Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8254/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8254/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-08-2013 în dosarul nr. 1467/108/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ARADOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8254
Ședința publică din 27.08.2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: R. P. D.
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamantul C. H. G. și de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica, împotriva sentinței civile nr. 2869/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care se constată depus, prin Serviciul registratură: la data de 21 și respectiv 27 august 2013, de către reclamant Întâmpinare în copie fax și respectiv original.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsa părților, sens în care o reține spre soluționarea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2869/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. H. G. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice Pecica, pârâta fiind obligată la restituirea sumei de 5.539 lei cu titlu de taxă de poluare și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, atât reclamantul C. H. G. cât și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica au declarat recurs.
În recursul reclamantului hotărârea este criticată pentru modul eronat de calcul al datei de la care curg dobânzile aferente sumei restituire reclamantului cu titlu de taxă de poluare. Reclamantul solicită dobânzile de la data efectivă a plății sumei în discuție. Totodată, reclamantul susține că prima instanță nu i-a acordat cheltuieli de judecată, deși a depus dovezile necesare soluționării petitului din acțiune, vizând obligația pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Pecica a declarat recurs, solicitând susținând că, acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.
În cauză, reclamantul intimat a depus Întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtei, cu acordarea cheltuielilor de judecată în recurs și admiterea recursului său.
Verificând recursurile astfel declarate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la recursul reclamantului, Curtea constată că prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare de la data plății acesteia.
Sub acest aspect, Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată, în baza art. 312 (3) Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul pârâtei, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.
Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra României.
Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.
Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.
Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 -, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.
Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în raport și cu motivul de recurs al reclamantului, relativ la neacordarea cheltuielilor de judecată, în fața primei instanțe, cât și cuantumul cheltuielilor de judecată din recurs, va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantului recurent suma de 1060 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului A. – Administrația Finanțelor Publice a Orașului Pecica împotriva sentinței civile nr. 2869/23.04.2013, pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul C. C.-V. având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Admite recursul reclamantului C. C.-V. și modifică sentința în parte, în sensul că acordă reclamantului dobânzile legale aferente sumei restituite, cu începere de la data plății, cu titlu de taxă de poluare.
Menține în rest sentința.
Obligă pârâta la plata sumei de 1060 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.08.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof.Univ.Dr. L. B. A. P. R. O.
GREFIER,
R. P. D.
Red.R.O. /30.08.2013
Tehnored.RPD/30.10.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul A. – jud. I. D..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1790/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1481/2013.... → |
|---|
