Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 990/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 990/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 6048/115/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -18.07.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.990
Ședința publică din 12.03.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâții intimați . și P. C. Sichevița, împotriva sentinței civile nr. 576/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05.03.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ /29.12.2011, reclamanta R. E. a chemat în judecată pe pârâții . comunei Sichevița, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Dispoziției nr.119 din 30.10.2011 emisă de P. comunei Sichevița și repunerea în situația anterioară.
Prin sentința civilă nr. 576/25.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a respins contestația formulată de reclamanta R. E., împotriva Dispoziției nr.119/30.10.2011 astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr.142/08.12.2011 privind soluționarea contestației în procedura administrativă în contradictoriu cu pârâții . primar și P. C. Sichevița.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.119/30.10.2011 emisă de primarul comunei Sichevița, în temeiul dispozițiilor OG nr.119/1999 privind auditul intern și controlul financiar preventiv cu modificările și completările ulterioare, a Referatului nr. 455/31.08.2011 al Secretarului comunei Sichevița, a Ordinului nr.1226/2003 pentru modificarea normelor metodologice referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobat prin Ordinul MFP nr.522/2003, a Legii nr.260/2009, a Legii nr.284/2010 cu privire la salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - art.39 lit. b s-a dispus ca, începând cu data de 01.10.2011, reclamantei să-i fie retrasă împuternicirea de a efectua controlul financiar preventiv și, implicit, sporul de complexitate de 25% din salariul de bază brut prevăzut de art.39 lit. b din Legea nr.284/2010.
P. localității a dispus și recuperarea sumelor acordate nelegal cu acest titlu, începând cu 01.01.2011, într-un termen de 10 luni, începând din noiembrie 2011.
Dispoziția nr.119/30.10.2011 a fost comunicată reclamantei la data de 07.11.2011, care, la data de 11.11.2011, a formulat contestație înregistrată la Primăria comunei Sichevița sub nr.568.
Prin Dispoziția nr.142/08.12.2011 s-a admis în parte contestația, modificându-se data de punere în aplicare a dispoziției contestate din 01.10.2011 în 01.11.2011, dispoziția fiindu-i comunicată reclamantei la data de 14.12.2011 (fila 7 dosar).
Reclamanta a solicitat revocarea Dispoziției nr.119/30.10.2011 de către Prefectul Județului C.-S., cererea fiind înregistrată la Instituția Prefectului sub nr._/08.12.2001 (fila 8 dosar) care, analizând legalitatea dispoziției menționate, a apreciat-o ca fiind emisă cu respectarea legii.
Analizând actele și lucrările de la dosar, tribunalul a reținut că Dispoziția nr.119/30.10.2011 a fost emisă în acord cu legislația în vigoare care reglementează auditul public și controlul financiar preventiv.
Astfel, potrivit art.13 alin.5 din OG nr.119/1999, astfel cum a fost modificat prin pct.8 al Legii nr.84/18.03.2003, „controlul financiar preventiv propriu se exercită prin viză, de persoanelor din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice. Actul de numire ca cuprinde și limitele de competență în exercitarea controlului financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei’’.
Prin urmare, având în vedere calitatea de funcționar public-contabil în cadrul entității publice pârâte, textul art.13 alin.5 teza 3 din OG nr.119/1999, astfel cum a fost modificat prin pct.8 al Legii nr.84/2003, interzice exercitarea de către reclamantă a atribuțiilor vizând CFP, având în vedere că atribuțiile principale proprii funcției sunt în sensul de a întocmi documentele contabile supuse vizei.
Dispozițiile art.13 alin.7 din OG nr.119/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.84/2003, reglementau pentru persoanele desemnate a efectua CFPP, un spor de complexitate de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Tribunalul a reținut că, potrivit prescripțiilor legale menționate mai sus, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.84/2003, reclamanta a devenit incompatibilă în raport de atribuțiile privind activitatea de CFPP (beneficiind nelegal de acest spor).
