Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 11/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 1592/59/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ - 12.04.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.11.132
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.11.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:R. P.
GREFIER:M. T.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul I. M. împotriva sentinței civile nr.629/26.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul – intimat I. G. al Poliției Române, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 06.11.2013, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 13.11.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31.10.2011 sub nr._, reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției Române București, a solicitat anularea Dispoziției I.G.P.R. nr. 4290/05.09.2011 prin care a fost sancționat disciplinar, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.629/26.11.2012, pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins acțiunea formulată de reclamantul I. M. în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției Române București, având ca obiect anularea Dispoziției I.G.P.R. nr. 4290/05.09.2011, și a Iuat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.4290/05.09.2011 (fila 5), reclamantul I. M. a fost sancționat disciplinar cu „amânarea promovării în grade profesionale pe o perioada de 2 ani", pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", potrivit art.57 lit. b) din Legea nr.360/2002 și art.12 alin. 1 lit. b) din O.M.A.I. nr.400/2004.
Dispoziția menționată a avut la bază Raportul de cercetare 33/08.07.2011 (fila 33), precum și Încheierea Consiliului de Disciplină nr._ din 26.07.2011 (fila 36), prin care s-a stabilit de asemenea vinovăția polițistului sub aspectul comiterii abaterii disciplinare „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege"".
În concret, fapta imputată reclamantului prin actele menționate constă în faptul că a manifestat dezinteres, neprofesionalism și superficialitate în instrumentarea dosarului penal cu număr unic 2164/P/2008, având în vedere că, deși prin notele de îndrumare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus efectuarea unor activități în dosarul penal menționat de către comisarul de poliție I. M., care avea în instrumentare acest dosar, acesta nu s-a conformat.
S-a reținut astfel că s-a dispus să se prezinte la procuror împreună cu numiții Curesu M., G. M. și P. C., stabilind ca termen 08.02.2011, între orele 09, 00 -12, 00"; să se prezinte la procuror împreună cu numiții M. M., P. M., G. T. și Panacea M., stabilindu-se ca termen 08.02.2011, între orele 09, 00 - 09, 30; se execută în totalitate restul dispozițiilor anterioare menționate de procuror; se lecturează nota de constatare a G.F și se ridică documentele la care se menționează că lipsesc; să efectuează verificări la Primăria Slatina T. și Iablanița în vederea identificării persoanelor care au executat în realitate lucrările; efectuarea expertizei contabile, expertul urmând să fie numi procurorul.
Aceste lucrări însă au fost efectuate cu întârziere sau într-un mod deficitar, iar depozițiile martorilor fiind absolut identice ori lacunare.
Reclamantul se apără susținând în esență că actele de cercetare au fost efectuate de către subordonații săi, neputându-i-se imputa deficiențele menționate, că a solicitat trimiterea dosarului instrumentat la un alt compartiment, însă acest dosar a fost înapoiat la unitatea de poliție în cadrul căreia funcționează, că a solicitat printr-un memoriu să nu mai lucreze cu procurorul de caz, că în cursul lunii ianuarie 2011 nu s-a constata existența vreunei abateri și că din acest punct de vedere ar trebui să funcționeze principiul autorității de lucru judecat și că din 2008, când i-a fost repartizat dosarul penal, și până în prezent a avut perioade în care a îndeplinit funcția de șef interimar ori a fost în concedii de odihnă ori de studii.
Aceste susțineri nu pot fi reținute ca întemeiate întrucât obligațiile reclamantului în instrumentarea dosarului repartizat, sub îndrumarea procurorului, sunt reglementate de dispozițiile art.219 alin. (2) din Codul de procedură penală. Prin urmare, reclamantul avea obligația de a da curs și de a îndeplini întocmai dispozițiile date de procuror, iar nu de a califica solicitările procurorului ca fiind „un conflict profesional sau o divergența filosofica”, cum a afirmat în acțiune.
De asemenea, faptul că activitățile dispuse în dosarul penal repartizat au fost efectuate de agentul principal de poliție I. Mozoc I., pe care reclamantul l-a însărcinat la rândul său să efectueze dispozițiile procurorului, nu demonstrează lipsa vinovăției reclamantului, în condițiile în care delegarea era nominală și îl privea pe reclamant.
Constatările din raportul de cercetare disciplinară sunt confirmate și de împrejurarea că, deși dosarul penal i-a fost repartizat reclamantului, după propriile susțineri, în vara-toamna anului 2008, cercetarea învinuiților s-a realizat abia în lunile noiembrie-decembrie 2010, fapt necontestat de reclamant.
