Custodie publică. Sentința nr. 308/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 308/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 583/59/2013
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 03.06.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.308
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.06.2013
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER:M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări împotriva pârâtului I. K., fiul lui Feroz și Imran, născut la data de 25.12.1977 în Durri Banda - Pakistan, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică A., având ca obiect prelungirea duratei de luare în custodie publică cât și asupra cererii reconvenționale formulată de reclamantul I. K. în contradictoriu cu reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări, având ca obiect acordarea regimului de tolerare.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 05.06.2013, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 06.06.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când
CURTEA
Asupra acțiunilor de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._ , la 03.06.2013, reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrări a chemat în judecată pârâtul I. K., solicitând să se dispună prelungirea duratei măsurii de luare în custodie publică a pârâtului, născut la data de 25.12.1977, în Durri Banda - Pakistan, pentru o perioadă de 5 luni.
Reclamantul arată că la data de 08.05.2013, pârâtul, a fost depistat de către lucrătorii Serviciului pentru Imigrări Bihor, pe raza municipiului Oradea, având ședere ilegală pe teritoriul României.
Din verificările efectuate a rezultat că, cetățeanul pakistanez a intrat legal în România la data de 21.03.2013, prin P.T.F. Aeroport Internațional Henri - C. Otopeni, în baza permisului de ședere temporară nr. RO-_, obținut în scop de studii, a cănii valabilitate a expirat la 01.04.2013.
La data de 02.04.2013, la solicitarea celui în cauză, Serviciul pentru Imigrări Bihor i-a emis în conformitate cu prevederile art. 82 alin.3, lit. b), pct. i) din O.U.G nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, Decizia de returnare de pe teritoriul României nr._, cetățeanul pakistanez având obligația să părăsească voluntar România în termen 30 de zile.
Pârâtul, la 18.04.2013, a contestat decizia de returnare susmenționată la Curtea de Apel Oradea, iar în conformitate cu prevederile art. 84 alin.3 din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, contestația deciziei de returnare eliberată la solicitarea străinului nu suspendă executarea măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României.
Întrucât persoana în cauză nu a părăsit voluntar România la expirarea termenului deciziei de returnare, împotriva sa a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art.87 alin.1 lit. a) din O.U.G. nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare (Decizia de returnare nr._ din 02.04.2013).
Având în vedere că numitul I. K. nu poseda nici un document de călătorie, îndepărtarea sub escortă a acestuia nu s-a putut efectua în termenul de 24 ore prevăzut de art. 88 alin.2 din actul normativ sus-menționat, motiv pentru care Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea străinului în custodie publică.
Prin Rezoluția nr. 946/11-5/08.05.2013, procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus luarea în custodie publică a străinului pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la 06.06.2013.
La data de 24.05.2013, prin Sentința civilă nr.303, Curtea de Apel Timișoara, respinge definitiv și irevocabil plângerea formulată de cetățeanul pakistanez.
Inspectoratul General pentru Imigrări a întreprins toate demersurile necesare, pe lângă Ambasada Republicii Islamice Pakistan la București, în vederea obținerii documentului de călătorie, necesar punerii în aplicare a măsurii de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României a celui în cauză, dar până în prezent nu s-a eliberat documentul solicitat.
Întrucât cele 30 de zile dispuse de P. de pe lângă Curtea dte Apel București expiră la data de 06.06.2013, solicită prelungirea duratei luării în custodie publică a numitului I. K. pentru o perioadă de 5 luni urmând ca, în momentul obținerii documentului de călătorie, străinul să fie îndepărtat de pe teritoriul României.
În drept, acțiunea este întemeiată pe prevederile art. 97 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată.
Prin întâmpinare, pârâtul I. K. a solicitat respingerea cereri privind prelungirea duratei de luare în custodie publică, formuland și cerere reconvențională, prin care a solicitat acordarea regimului de tolerare pe o perioadă de 6 luni și obligarea reclamantului-pârât reconvențional la eliberarea documentului de tolerat, fără cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că, în fapt în data de 08.05.2013 a fost solicitat de către lucrătorii Oficiului pentru Străini Bihor în vederea părăsirii teritoriului României pe motiv că nu a solicitat emiterea deciziei atacate și ca atare nu subzistă motivul de suspendare de drept prevăzut de art.84 din O.U.G. nr. 194/2002.
