Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9000/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9000/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 2509/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.9000
Ședința publică din 27 septembrie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
GREFIER: I. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Oțelu R., împotriva Sentinței civile nr. 8/2012, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Jurăvăț S. și chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 8/2012, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S..
A fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile invocate de parata DGFP C.-S..
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Jurăvăț S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. și în consecință:
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. să restituie reclamantului suma de 4475 lei.
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Oțelu R. la plata sumei de 39,30 lei, cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu 6.
Împotriva acestei hotărâri pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Oțelu R., a declarat recurs, invocând excepția neîndepliniri procedurii prealabile, reclamantul nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 7 (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată de art. 205 Cod procedură fiscală, art. 41 Cod procedură fiscală.
În acest context, se invocă tardivitatea formulării procedurii prealabile administrative, în raport cu dispozițiile art. 207 (1) Cod procedură fiscală, termenul vizat de normă, de 30 de zile, fiind depășit, cu consecința sancțiunii decăderii.
În recursul pârâtei recurente se invocă nelegalitatea hotărârii, prin aceea că instanța a ignorat calitatea procesuală pasivă a Direcției Generale a Finanțelor Publice C. - S., în condițiile în care, potrivit Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3831/2011, are atribuția de a reprezenta interesele statului în fața instanțelor de judecată iar, potrivit art. 3 lit. k din R., Direcția G. a Finanțelor Publice C. - S. reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată, Administrația Finanțelor Publice a orașului Oțelu R. neavând personalitate juridică, fiind subordonată Direcției Generale a Finanțelor Publice C. - S.
Pe fondul cauzei, se susține compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu art. 110 din TFUE, actul normativ fiind emis tocmai pentru a asigura conformitatea dreptului intern cu dreptul U.E.
Critica este îndreptată și sub aspectul modului de soluționare al cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, întrucât organele fiscale doar stabilesc și încasează taxa de poluare în conformitate cu prevederile dispozițiilor art. 5 și art. 7 din O.U.G nr. 50/2008, iar beneficiar al acestei taxe este alt organ administrativ, Administrația F. pentru Mediu București, fiind invocate în acest context dispozițiile art. 60 – 63 Cod procedură civilă, care reglementează instituția chemării în garanție.
În cauză, nu s-a întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Cu privire la excepțiile invocate, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul Deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniu Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală, nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
Mai mult, Curtea constată că tribunalul a dezlegat această problemă de drept în spiritul legii, context în care se impune a se menționa că instanțele au constatat că Statul nu s-a angajat să restituie administrativ asemenea taxe, problema fiind, încă, în discuție în spațiul public, iar cetățenii justițiabili care au inițiat menționata procedură prealabilă administrativă au întâmpinat un refuz de rezolvare, în sensul că li s-au respins astfel de cereri, consolidându-se, chiar, o practică a autorităților administrative în acest sens.
În același timp, în jurisprudența CJUE - cauza Metallgesellschaft și Hoechst, s-a statuat că restituirea taxelor prevalate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării în momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă este în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor, ipoteză identificată în prezenta cauză.
Astfel, cu privire la calitatea procesuală pasivă, Curtea constată că recurenta confundă calitatea procesuală cu reprezentarea procesuală, conferită prin Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală menționat, cele două instituții fiind diferite în D., instanța de fond soluționând temeinic și legal disputa juridică, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, întrucât, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține organului emitent al actului atacat, independent de împrejurarea că acesta are sau nu personalitate juridică, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În speță, capacitatea administrativă aparține Administrației Finanțelor Publice a orașului Oțelu R., care a emis actul atacat.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
În ceea ce privește critica cu privire la modul de soluționare al cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu București, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, întrucât instanța de fond a respins în mod corect această cerere, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă în cauză, Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în speța de față, calitatea procesuală pasivă aparține organului emitent al actului atacat, independent de împrejurarea că acesta are sau nu personalitate juridică, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă, respectiv Administrația Finanțelor Publice a orașului Oțelu R..
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta recurentă Direcția G. a Finanțelor Publice C. – S., în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a orașului Oțelu R., împotriva Sentinței civile nr. 8/2012, pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat Jurăvăț S. și chemata în garanție – intimată Administrația F. pentru Mediu București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. L. B. E. N. M. BACĂU
GREFIER,
I. B.
Red.L.B/22.10.2013
Tehnored. I.B. 2 ex./22.10.2013
Primă instanță:G.Ș. – Tribunalul C. - S.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6903/2013.... → |
|---|
