Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4654/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4654/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 140/108/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4654
Ședința publică din 30 mai 2013
P.: M. I.
JUDECĂTOR. Ș. E. P.
JUDECATOR: R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1205/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul S. N. și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat S. N. avocat F. Aniel în substituirea avocat G. L. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicirile avocațiale de reprezentare și de substituire și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1205/4.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S. N., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și în consecință:
A obligat pe pârâtă să restituie reclamantului taxa de poluare în cuantum de 3382 RON stabilită prin decizia de calcul a taxei de poluare nr._/ad/26.09.2011 și la plata dobânzii legale în materie fiscală prevăzută de art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 din Codul de procedură fiscală de la data plății și până la data restituirii efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, împotriva Ministerului Mediului – Administrația F. pentru Mediu București și în consecință a obligat pe chematul în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în cuantumul susmenționat, cu dobânzile legale aferente enunțate.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 540 lei.
Constatând că instituirea taxei de poluare prin OUG. nr. 50/2008 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Administrația Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recurenta critică pe fond sentința, susținând legalitatea taxei în discuție, conform OUG nr.50/2008, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, nefiind dovedită în concret o depreciere reală a autovehiculului ce a determinat plata acestei taxe, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Litigiul pune în discuție caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituie prin O.U.G. nr. 50/2008, în sensul că măsura legislativă adoptată de Statul român descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene. Analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin O.U.G. nr. 50/2008, prin hotărârea din 7.04.2011, dată în cauza C-402/09 (T.), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, precizând că „articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
Considerentele au fost precizate de CJUE și în cauza N. - C-263/10, reținându-se că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importantă, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Reclamantul achitând taxa calculată în temeiul O.U.G. nr. 50/2008, în forma în vigoare la data prelevării taxei, urmează a se constata că taxa prelevată contribuabilului avea, datorită efectelor concrete pe care le-a produs, caracter discriminatoriu, fiind contrară dispozițiilor din fostul art. 90 TCE, actualul art. 110 TFUE. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță, se impune restituirea taxei, întrucât, astfel cum a statuat CJUE (C-62/93), contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european, rațiunea fiind aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 C.p.civ., instanța observând legalitatea și temenicia sentinței atât sub aspectul obligației de restituire a taxei instituită în sarcina pârâtei și de plată a dobânzii legale aferente, conform art.124 și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, începând cu data plății, cât și sub aspectul admiterii cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă, pentru sumele cu care a căzut în pretenții, conform acestei hotărâri, conform art.60-63 C. proc. civ. – va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă, ca parte căzută în pretenții, la plata onorariului de avocat solicitat în recurs de către intimat, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1205/4.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul S. N. și cu chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Obligă pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
-în concediu de odihnă-
VICEPREȘEDINTE
F. D.
GREFIER,
G. K.
Red.:MI./13.06.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./13.06.2013
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3097/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4653/2013.... → |
|---|
