Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1786/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1786/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 5070/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1786
Ședința publică din 28 martie 2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: M. C. JUDECĂTOR: F. D. JUDECĂTOR: M. A. B.
GREFIER: M. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Jimbolia împotriva sentinței civile nr. 3168 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul intimat N. F. și pârâta intimată Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat N. F. lipsă, avocat D. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicirea avocațială, precum și decizia de calcul a taxei de poluare.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit motivelor arătate în întâmpinarea depusă și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.3168 din 2 octombrie 2012, Tribunalul T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. și, în consecință a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acțiunea privind pe reclamantul N. F., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Jimbolia, Direcția G. A Finanțelor Publice T. și Administrația F. Pentru Mediu București, având ca obiect anulare act administrativ.
A obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice Timișoara și Administrația F. pentru Mediu București să restituie reclamantului suma de 4498 lei, reprezentând taxa de poluare, cu dobânzi conform art. 124 Cod procedură fiscală, respingând în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată parțiale către reclamant, în cuantum de 389,3 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Jimbolia, hotărârea fiind criticată prin aceea, că acțiunea este vădit neîntemeiată, având în vedere că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9 din 6 ianuarie 2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prin care s-a abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare, astfel că instanța se impunea a face o compensare legală, în baza art. 12 din Legea nr. 9/2012, urmând ca, eventual, să oblige la restituirea unei diferențe, reclamantul făcând parte din categoria persoanelor vizate de plata taxei instituite prin Legea nr. 9/2012.
În sprijinul recursului sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 499/2009, nr. 802/2009. nr. 834/2009, nr.1596/2009, nr. 1152/2010, principiul unicității și universalității taxei, neîncălcarea principiului neretroactivității, căci legiuitorul anului 2012 doar a redefinit taxa specială în discuție, așa cum a decis Curtea Constituțională.
Deopotrivă, invocă caducitatea Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 7 aprilie 2011 în cauza T. contra România (C - 402/09).
Al doilea motiv de recurs vizează modul de soluționare a petitului, privind acordarea cheltuielilor de judecată, critica vizând neobservarea dispozițiilor art. 274 ( 3) Cod procedură civilă, în raport cu nivelul de complexitate al cauzei.
Curtea, verificând recursul, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. art. 3041 C.pr.civ., în raport cu motivele invocate reține următoarele:
Astfel, în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ "în cazul în care taxa de poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili, începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România".
Curtea constată că, prin dispozițiile Legii nr. 9/2012 se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă - pentru trecut - această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art. 110 TFUE.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de recurs apreciază că acestea au fost acordate într-un cuantum rezonabil raportat la obiectul și complexitatea cauzei, neimpunându-se reducerea lor potrivit prevederilor art. 274 al.3 Cod procedură civilă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Jimbolia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice T. în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Jimbolia împotriva sentinței civile nr.3168 din 2.10.2012, dată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Azi, 28 martie 2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. F. D. M. A. B.
GREFIER,
M. L.
Red. F.D. /2.04.2013
Thred.M.L./2.04.2013
Ex.2
Prima inst. – A. S. - Trib. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7883/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1790/2013.... → |
|---|
