Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1486/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1486/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 8146/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
Secția contencios
administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1486
Ședința publică din 26 martie 2013
PREȘEDINTE: D. P.
JUDECĂTOR: A. S.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: A. S.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și D. T. împotriva Sentinței Civile nr.3096/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. in Dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta intimată S.C. NL – L. S.R.L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată, avocat T. Acidalia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că reclamanta intimată a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 25.03.2013, concluzii scrise, împuternicire avocațială, copia certificată pentru conformitate cu originalul a facturii nr._/22.03.2013 și copia certificată a extrasului de cont în dovedirea onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3096/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. in Dosarul nr._, s-a admis in parte acțiunea privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtele D. G. a F. Publice, A. F. Publice a Mun. Timisoara și A. F. Publice a Mun. Timisoara Pentru Contribuabili Mijlocii, și-n consecință s-a dispus anularea Deciziei nr. 12/17.11.2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T..
Prin aceeași hotărâre judecătorească ,a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara, la restituirea către reclamant a sumei de 8958 lei și a dobânzilor legale, începând cu a 45-a zi de la data înregistrării cererii de restituire a sumei până în momentul achitării efective.
De asemenea, pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în solidar, către reclamant, în sumă de 43,3 lei, fiind respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a cumpărat în anul 2008 un autovehicul de ocazie, marca Scania, iar pentru înmatricularea lui în România, la data de 27.11.2008 (fila 21), a achitat suma de 8.958 lei cu titlul de taxa de poluare, iar la data de 25.10.2011, a solicitat restituirea acesteia, fiind refuzată prin adresa nr. 27.820/26.11.2011 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T. .
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat, anularea deciziei de calcul a taxei și pârâtele A.F.P. Timișoara și D.G.F.P. și A.F.P.C.M. să fie obligate la restituirea sumei achitate și la cheltuieli de judecată.
Pârâtele au invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a acestora.
În analiza excepției invocate, instanța de fond a reținut că reclamanta prin acțiune, a solicitat restituirea unei taxe ce a fost achitată în baza unei decizii emise de către pârâta A.F.P., iar suma a fost încasată de la reclamant de către aceasta. Refuzul de restituire a sumei s-a materializat în decizia emisă de către pârâta A.F.P.C.M. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății . Calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Conform art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, autoritatea fiscală competentă (identificată de art. 2 lit. d cu „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”) este cea îndreptățită a stabili obligația de plată și cuantumul acesteia, prin decizie de calcul.
Așa fiind, instanța de fond a respins cererea îndreptată împotriva pârâtei D.G.F.P., pentru lipsă de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, se reține, în primul rând, că reclamanta a invocat dispozițiile art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană ca temei al cererii sale și a făcut dovada înmatriculării anterioare a autovehiculului în litigiu într-un al stat membru al Uniunii Europene-Germania - ( fila 27 dosar) anterior înmatriculării în România, motiv pentru care la soluționarea acestui litigiu se impune raportarea la art. 110 fost 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, care interzice o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Potrivit art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”.
Așadar, art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu interzice introducerea unui impozit de natură internă, ci numai aplicarea lui discriminatorie, și numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene.
In ceea ce privește jurisprudența Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second handa fost amintită Cauza Nádasdi C-290/05 și C-333/05 și hotărârea dată la 18 ianuarie 2007 în cauza C‑313/05 Maciej Brzeziński împotriva Dyrektor Izby Celnej w Warszawie.
Cea mai importantă hotărâre a Curții Europene de Justiție în materia taxelor interne aplicate autoturismelor second hand cu prilejul înmatriculării pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene – raportat la împrejurarea că în această hotărâre se analizează chiar taxa de poluare instituită de Statul Român prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 – o constituie însă Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului.
Astfel, se are în vedere opinia exprimată de Curtea Europeană de Justiție, care a reținut că reglementarea menționată – respectiv OUG nr. 50/2008 – are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, având în vedere că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Prin urmare, raportându-se la concluziile Hotărârii T., instanța de fond a constatat că prezenta cauză nu diferă, sub aspectele analizate de Curtea Europeană de Justiție, de cauza deferită instanței de contencios european.