Reclamantul nu a justificat de asemenea nici lipsa de reacție la adresele din 24.01.2011 și 08.02.2011, prin care procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș i-a solicitat acestuia urgentarea soluționării dosarului 2164/P/2008, având în vedere că a început efectuarea concediului de odihnă abia la sfârșitul lunii februarie 2011.
Curtea nu a reținut de asemenea nici invocarea prescripției și nici a autorității de lucru judecat, întrucât pe de o parte abaterea sa a luat o formă continuă iar cercetarea disciplinară s-a efectuat prin raportare la adresele comunicate de către procurorul de caz în cursul lunii ianuarie 2011, dată față de care termenul de 1 an prevăzut de dispozițiile art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 apare ca fiind respectat, iar pe de altă parte, în ce privește autoritatea de lucru judecat, aceasta nu a fost dovedită cu existența unei hotărâri judecătorești anterioare, fără de care o astfel de excepție nu poarte fi primită.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiată acțiunea, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, a respins-o ca atare, luând totodată act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul I. M., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, dosarul în cauză, premise a sancționării, a fost înregistrat în anul 2008, reclamantului i-a fost repartizat în vara - toamna anului 2008 (crede că în august) în sens de plângere penală prealabilă contra unor fapte prezumate a fi săvârșite de funcționari din cadrul Primăriei Luncavita.
În urma cercetărilor prealabile efectuate în cauză, datorita complexității și legăturilor economice sesizate și rezultate în cercetarea prealabila, având în vedere ca multitudinea firmelor implicate în cauza aveau sediul în Caransebeș, a înaintat un raport la I.P.J. C.-S. – S.I.F. (Serviciul Investigare Fraude) prin care a propus schimbarea organului de politie competent a efectua cercetările în sensul de a mari operativitatea și eficiența cercetării prealabile în favoarea Politiei Caransebeș, sens în care inspectorul șef de la acea data a dispus transmiterea întregului dosar către Biroul Investigații Fraude Caransebeș cu precizarea expresa a fi transmis domnului comisar O., șeful biroului Investigare Fraude Caransebeș.
După această rezoluție din 26.08.2009 dosarul a fost trimis Poliției Caransebeș.
Ulterior, fără a face vreo eventuală corelație între cele două nume de O. - respectiv procurorul șef de la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș și fratele lui comisarul O. șeful B.I.F. Caransebeș - dosarul a fost reîntors la Poliția Băile Herculane, neținând-se cont în nici un fel de decizia administrativ menționată mai sus, respectiv a dispoziție de trimitere la serviciul specializat în cauză.
În acest context se solicită a se constata că, încă de la început, nu avea specialitatea și competenta de a soluționa infracțiuni complexe de genul celei în cauza, nici structura administrativ-profesionala a Politiei Băile - Herculane nu era configurata pe asemenea specialiști sau specialități.
În urma cercetărilor prealabile efectuate la 23.03.2010 a propus și dispus începerea urmăririi penale.
În calitate de ofițer care coordona și activitatea de cercetare penala, fără a fi structurați pe infracțiuni complexe de natura fraude financiare, a dispus ca unele acte procedurale primare, respectiv citări și audieri de persoane, adrese și alte acte formale de acest gen și categorie să fie efectuate de către subordonații pe care îmi erau subordonați profesional, în cauza a transmis ordinele și dispozițiile de rigoare agenților de politie I. Mozoc I. și Mosu Olivei - care lucrau la centru sau care activau în zona localității în cauza.
Pe linia raporturilor de serviciu de acest gen nu se emit ordine scrise ci se dau dispoziții care, conform regulamentelor aplicabile tuturor structurilor M.A.I., sunt executabile, sens în care cei doi agenți de politie au și executat ordinele respective și au procedat la executarea acestora.
Modul și felul în care aceștia au audiat persoanele, felul și modul în care au consemnat procedural declarațiile în cauza nu poate să-i fie imputabil, dreptul de a cenzura și a reverifica aceste declarații sau de a aduce clarificări acestora este atributul exclusiv al procurorului, și ar presupune ca reclamantul să fi avut în ancheta proprie și exclusiva presupusul dosar și, în același timp, să aibă dreptul să facă probele dorite și urmărite de către procurorul în cauza, iar reclamantul nu avea dreptul să intervin în declarațiile date de persoanele audiate și nici să determine ca acestea să facă depoziții dorite de organul de procuratura.