În aceste condiții a solicitat pe calea ordonanței președințiale suspendarea executării efectelor deciziei de returnare până la soluționarea irevocabilă a contestației ce face obiectul dosarului nr._ .
Se mai arată că, în data de 08.05.2013 a trimis pe fax dovada înregistrării cererii de ordonanță președințială la ora 10.10 iar în aceeași dată am înregistrat minuta la Serviciul pentru Imigrări Bihor prin care s-a dispus suspendarea efectelor decizie de returnare atacate.
Contrar celor arătate a fost dus de către lucrătorii O.R.I. - Serviciul pentru Imigrări Bihor la Centrul de Cazare a Străinilor Luați in Custodie Publica A., iar la plecare nu i s-a permis să se întâlnească cu prietena sa pentru ca aceasta să-i înmâneze pașaportul deși a stat peste 3 ore în sediul Serviciului de Imigrări Bihor și a solicitat mai multor lucrători să i se permită să-i dea pașaportul.
Se precizează că pașaportul i-a fost predat de către avocatul său, în fața instanței de judecată și în prezenta consilierului juridic de la Serviciul pentru Imigrări T. d-l B. în data de 24.05.2013 astfel că susținerile reclamantului sunt nefondate.
Considera că măsura luată împotriva sa este nelegală și în totală contradicție cu dispozițiile art. 97 din O.U.G. nr. 194/2002, existand o hotărâre judecătorească care potrivit art.996 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă este executorie.
De asemenea potrivit art. 97 alin. 11 din ordonanta, arata ca reclamantul era obligat la verificarea faptului că nu mai există posibilitatea îndepărtării sale fiind suspendate efectele deciziei de returnare cu atât mai mult cu cât a fost înștiințat. Totodată a înștiințat și Inspectoratul General pentru Imigrări despre situația sa și a solicitat aplicarea regimului tolerării în data de 09.05.2013 însă fără nici un răspuns până în prezent
Consideră că se impune acordarea regimului de tolerare pentru următoarele considerente:
Pârâtul, reclamant reconvențional invocă și redă dispozițiile art.102, 103, 104 din O.U.G. nr.194/2002, arătând că este cetățean pakistanez și se află în România la studii de specializare - a urmat cursurile Facultății de medicină din Oradea - iar în prezent urmează cursurile postuniversitare de specializare.
A avut permis de ședere până la data de 02.04.2013 iar anterior expirării a încercat să-și depună actele însă efectiv nu i-au fost primite, pentru a obține prelungirea dreptului de ședere până în luna noiembrie 2013 pentru a-și putea finaliza studiile și susține examenele.
Menționează că contestația împotriva deciziei de returnare face obiectul dosarului nr._ cu termen de judecată la data de 13.06.2013 aflat pe rolul Curții de Apel Oradea .
Considera că decizia de returnare este nelegală atâta vreme cât potrivit adeverinței de la Facultatea de Medicină din Oradea dovedește faptul că este cu toate taxele achitate la zi și urmează să-și susțină examenul de medic specialist în luna octombrie 2013.
Se mai arată că este în România de peste 13 ani fiind absolvent al Facultății de Medicină, al stagiaturii și apoi a urmat timp de 5 ani cursurile de rezidențiat în specialitatea de Nefrologie urmând ca toate aceste studii să fie finalizate prin examenul de dobândire al specializării pe care așa cum s-a arătat trebuia să-l susțină în luna octombrie 2013.
Se mai arată că potrivit dispozițiilor art.58 din O.U.G. nr.194/2002 nu se face distincție între perioada de studenție, studii postuniversitare sau doctorat mai mult și pentru permisul expirat situația a fost aceeași.
Se solicită a se avea în vedere faptul că este de peste 13 ani în România a achitat toate taxele școlare și toate celelalte taxe Statului Român, nu a creat nici un fel de problemă de natură penală sau chiar și contravențională ceea ce își dorește este să-și finalizeze în integralitate studiile iar plecarea sa din România și revenirea ulterioară ar putea dura mai multe luni și i-ar periclita finalizarea și susținerea examenelor.
Se menționează că, măsurile luate împotriva sa îi încalcă drepturile fundamentale privind dreptul la libera circulație pe teritoriul României și sunt în contradicție cu dispozițiile CEDO.
