Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 343/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 108/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 08.11.2011
DECIZIA CIVILĂ NR. 343
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.01.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul formulat reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr.551/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de Asigurări de Sănătate C.-S., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 27.12.2012, răspuns la adresa instanței din partea Administrației Finanțelor Publice Reșița.
Instanța, analizând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 551 din data de 16.09.2011, Tribunalul C.-S. a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta C. E., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană De Asigurări De Sănătate C.-S., a anulat, în parte, decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010 privind suma de 425,21 lei, reprezentând majorări de întârziere și menține, în rest, dispozițiile deciziei privind obligarea reclamantului la plata sumei de 257 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta a fost înștiințată de către pârâtă, prin notificarea nr._/17.09.2010, cu privire la obligațiile de a declara veniturile realizate în calitate de persoană fizică autorizată, pentru stabilirea obligațiilor de plată către bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (fila 23 dosar fond).
Pârâta, urmare a faptului că reclamanta nu a dat curs notificării și nu a depus documentele de impunere fiscală solicitate, a stabilit obligația de plată prin consultarea bazei de date transmisă prin Protocol de către ANAF, prin decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010.
Prin decizia de impunere contestată s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale principale în sumă de 257 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 2005 și obligații fiscale accesorii, în sumă de 425,21 lei, reprezentând majorări de întârziere (fila 21-22 dosar fond).
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamantul, în baza autorizației nr._/17.03.2004 a desfășurat activități independente în perioada anului 2005 (fila 24 și 60-61 dosar fond).
Pentru veniturile realizate din desfășurarea activităților, pentru care reclamantul a fost autorizat, acesta avea obligația achitării contribuției de sănătate în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.150/2002, în vigoare până la data de 28.05.2006, dată la care actul normativ a fost abrogat prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care reglementează aceeași obligație de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, în conformitate cu prevederile art. 257 alin. 2 lit. b.
Obligația virării contribuției pentru asigurări sociale de sănătate revine persoanelor fizice care desfășoară activități independente, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.U.G. nr. 150/2002, respectiv conform art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006.
S-a reținut că în cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada achitării contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, potrivit prevederilor legale, astfel că, tribunalul constată că obligația de a plăti suma de 257 lei, reprezentând această contribuție, a fost legal stabilită, prin decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010, de către pârâtă.
Tribunalul a reținut că suma a fost calculată corect, în cotă de 6,5% în conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr.150/2002 și, respectiv art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006.
Cu privire la obligațiile fiscale accesorii, în sumă de 425,21 lei, reprezentând majorări de întârziere aferente creanței principale stabilită în cuantum de 257 lei, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 55 alin. 1 din O.U.G nr. 150/2002, asigurații care nu respectă obligația plății contribuției datorează majorări de întârziere pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor datorate bugetului de stat, respectiv în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art. 88 lit. c din Codul de procedură fiscală sunt asimilate deciziei de impunere și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii.
Art. 119 alin. 1 Cod procedură fiscală prevede că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează, după acest termen, majorări de întârziere care, în conformitate cu dispozițiile alin. 4 al aceluiași articol se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
În speța de față, tribunalul a reținut că pârâta nu a individualizat obligațiile fiscale accesorii printr-o decizie de impunere separată e decizia de impunere emisă cu privire la stabilirea obligațiilor fiscale principale (contribuția de asigurări sociale de sănătate), decizie în care să fie evidențiate nivelul majorărilor de întârziere și numărul zilelor de întârziere în raport de care se calculează majorările de întârziere, iar în această situație, tribunalul a apreciat că decizia de impunere nr._/11.01.2011 este, parțial nelegală, respectiv cu privire la modalitatea de stabilire a majorărilor de întârziere datorate de reclamant.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ, a admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamanta C. E. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S.; a anulat, în parte, decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010 cu privire la suma de 425,21, reprezentând majorări de întârziere și a menținut, în rest, dispozițiile deciziei sus – menționate, cu privire la obligarea reclamantului la plata sumei de 257 lei, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta C. E. apreciind că în mod greșit prima instanță a stabilit în sarcina sa obligații fiscale principale în sumă de 257 lei, reprezentând contribuția de asigurări de sănătate aferentă perioadei 2005
Se mai arată că, prin întâmpinare, C.A.S. C.-S. a stipulat la capitolul motive: „așa fiind a fost emisă decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații fiscale principale de 257 lei aferente anului 2005”.
