Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 22/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 9462/115/2012
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
Secția C. Administrativ și Fiscal operator – 2928
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr._
Ședința publică din 22 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: A. R. S.
JUDECĂTOR: M. O. G.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul D. I. I. și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 1301 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal se prezintă avocat B. A. pentru reclamantul recurent, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri, se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului reclamantului, modificarea hotărârii recurate, în sensul acordării dobânzilor fiscale de la data plății taxei de poluare, respectiv 18.08.2009, până la data restituirii efective a acesteia, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de timbru. Cu privire la recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. pune concluzii de respingerea acestuia.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1301 din 15 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A respins în parte excepția lipsei procedurii prealabile invocate de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul D. I. I., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane, obligând-o pe aceasta să restituie reclamantului suma de 1.552 lei, reprezentând taxă de poluare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății; totodată, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Băile Herculane la plata dobânzilor legale aferente, conform considerentelor hotărârii, precum și la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată; a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în materie de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice care a emis actul atacat, indiferent dacă aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă. În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane, care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu.
În ceea ce privește excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S., tribunalul a respins această excepția, având în vedere că a fost ridicată de o parte lipsită de calitate procesuală pasivă.
Cu referire la fondul cauzei, s-a arătat, în esență, că taxa de poluare, reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, este contrară dispozițiilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
În sensul celor de mai sus, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru, a unor vehicule de ocazie, cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională; totodată, că, în atare situații, Curtea recunoaște contribuabililor dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că, a fost formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă și, prin urmare a fost respinsă.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs reclamantul D. I. I. și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane.
Prin recursul formulat reclamantul D. I. I. a solicitat modificarea hotărârii hotărârii recurate, în temeiul art. 312 alin. (3) Cod procedură civilă, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (9) Cod procedură civilă, în sensul acordării dobânzilor fiscale, de la data plății taxei pe poluare auto, respectiv de la data de 18.08.2009, conform chitanței . nr._ din 18.08.2009, până la data restituirii efective. Cu privire la cheltuielile de judecată, onorariul de avocat, atât pentru fond, cât și în calea de atac, arată că înțelege să le solicite pe cale separată.
În susținerea acestui capăt de cerere, recurentul a invocat concluzia Avocatului general publicată la data de 13.12.2012, în cauza C-565-2011, potrivit căruia: „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.”
Totodată, recurentul a invocat, în susținerea sa și Decizia CEJ, pronunțată în dosarul nr. C-565-2011 la data de 18.04.2013, în cauza M. I. contra României, în sensul celor invocate de Avocatul general.
De asemenea, a invocat, în acest sens și practica altor instanțe de judecată, precum:
- sentința civilă nr. 2027/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, menținută prin Decizia nr. 961/05.02.2013 a Curții de Apel Ploiești;
- sentința civilă nr. 1947/01.11.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova, menținută prin Decizia nr. 1890/26.02.2013 a Curții de Apel Ploiești;
Pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane, prin recursul formulat a solicitat în principal, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond cu privire la excepția tardivității formulării plângerii prealabile administrative; în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. și respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, având în vedere neîndeplinirea procedurii prealabile, iar, pe fondul cauzei, respingerea acesteia ca neîntemeiată. Totodată, a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu astfel cum a fost formulată.
În susținerea recursului, recurenta reiterează excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative/tardivității procedurii prealabile administrative, prin raportare la dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, ca urmare a faptului că reclamantul nu a formulat contestație împotriva deciziei de calcul a taxei pe poluare.
Cu referire la fondul cauzei, arată că, așa cum se arată în expunerea de motive a O.U.G. nr. 50/2008, „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgență și extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art.115 alin. 4 din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență (...)”.
Susține că, din chiar această expunere de motive, rezultă că adoptarea ordonanței a avut, printre alte motivații, și necesitatea respectării legislației europene. Prin urmare, apreciază că, astfel, România s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica de mediu pe principiul „poluatorul plătește”.
În sensul celor de mai sus, învederează că, așa cum este reglementată prin O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare este conformă normelor de drept comunitar, nefiind contestată de Comisia Europeană sau de vreun alt organism comunitar. Îndeplinind aceste cerințe, este evident că taxa plătită de reclamantul intimat este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, ea neputând fi restituită nici la cererea părții și nici în alt mod.
În fine, referitor la calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice C.-S., susține că aceasta rezultă din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 3831/2011, administrațiile financiare fiind doar unități fiscale fără personalitate juridică, care se subordonează direcției teritoriale a finanțelor publice.