Analizând cererile cu care a fost investită instanța reține urmatoarele:
Deși reclamantul Inspectoratul General pentru Imigrari a sustinut initial că se impunea prelungirea custodiei publice a străinului, în temeiul art.97 alin.4 din O.U.G. nr.194/2002, având în vedere lipsa unui document de călătorie al acestuia la expirarea termenului deciziei de returnare - străinul pârât a depus la dosar copia pașaportului său valabil, susținând ca reprezentantul autorității reclamante a avut cunoștință despre acest document, la data de 24.05.2013, cand avocatul sau i l-a predat in fața instanței de judecată cu ocazia unui litigiu anterior.
Observând ca măsura luării în custodie publică a fost dispusă la data de 08.05.2013, anterior luarii la cunostiinta a reclamantului despre pașaportul străinului, însă cererea ulterioară din 03.06.2013, a fost fundamentată în continuare lipsa acestui document, la termenul din 05.06.2013, instanta a pus în discuția părților acest aspect.
La acest termen, reprezentantul reclamantului a arătat că cererea de prelungire a custodiei publice subzistă în continuare și se impune a fi admisă, chiar în raport cu apărările străinului formulate prin cererea sa reconventionala, până la finalizarea litigiului în dosarul nr._, aflat pe rolul Curții de Apel Oradea, având în vedere că la data de 08.05.2013, în dosarul nr.162/35/CA/2013 al acestei instanțe s-a dispus pe calea ordonanței președențiale, suspendarea efectelor deciziei de returnare nr._/2013 emisă împotriva străinului, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond având ca obiect contestația străinului împotriva deciziei de returnare. A solicitat însă respingerea cererii reconvenționale a străinului privind acordarea statutului de tolerat, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens, față de motivele de fond pe care le-a invocat.
Instanța reține că motivul principal al străinului în argumentarea cererii reconvenționale a fost tocmai acela al suspendării efectelor deciziei de returnare prin hotararea din 08.05.2013 a Curții de Apel Oradea, apreciind că această măsura este incompatibilă cu măsura custodiei publice, și că acordarea statutului de tolerat îi este absolut necesară după expirarea permisului de ședere, având în vedere că urmează să-și pregătească și să-și susțină examenul de medic specialist în luna octombrie.
Cererea reconvențională astfel formulata este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Este evident că motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii custodiei publice din 08.05.2013 - fila 5 dosar, nu mai subzistă, acestea fiind lipsa pașaportului străinului pentru a opera îndepărtarea de îndată a acestuia – reclamantul necontestând faptul că a aflat despre existenta acestui document anterior formularii acțiunii - precum și acela prevăzut de art.84 alin.3 din O.U.G. nr.194/2000, potrivit cu care contestația împotriva deciziei de returnare nu suspenda executarea măsurii de îndepărtare.
Referitor la dispozițiile menționate, de care se prevaleaza în continuare reclamantul în cererea de prelungire a custodiei publice, acestea au devenit inaplicabile în condițiile pronunțării ordonanței președențiale prin care s-a dispus suspendarea efectelor deciziei de returnare, având în vedere că potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedura civilă pe care s-a întemeiat, ordonanța președențiala este executorie, conform art.996 alin.2 C. proc.civ, iar calea de atac a apelului exercitată împotriva acesteia prezintă relevanță doar în măsura în care instanța de apel ar fi suspendat executarea, potrivit art.999 alin.2 C. proc. civ, ceea ce nu s-a dovedit în cauză până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Așadar, în contextul în care s-a dispus suspendarea efectelor deciziei de returnare printr-o hotărâre judecătorească executorie, potrivit legii - producerea efectelor acestei decizii și continuarea demersurilor în vederea îndepărtării străinului, prin prelungirea măsurii custodiei publice, ar însemna lipsirea de eficiență juridică a unei asemenea hotărâri.
În drept, se constată că situația este reglementată prin dispozițiile art.97 alin.11 din O.U.G. nr.194/2000, potrivit cu care, în cazul în care Oficiul Român pentru Imigrări, inclusiv la solicitarea străinului, constată că nu mai există posibilitatea îndepărtării străinului în perioada pentru care a fost instituită măsura custodiei publice, dispune încetarea măsurii luăriiîin custodie publică și acordarea tolerării.
