Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2949/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2949/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 5380/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C.
ADMINSITRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr.2949
Ședința publică din 25 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: M. B. Judecător: F. D.
Judecător: I. J.
Grefier: D. R.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent Administrația Finanțelor Publice Sânnicolaul M. reprezentantă prin D.G.F.P. T., împotriva sentinței civile 3234/05.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta M. C. F., având ca obiect contestare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat P. O., lipsă fiind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada cheltuielilor de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a constatat următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3234/05.10.2012 Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesual pasive a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE T. și a respins excepția lipsei calității procesual pasive a ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SÂNNICOLAU M..
A admis cererea formulată de reclamanta M. C. F. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SÂNNICOLAU M. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE T..
A anulat Decizia de calcul nr. 2086/2010 și a dispus restituirea sumei de 2671 lei reprezentând taxă pe poluare cu dobânda conform art. 124 din OG 92/2003 până la restituirea în întregime a sumei.
A Obligat pârâții la cheltuieli de judecată în sumă de 400 lei.
Împotriva acestei hotărâri pârâta D.G.F.P. T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sânnicolaul M. a declarat recurs, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, prin aceea că instanța nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente susținând că instanța a ignorat art. 12 din Legea nr. 9/2012, lege prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 50/2008, eliminându-se deopotrivă, impedimentul de neconformitate a normei interne cu art. 110 din T.F.U.E.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. C.pr.civ., Curtea constată că acesta nu este fondat, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, inclusiv din perspectiva art. 304 C.pr.civ.
Astfel cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Sânnicoclaul M., invocată, Curtea reține că aceasta nu poate fi susținută, întrucât raportul juridic dedus judecății relevă o legătură directă între reclamantă și pârâta recurentă, care a încasat taxa de poluare în cauză.
Recurenta nu se află în raport juridic cu Administrația Fondului de Mediu București.
Faptul că suma percepută a fost virată unui terț de către pârâta recurentă dădea posibilitatea acesteia să cheme în garanție Administrația Fondului de Mediu București, cerere care nu a fost formulată în cauză.
Dar și în ipoteza actuală, Administrația Fondului de Mediu București poate avea calitatea de copârâtă în astfel de litigii sau, eventual, de chemată în garanție, nici una dintre ipoteze nefiind de natură să înlăture, însă, calitatea procesuală pasivă a Administrației Finanțelor Publice,motiv pentru care, Curtea respinge excepția ridicată de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M..
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. 1 din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE.
În consecință, Curtea reține că recursul autorității pârâte nu este întemeiat și în baza art.312 cod pr.civilă îl va respinge.
Văzând și prevederile art.274 cod pr.civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sânnicolaul M. împotriva sentinței civile nr.3234 din 5.10.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 450 lei către reclamanta intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 25 aprilie 2013.
Președinte pt.Judecător Judecător
M. B. F. D. I. J. aflat în delegație semnează
Președinte secție
Judecător I. J.
Grefier
D. R.
Red.M.C./15.05.2013
Tehnored.D.R./15.05.2013
2 ex.
Prima instanță:Trib.T.
Judecător:B. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5081/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3159/2013.... → |
|---|