În subsidiar, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, justificat de împrejurarea că taxa de poluare pentru autovehicule constituie venit la bugetul gestionat de acest organ administrativ.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursul reclamantului este neîntemeat, urmând a fi respins, iar recursul pârâtei este întemeiat conform art. 304 pct. 9 C. pr. Civilă, urmând a fi admis, modificată în parte hotărârea atacată, în sensul admiterii cerererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă și obligată instituția chemată în garanție la plata către aceasta a oricăror sume pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri, cu titlu de taxă de poluare și dobânzi fiscale, menținând în rest hotărârea, după cum urmează:
Examinând recursul declarat de reclamantul D. I.-I., Curtea constată că acesta este lipsit de interes, întrucât din sentința recurată (considerente și dispozitiv) reiese că judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei A.F.P. Băile Herculane la plata către reclamant a dobânzilor aferente începând cu data achitării taxei de poluare conform chitanței . nr._ (fila 11 dosar fond) și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Tribunalul a acordat acest petit conform solicitării reclamantului din acțiunea introductivă, adică dobânzi legale de la data plății taxei, astfel că recursul formulat pe acest motiv este lipsit de interes, urmând a fi respins.
Examinând recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane, în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ca urmare a neîndeplinirii/tardivității procedurii administrative, Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 24/2011, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, a statuat, cu forță obligatorie, că procedura administrativă prealabilă vizată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, nu se aplică litigiilor prin care se urmărește restituirea taxei de poluare, intemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Cu referire la fondul cauzei, Curtea reține că taxa plătită de reclamantul intimat a fost percepută în temeiul O.U.G. nr. 50/2008.
Raportat la prevederile acestei ordonanțe, taxa este legală. În schimb, ea încalcă dispozițiile art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, așa cum este el interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Potrivit acestui text, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
În sensul celor de mai sus, instanța reține că, prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 pronunțată în dosarul nr. C-402/09 (cauza T. vs. România) Curtea de la Luxemburg a stabilit că „art. 110 din Tratat trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură de pe piața națională”.
Ori, O.U.G. nr. 50/2008 stabilește o taxă care se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a unor autovehicule, inclusiv a celor de ocazie cumpărate din alte state membre U.E., fără să stabilească o taxă pentru autovehiculele de ocazie având aceiași vechime și aceiași uzură, aflate deja în circulație pe teritoriul României la data instituirii taxei (și pentru care, deci, nu s-a plătit taxa). Procedând astfel, statul român descurajează cumpărarea de autovehicule de ocazie din alte state membre ale U.E., prin aceea că face să fie mai avantajoasă cumpărarea autovehiculelor de ocazie similare, ca vechime și uzură, deja înmatriculate pe teritoriul României.
Curtea constată, însă, că prin Legea nr. 157/2005, România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană. Efectele acestei ratificări sunt reglementate de dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare; potrivit alin. 4 al aceluiași articol, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță O.U.G. nr. 50/2008, și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, instanțele române trebuie să aplice cu prioritate legislația comunitară.
Concluzionând, Curtea reține că taxa este nelegală, raportat la art. 110 din Tratat, motiv pentru care în mod justificat a fost restituită de prima instanță, inclusiv sub aspectul dobânzilor la plata cărora este îndreptățit reclamantul.
Cu toate acestea, recursul de față este fondat, în condițiile în care judecătorul fondului a respins cererea de chemare în garație a Administrației F. pentru Mediu București, deși este de necontestat că taxa încasată de organul fiscal s-a făcut venit la bugetul acestei instituții, fiind, așadar, legal ca beneficiarul taxei să suporte, în final, toate consecințele restituirii.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 1301 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă și va obliga instituția chemată în garanție la plata către aceasta a oricăror sume pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri, cu titlu de taxă de poluare și dobânzi fiscale, menținând-o în rest.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. I. I. împotriva sentinței civile nr. 1301 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice a orașului Băile Herculane împotriva sentinței civile nr. 1301 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă și obligă instituția chemată în garanție la plata către aceasta a oricăror sume pe care pârâta le va plăti reclamantului în temeiul prezentei hotărâri, cu titlu de taxă de poluare și dobânzi fiscale, menținând-o în rest.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
A. R. S. M. O. G. D. I. Ț.
Grefier
M. M.
Red. M.O.G./23.01.2014
Dact. M.M./24.01.2014 – 2 ex.
Prima instanță – Tribunalul C.-S.
Judecător – G. Ș.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6791/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013.... → |
|---|