În consecință, față de caracterul discriminatoriu al reglementării taxei de poluare aplicabile reclamantei, această reglementare urmează a fi înlăturată ca fiind în contradicție cu dispozițiile art. 110 TFUE.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de poluare, s-a reținut că această chestiune este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia „prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”, precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora „prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat”.
Așadar, materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală.
În ceea ce privește termenul de la care sunt datorate aceste sume, s-a reținut că, potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare”.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, s-a reținut că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs in termenul legal pârâta AFP Timișoara, care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii .
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei ,Curtea observă că acestea au vizat in esență împrejurarea că în mod vădit nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive in cauza a A.F.P. Timișoara,in contextul in care calitatea procesuala pasiva revine organului care a refuzat restituirea taxei ,in speță Administrația Finanțelor Publice Pentru Contribuabili M. și Mijlocii ,fiind invocate in acest sens prevederile OMFP nr. 1899/22.12.2004, pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget .
Recurenta a mai susținut că este irelevant faptul că la data stabilirii taxei și la data efectuării plății sumei de 8.958 lei societatea reclamantă se găsea in administrarea fiscală a AFP Timișoara deoarece ,după data trecerii societății in administrarea fiscală a AFPCM T., recurenta nu mai are calitate procesuală ,fiind in imposibilitate obiectivă de a pune in executare hotărârea instanței de fond.
In drept ,au fost invocate prevederile art. 304 pct.9/C.pr.civ.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâta D. T., care, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9/C.pr.civ, a susținut că cererea reclamantei ar fi neîntemeiată deoarece la data de 13.01.2012 a intrat in vigoare Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de Ia autovehicule, publicata in M.Of. nr. 17 din 10 ianuarie 2012, prin care s-a abrogat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire Ia cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor in ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente in modul de taxare și introducerii reglementarilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxa apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales in ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitara indiferent de proveniența autovehiculului.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursurile promovate prin aplicarea dispozițiilor art. 304, 304 ind.1 Cod procedură civilă, prin prisma probatoriului administrat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În ceea ce privește calitatea procesuala pasivă, se constată că prin calitate procesuală pasivă se înțelege, potrivit doctrinei, identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
În vederea stabilirii calității procesuale pasive în cazul litigiilor privind cererile de restituire a taxei de poluare trebuie avut în vedere cadrul legal specific acestor litigii, respectiv dispozițiile art. 1 alin. 1 și ale art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008.
Conform art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 7 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Din aceste dispoziții legale rezultă că taxa de poluare este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul de Procedură Fiscală.
In speță ,decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de AFP Timișoara, recurenta având deci calitatea de emitentă a actului administrativ și ,totodată ,cea care a avut manifestări de voință emise în regim de putere publică,iar o procedură administrativă de restituire a creanțelor percepute nelegal nu poate modifica raportul juridic specific de drept administrativ născut intre părți.
In consecință ,in mod corect instanța de fond a statuat că recurenta are calitate procesual pasivă ,iar recursul AFP Timișoara nu este întemeiat.
In privința recursului declarat in nume propriu de către D. T., Curtea observă că aceasta nu a fost obligată la plată prin hotărârea recurată întrucât față de ea s-a constatat lipsa calității procesual pasive,context in care calea de atac pe care a declarat-o apare ca lipsită de interes ,urmând a fi respinsă .
In baza art. 274 /C.pr.civ. ,ca o consecință firească a soluției de respingere a cererilor de recurs ,va fi admisă cererea accesorie a reclamantei privind obligarea recurentei AFP Timișoara la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 645 lei, reprezentând onorariu avocațial avansat in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și D. T. ,împotriva Sentinței Civile nr.3096/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul T. in Dosarul nr._ .
Obligă recurenta AFP Timișoara sa plătească intimatului suma de 645 lei cu titlul de cheltuieli de judecată in recurs.
Irevocabilă .
Pronunțată in ședință publică azi, 26 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. A. S. R. P.
GREFIER,
A. S.
Red. R.P./10.04.2013
Tehnored R.P./A.S./ 10.04.2013 /2 ex
Prima instanță –– jud. N. A. F. - Tribunalul T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4150/2013.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