Reclamanta arată că la solicitarea instanței, a depus adeverința de venit pe anul 2011 din care rezultă că nu figurează în evidențele fiscale cu venituri impozabile, iar data încetării activității comerciale fiind 31.12.2004
Mai mult, reclamanta arată că a depus la dosar și decizia de impunere pentru plăți anticipate, decizia eliberată de D.G.F.P. cu nr._/ 16.03.2004 din care rezultă că și-a achitat toate datoriile, iar perioada de activitate a fost 09.06.2000 – 31.12.2004.
Întrucât în anul 2005 nu a mai desfășurat activități independente, reclamanta solicită modificarea sentinței 551/16.09.2011.
Pârâta intimată nu a depus întâmpinare în cursul procesului, deși a fost citată cu această mențiune.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Prin sentința recurată, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte decizia de impunere nr. 4702/29.10.2010 privind suma de 425,21 lei, reprezentând majorări de întârziere, menținând dispozițiile deciziei privind obligarea reclamantei la plata sumei de 257 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate, reținând că din înscrisurile depuse la dosarul de fond ( filele 24, 60 și 61) rezultă că reclamanta a desfășurat activități independente astfel încât îi revine obligația virării contribuției pentru asigurări sociale de sănătate potrivit art. 8 alin.1 din OUG nr. 150/2002 ( respectiv art. 215 alin.3 din Legea nr.95/2006).
Curtea reține că sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că în anul 2005 nu a realizat venituri din activități independente, având în vedere adresa nr._/14.12.2012 emisă de AFP Reșița potrivit căreia reclamanta C. E. nu figurează cu venituri pe anul 2005.
De altfel înscrisurile reținute de prima instanță ca făcând dovada faptului că reclamanta a desfășurat activități independente în anul 2005 ( filele 60 și 61) sunt adeverință pe venit pe anul 2011 emisă de AFP Reșiță din care rezultă că reclamanta și-a încetat activitatea comercială la 31.12.2004 și decizie de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit privind venitul din activități independente pe anul 2004, înscrisuri care nu fac dovada realizării unor astfel de venituri pe anul 2005, iar înscrisul de la fila 24 este un extras al Deciziei Curții Constituționale nr.705/11.09.2007.
Or, având în vedere că reclamanta nu a realizat venituri din activități independente în anul 2005, Curtea constată că acesteia nu îi revenea obligația plății contribuției la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. 8 și art. 51 alin. 1 și alin.2 lit b din OUG nr.150/2002 ( act normativ aplicabil până la . legii nr. 95/2006) care prevedea că persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1), iar contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupraveniturilor din activități desfășurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfășoare activități independente, dar nu mai puțin de un salariu de bază minim brut pe țară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuția.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 și 3 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurenta reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr.551/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamantă C. E. în contradictoriu cu pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. și va anula în tot decizia de impunere nr.4702/29.10.2010 emisă de pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă C. E. împotriva sentinței civile nr.551/16.09.2011 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de Asigurări de Sănătate C.-S..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantă C. E. în contradictoriu cu pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S..
Anulează în tot decizia de impunere nr.4702/29.10.2010 emisă de pârâtă C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 31.01.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
D. C.
RED/ Ș.E.P./14.03.2013
TEHNORED/D.C./ 14.03.2013 – 2 exemplare
Primă instanță:Tribunalul C.-S.
Judecător – I. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3449/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... → |
|---|