Reglementarea își găsește corespondent în dispozițiile art.102 alin.1 din ordonanta, care definesc tolerarea ca fiind permisiunea de a rămâne pe teritoriul țării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au drept de ședere și din motive obiective nu părăsesc teritoriul României, materializată prin eliberarea unui document de tolerat, și este în acord cu prevederile art.103 alin.1 lit.bdin acelasi act normativ, care permit tolerarea străinilor prevăzuți la art.102 alin.1, atunci când a încetat măsura custodiei publice dispusă împotriva lor.
În plus, potrivit dispozitiilorart.103 alin.1 lit.f din ordonanta, aceiași străini pot fi tolerati atunci când a fost dispusă suspendarea executării măsurii îndepărtării de pe teritoriul României, având în vedere că suspendarea executării deciziei de returnare - definita de art.82 alin.1 din O.U.G. nr.194/2000, ca act administrativ al autoritatii competente prin care străinii prevăzuți la art. 81 alin. (1) sunt obligați să părăsească teritoriul României - echivaleaza cu suspendarea executarii măsurii de îndepărtare.
Prin urmare, în condițiile în care după luarea la cunoștință a măsurii dispuse prin hotararea amintită, reclamantul Oficiul R. pentru Imigrari era obligat să dispună încetarea luării în custodie publică față de străin și acordarea tolerării, în temeiul dispozițiilor imperative mai sus citate, și nu a procedat astfel, cererea sa de prelungire a custodiei publice împotriva străinului este nelegală și va fi respinsă ca atare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, dreptul de a fi tolerat este un drept premergător dreptului de ședere al străinului, aspect care rezultă din dispozițiile art.104 alin.1/1 lit.a și b, potrivit carora, tolerarea încetează prin acordarea ori prelungirea unui drept de ședere în condițiile ordonanței sau a acordării permisiunii de a rămâne pe teritoriul țării, conform Legii nr.122/2006 privind azilul în Romania, și chiar dacă suportă unele limitari, nu ar putea fi exercitat în prerogativele sale, câtă vreme regimul de semidetenție al custodiei publice ar fi menținut.
Cât privește perioada pe care se impune a fi acordată tolerarea, este de precizat mai întâi că litigiul de fond din dosarul nr._ al Curții de Apel Oradea, în considerarea căruia s-a dispus suspendarea provizorie a efectelor deciziei de returnare, are ca obiect anularea acestei decizii și obligarea autorității pârâte la eliberarea permisului de ședere pentru specializare pentru străin, conform copiei acțiunii de la filele 42 si urm. dosar. Asadar, aspectele învederate în subsidiar prin cererea reconvențională, potrivit cărora, străinul ar avea dreptul la prelungirea dreptului de ședere temporară pentru studii, în temeiul art.58 alin.1 lit.a.I din O.U.G. nr.194/2000, aspecte contestate de reclamant, urmeaza a fi tranșate în litigiul menționat și nu formează obiectul prezentei cauze, unde se pune problema tolerării și nu a dreptului de ședere, conform considerentelor de mai sus.
În consecință, tolerarea se va acorda în temeiul art.104 alin.1 din Ordonanta, pe perioada maximă prevăzută de 6 luni, în considerarea situației create prin ordonanța președențială din 08.05.2013 a Curții de Apel Oradea, și având în vedere că suspendarea efectelor deciziei de returnare nr._/2013 emisă împotriva străinului, s-a dispus până la soluționarea irevocabilă a litigiului de fond îndosarul nr._ al aceleiași instanțe, instanța apreciind ca fiind suficientă această perioadă și neputând specula asupra duratei litigiului sau a unor eventuale căi de atac, în raport cu calificarea juridică a obiectului cauzei.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea reconvențională așa cum a fost formulată, și pe cale de consecință, va respinge cererea principală privind prelungirea custodiei publice, luand act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de prelungire a custodie publice formulată de Inspectoratul General pentru Imigrări privind pe cetățeanul pakistanez I. K., fiul lui Feroz și Imran, născut la data de 25.12.1977 în Durri Banda - Pakistan, și dispune încetarea măsurii custodiei publice.
Admite cererea reconvențională și dispune acordarea regimului de tolerare pe o perioadă de 6 luni pentru cetățeanul pakistanez I. K., cu obligarea Inspectoratului General pentru Imigrări la eliberarea documentului de tolerat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 06.06.2012 în ședința publică.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. ISTRATEMARINELA T.
RED:M.I./17.06.13
TEHNORED/M.T./17.06.13
2.ex./SM/
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 352/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 13/2013.... → |
|---|