Totodată, având în vedere dispozițiile art.46 raportat la art.39 alin.1 lit. b din Legea nr.284/28.12.2010, conform cu care, începând cu data de 01.01.2011, dispozițiile art.9 alin.7 din OG nr.119/1999, actualizată până la 11.11.2011 se abrogă, tribunalul a reținut că, începând cu această dată - 01.01.2011, persoanele desemnate a efectua CFPP nu mai beneficiază de sporul anterior acordat.
Tribunalul a reținut și că, potrivit art.11 din OG nr.119/1999, republicată și actualizată la 11.11.2011, „persoana care exercită CFPP nu trebuie să fie implicată, prin sarcinile de serviciu, în efectuarea operațiunii supuse controlului financiar preventiv propriu’’.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Tribunalul apreciază că Dispoziția nr.119/30.10.2011 emisă de pârâtul P. comunei Sichevița este legală, dispunându-se în mod just recuperarea sporului de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar de care a beneficiat reclamanta cu începere din 01.01.2011 în afara cadrului legal.
Așa fiind, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, a respins contestația formulată de reclamanta R. E. împotriva Dispoziției nr.119/30.10.2011 astfel cum a fost modificată prin Dispoziția nr.142/08.12.2011 privind soluționarea contestației în procedura administrativă în contradictoriu cu pârâții . primar și P. comunei Sichevița.
În cauză a declarat recurs reclamanta R. E., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare recurenta arată că, în fapt, a depus in data de 29.12.2011 acțiune in contencios administrativ la Tribunalul C.-S. prin care a solicitat instanței sa dispună anularea Dispoziției primarului comunei Sichevita nr. 119/30.11.2011 si repunerea in situația anterioara.
Împotriva acestei dispoziții a înaintat plângere prealabila înregistrata sub nr.568/11.11.2011, dar prin Dispoziția nr. 142/18.12.2011 s-a dispus doar modificarea datei de punere in aplicare a Dispoziției nr. 119/2011 (din 01.10.2011 in 01.11.2011), respingându-i-se celelalte motive ale contestației.
In același timp, a depus si la Instituția Prefectului C.-S. o solicitare de revocare a acestei dispoziții, insa Instituția Prefectului nu a făcut decât sa-i amintească dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004 pe care le cunoștea si in baza căruia a si înaintat aceea solicitare, și să-i comunice ca au înaintat plângerea formulata spre soluționare (nu precizează cui), urmând a se efectua verificarea legalității actului. Dar nu a primit niciun răspuns legat de acest aspect „in termen legal".
Totuși, la solicitarea instanței de fond de a-și exprima punctul de vedere asupra legalității Dispozițiilor nr. 119/2011 si nr. 142/2011, Instituția Prefectului apreciază ca acestea au fost considerate legale, astfel încât nu s-a solicitat anularea acestora.
Cu privire la hotărârea luata, recurenta consideră că instanța de fond nu a luat in considerare in totalitate aspectele legislative obligatorii pentru soluționarea acestui caz, prevalându-se doar de prevederile art. 13 alin.(5) si (7) așa cum a fost modificat prin pct.8 din Legea nr.84/2003, art. ll din OG nr. 119/1999 si art.39 alin. (1) lit. b) din Legea 284/2010. Aceasta reține că odată cu „data intrării in vigoare a Legii nr. 84/2003 a devenit incompatibila in raport cu atribuțiile privind activitatea CFP (beneficiind nelegal de acest spor)". Legat de aceasta motivare, solicită instanței să observe ca la data emiterii dispoziției de acordare a sporului pentru activitatea de CFP (2006) erau in vigoare aceste prevederi, iar legalitatea acestui act nu a fost contestata in niciun fel (nici măcar de Instituția Prefectului C.-S.), deci a fost data cu respectarea legalității, fără a se pune sub semnul întrebării aceasta incompatibilitate. Aceasta susținere o consider valabila si in cazul dispozițiilor ulterioare, întrucât activitatea sa in instituția la care lucrează a rămas neschimbata in tot acest timp.
