ocupată în cadrul structurii Poliției Judiciare.
În replică, reprezentantul reclamantului a învederat că suspendarea executării avizului s-a solicitat în speță împreună cu suspendarea dispoziției de eliberare din funcție, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, cererea apărând astfel admisibilă.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4102 din 19 Iunie 2013, Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul M. A. și Internelor; a respins respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I. A. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I cu sediul în Piața Revoluției nr. 1, A, sector 1, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției și pârâtul Inspectoratul de Poliție T., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul B. I. A., solicitând modificarea hotărârii și admiterea cererii, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, susținând că sunt îndeplinite în cauză condițiile de admitere a cererii de suspendare, instanța de fond făcând o aplicare greșită a normelor de drept material în speță. Astfel, se susține că reclamantul a dovedit existența unui caz bine justificat pentru suspendarea actului administrativ, în condițiile în care actul administrativ ce face obiect al cererii nu este motivat, neavând indicate temeiurile de drept pe care se sprijină măsura de retragere a avizului Parchetului de pe lângă ÎCCJ, nefiind arătate în cuprinsul său motivele de fapt ce au justificat retragerea acestui aviz, astfel încât reclamantul este lipsit de posibilitatea de a ataca această măsură.
Se susține de asemenea, că este îndeplinită și cerința pagubei iminente, impusă pentru admiterea cererii de suspendare, întrucât executarea de îndată a dispoziției de eliberare din funcție ar perturba grav funcționarea autorității publice în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea ca lucrător al Poliției Judiciare, prin predarea dosarelor instrumentate către alți colegi, fiind afectată activitatea operativ informativă specifică muncii în cadrul acelei autorități, prin distrugerea rețelei de informatori și colaboratori creată în cadrul activităților desfășurată pentru DIICOT.
În ședința publică din 21.11.2013, reprezentanta intimatului P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării avizului emis de instituția pe care o reprezintă sub nr. 15/C/A/2013 din 10.01.2013, ce se impune a fi analizată cu prioritate față de fondul cauzei, raportat la disp. art. 248 NCPC, urmând a fi respinsă, față de următoarele considerente:
Este adevărat că avizul în discuție nu poate fi calificat drept act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, de vreme ce el însuși nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice, putând fi calificat doar ca operațiune administrativă îndeplinită în scopul numirii printr-un act administrativ sau revocării printr-un astfel de act în sau din funcțiile structurile poliției judiciare.
Cu toate acestea, instanța observă că în speță suspendarea acestui aviz s-a solicitat împreună cu actul administrativ în vederea căruia a fost emis, anume, dispoziția emisă de Șeful I. T. nr. 40/25.01.2013, rezultând astfel că, raportat la disp. art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este îndreptățită să analizeze aparența de legalitate a acestei operațiuni administrative, în cursul analizei cererii de suspendare a executării actului administrativ menționat. Trebuie astfel concluzionat că cererea de suspendare a executării poate viza și avizul emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împreună cu dispoziția emisă în baza sa.
Va fi deci respinsă excepția invocată, urmând a se analiza în fond cererea de suspendare, în limitele recursului declarat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, respectiv, art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, Curtea reține următoarele:
Nu se verifică în speță susținerile reclamantului recurent referitoare la aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită. Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, dispoziția de eliberare din funcția de lucrător al poliției judiciare emisă pe seama reclamantului pare a fi motivată, prin indicarea temeiurilor de drept pe care se sprijină, referirea făcută la avizul emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție constituind, cel puțin în aparență, o motivare în fapt suficientă pentru a permite exercitarea controlului judecătoresc asupra legalității actului administrativ, având în vedere disp. art. 2 alin. 3, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 364/2004 și art. 201 C.pr.penală.
Așadar, corect a concluzionat prima instanță că în speță nu s-a dovedit existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
De asemenea, s-a concluzionat corect în speță că nu se veridică nici condiția referitoare la paguba iminentă ce s-ar cauza prin executarea dispoziției de eliberare din funcție anterior soluționării în fond a acțiunii în anularea sa, în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004.
Recurentul face referire în această privință la perturbarea gravă a funcționării autorității publice în cadrul căreia a funcționat ca lucrător al poliției judiciare, însă aceste susțineri nu au fost însoțite de dovezi, neputând fi valorificate prin raportare exclusivă la prezumția că eliberarea din funcție a unui astfel de lucrător ar fi de natură să prejudicieze activitatea poliției judiciare, dat fiind specificul acesteia.
În egală măsură se constată a fi nefondate susținerile din cererea de recurs referitoare la motivele pentru care a fost chemat în judecată și M. A. Interne, dorința reclamantului de a face acestuia opozabilă hotărârea din prezenta cauză neputând să-i atribuie acestuia calitate procesuală pasivă, câtă vreme această autoritate nu se identifică cu subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății, nefiind emitent al actului în privința căruia se solicită suspendarea executării.
În ce privește operațiunea administrativă ce a precedat emiterea acestui act, raportat la disp. art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, instanța constată că nu s-au dovedit în speță motive de admitere a cererii de suspendare.
În baza art. 453 NCPC, se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul recurent B. I. A. cu domiciliul procesual în Timișoara, .. 4, etaj 2, . sentinței civile nr. 196/26.03.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați M. A. Interne cu sediul în București, P-ța Revoluției, nr. 1A, sector 1, cont bancar RO97TREZ__, deschis la D.T.C.P.M.B., Cod fiscal CF4267095; P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în București, . sector 5 și Inspectoratul de Poliție al Județului T., cu sediul în Timișoara, .. 46, jud. T..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. A. P. Ș. E. P.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./29.11.2013
TEHNORED/D.C./ 29.11.2013 – 6 exemplare
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4490/2013.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