Se învederează instanței ca art. 13 alin.(5) si (7) din OG nr. 119/1999, in vigoare la data emiterii dispozițiilor in cauza, cât si la data introducerii acțiunii nu se refera la controlul financiar preventiv propriu, ci la viza de control financiar preventiv delegat, in urma modificărilor aduse prin Legea nr.84/2003, OG nr. 119/1999 fiind republicata in Monitorului Oficial al României nr.799/12.11.2003, Partea I, dându-se textelor o alta numerotare, aliniatele amintite regăsindu-se in cuprinsul textului art.9.
In completarea motivării hotărârii, instanța de fond reține prevederile art. 11 din OG nr. 119/1999 („persoana care exercită CFPP nu trebuie sa fie implicată, prin sarcinile de serviciu, in efectuarea operațiunii supuse controlului financiar preventive propriu"), deși la dosar nu exista dovezi ca aceasta situație exista in fapt. Pârâții nu au depus la dosar întâmpinare si nici documente care sa infirme cele susținute de in acțiunea introdusa. Instanța de fond s-a bazat doar pe punctul de vedere al Instituției Prefectului C.-S., care nici măcar nu a fost argumentat legal si care, nu a făcut decât sa considere legale atât dispoziția de acordare a sporului, cât și cea de retragere a acestuia, in condițiile exercitări in aceleași condiții a activității mele.
Pentru aceste motive recurenta consideră că punctul de vedere exprimat de Instituției Prefectului C.-S. nu putea fi acceptat in lipsa unor înscrisuri absolute necesare dovedirii incompatibilității de care se vorbește, înscrisuri pe care, consideră ca instanța ar fi trebuit sa le ceara obligatoriu pârâților sau prefecturii, mai ales ca nu s-a depus întâmpinare in cauza. Acest aspect a fost omis cu desăvârșire.
In plus, arată recurenta, instanța de fond, in analizarea legalității actului in cauza a ignorat întrutotul prevederile pct.4 lit. b) din cap. II), Anexa nr.8 a Ordinului nr.522/2003 al MFP, care, in mod clar, o exonerează de orice vina in situația in care atribuțiile de serviciu ar contraveni aplicări vizei de CFP, respectiv, conducerea entității publice in care se exercita activitatea de control financiar preventiv propriu este obligată sa ia masurile necesare pentru separarea atribuțiilor de aprobare, efectuare si control al operațiunilor, astfel încât acestea sa fie încredințate altor persoane".
Referitor la art.39 lit. b) din Legea nr.284/2010 este evident ca acesta abroga alin.(7) al art.9 din OG nr.119/1999, având in vedere prevederile legislative cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice apărut pe care instanța de fond le ignora si in același timp le încalcă prin adoptarea hotărârii in cauza.
Astfel, se încalcă prevederile art.1 alin.(1) si (2) din Legea nr.285/2010 care, prevăd că „(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor si indemnizațiilor, compensațiilor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunara bruta/salariul lunar brut, indemnizația bruta de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, in măsura in care personalul își desfășoară activitatea in aceleași condiții."
Recurenta invocă prevederile art.30 unde la alin.(1) se statuează că „începând cu 1 ianuarie 2009, sporurile acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului se introduc in salariul de baza, in soldele funcțiilor de baza, respectiv in indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor de baza din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât si pentru funcțiile de conducere.
- alin.(5) „ In anul 2010 personalul aflat in funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de masurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.
- alin. (6) Pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate in luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc in anexele la prezenta lese si nu au fost introduce in salariile de baza, in soldele funcțiilor de baza sau, după caz, in indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute in vedere in legile anuale de salarizare, pana la acoperirea integrala a acestora."
Recurenta arată că având in vedere ca începând cu 01.01.2011 si până la emiterea dispoziției nr.119/2011 a desfășurat activitatea de CFP, consideră o nedreptate si o discriminare la adresa sa ca să i se solicite banii înapoi din moment ce nu a desfășurat aceasta activitate decât cu acordul conducerii instituției la care lucrează, sub imperiul unor acte emise de aceasta.
Pe baza acestor considerente, recurenta susține că hotărârea din acest dosar a fost dată cu încălcarea legii, cât și cu aplicarea greșită a legii, întrunind astfel cerințele pct.9 al art.304 din C.pr.civ., motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat si modificarea Sentinței civile nr.576 din 25.04.2012 a Tribunalului C.-S..
In drept invocă prevederile art.304 C.pr.civ. si următoarele.
Legal citați, pârâții intimați nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin cererea promovată în fața instanței de contencios administrativ reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea dispoziției nr. 119/30.10.2011 emisă de P. comunei Sichevița, cu consecința repunerii în drepturile de care beneficia până la emiterea acestei dispoziții.
În fapt, Curtea reține că prin dispoziția nr. 1119/30.10.2011 emisă de P. comunei Sichevița s-a statuat că începând cu 01.10.2011 încetează împuternicirea reclamantei de a efectua controlul financiar preventiv pentru documentele contabile prevăzute de legislația în domeniu. Cu data de 01.10.2011 reclamanta nu va mai beneficia de acordarea sporului de complexitate de 25% din salariul de bază brut lunar, iar sumele încasate nelegal ca spor de complexitate începând cu data de 01.01.2011 se vor recupera de la reclamantă într-o perioadă egală cu cea în care a beneficiat nelegal de acest spor, respectiv 10 luni, începând cu luna noiembrie 2011.
Împotriva acestei dispoziții reclamanta a formulat contestație, care a fost admisă în parte prin dispoziția nr. 142/08.12.2011 emisă de P. comunei Sichevița, în sensul modificării art. 1 din dispoziția nr. 119/30.10.2011, astfekl încât data de 01.10.2011 se modifică în 01.11.2011, fiind respinse celelalte motive din contestație.
În acord cu prevederile art. 13 alin. 5 din OG nr. 119/1999, modificată prin pct. 8 din Legea nr. 84/2003 controlul financiar preventiv propriu se exercită prin viză de persoanele din cadrul compartimentelor de specialitate desemnate în acest sens de către conducătorul entității publice. Actul de numire cuprinde și limitele de competență în exercitarea controlului financiar preventiv propriu, iar persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care inițiază operațiunea supusă vizei.
Din analiza dispoziției legale anterior enunțate rezultă că reclamanta în calitate de contabil în cadrul entității publice pârâte nu ar avea posibilitate de a exercita atribuțiile vizând controlul financiar preventiv față de împrejurarea că atribuțiile funcției pe care o exercită includ emiterea documentelor care sunt supuse aplicării vizei.
În alineatul 7 al art. 13 din același act normativ era stabilită pentru persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu acordarea unui spor de complexitate de până la 25% aplicat la salariul de bază brut lunar.
Prin Legea nr. 284/2010 au fost abrogate dispozițiile art. 9 alin. 7 din OG nr. 119/1999 începând cu data de 01.01.2011.Astfel, Curtea constată că în mod corect tribunalul a reținut că persoanele desemnate să efectueze controlul financiar preventiv propriu nu mai pot beneficia de sporul de complexitate prevăzut de dispozițiile legale abrogate.
Față de aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile legale incidente în cauză, context în care va respinge recursul formulat ca neîntemeiat.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de reclamanta R. E. în contradictoriu cu pârâții intimați . și P. C. Sichevița, împotriva sentinței civile nr. 576/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. P. R. O.
GREFIER
M. S.
Red.DD/26.03.2013
Tehnored.MS/01.04.2013
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C.-S. – judecător T. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 24/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 25/2013.... → |
|---|