În cazul în care procurorul de caz aprecia că depozițiile nu sunt corespunzătoare aprecierilor sau eventualelor date pe care le deținea și pe care nu le cunoștea, putea dispună reaudierea acestor martori, sa reaudieze personal martori în legătura cu aspecte ce păreau neclarificate sau sa lămurească sau sa se edifice asupra aspectelor privitoare la martori, în speța sinceritate, dreptul martorilor de a spune ce cunosc și ce doresc, nu putea să îl cenzureze reclamantul sau cei cărora le-a dispus a efectua actele procedurale.
Posibila lipsa de pregătire în domeniul economic să facă ca anumite aspecte să nu poată fi sesizate, iar lipsa de specializare nu consideră că este echivalenta cu insubordonarea.
Având în vedere că referatul prin care se cere sancționarea sa este formulat în sensul ca nu are nici capacitatea și nici competenta profesionala de a efectua anchete penale, consideră că referatul în cauza este nu tendențios ci abuziv, având caracter penal raportat la competenta procurorului de a emite asemenea opinii, deși a menționat și solicitat expres de a se declina efectuarea cercetării de către formațiunile specializate expres în domeniul fraudelor financiare, compartimente de care Reșița și Caransebeșul dispun, însă Băile Herculane nu au încadrați specialiști în acest domeniu.
Competența sa profesionala nu este supusă aprecierii unui procuror ci, posibil altor structuri abilitate de lege, iar titlul de doctor în drept penal (Ordine Publica și Siguranța Naționala) îi conferă dreptul să pună sub semnul îndoielii afirmațiile denigratoare făcute în cauza, considerând că a avut decența și bunul simt de a solicita concursul și a se declina competența de soluționare formațiunilor specializate în materie.
Un alt aspect de nelegalitate și netemeinice îl constituie considerarea ca totalitatea faptelor, dispersate pe ani, pe fapte materiale și acte procedurale distincte, sunt și constituie o singura abatere continua, respectiv că sunt prescrise sub aspectul răspunderii disciplinare nefăcându-se nici o diferențiere între cele prescrise și cele posibil a fi luate în calcul, neexistând o analiza diferențiata a presupuselor date și fapte analizate în cauza, întreaga dispoziție și motivația respingerii contestației suferind de aceeași boala, respectiv amestecul de date și fapte, deși pentru unele din acestea a mai fost sancționat cu amenda.
Din acest punct de vedere și o eventuala sancțiune apare ca, cel puțin hilara, și, posibil, ca sa nu poată fi justificata la o anumita fapta concreta încadrată temporal.
Într-adevăr exista o fapta foarte concreta care ar putea justificat anumita forma de obedienta, respectiv faptul ca într-adevăr a făcut raport și a solicitat ca dosarele instrumentate de doamna procuror în cauza să nu mai fie repartizate reclamantului existând antecedente în care posibile puncte de vedere juridice să fi dus la incompatibilități funcționale ce aduceau atingere bunului mers a actului de justiție.
În cazul în care nu ar fi făcut sau utilizat asemenea mijloace procedurale ar fi considerat că exista o posibila doza de insubordonare însă/și în raport cu procurorul polițistul are dreptul să-și manifeste opțiunile, să-și exprime părerile, să propună și să efectueze anumite acte procedurale pe care le crede necesare, utile soluționării unui eventual caz penal.
În acest context antamat la punctul 2 aliniatul ultim, se solicită a se constata că în dosarul de urmărire penala a depus toate diligențele necesare legale pentru obținerea actelor doveditoare constatării unei eventuale fraude, acte ce nu i-au fost puse la dispoziție și comunicate, reclamantul în calitate de ofițer de politie nu avea dreptul de a le ridica în alta forma decât pe baza de mandat emis de procuror sau judecător pentru percheziție sau eventual ridicare de acte oficiale, sens în care neobținerea actelor în cauza este greșeala procedurala a procurorului de caz și nu a reclamantului, acesta fiind singurul în măsura de a dispune masuri de acest gen.
În același timp se solicită a se constata că aceleași aspecte au fost analizate în luna ianuarie 2011 constatându-se pentru perioada anterioara inexistența vreunei vinovații materiale, disciplinare sau penale a reclamantului și având în vedere un eventual principiu de drept (ce nu funcționează în sistemul propriu al M.A.I.) recte „principiul autorității de lucru judecat", posibilele sau eventualele aspecte soluționate în ianuarie 2011 puteau fi lovite de prescripție, lovite de acest principiu și de hotărârea Consiliului de Disciplina din 12.01.2011, sens în care consideră că sancțiunea în cauza reprezintă o forma disimulata de a bara posibilitatea de a participa la eventuale concursuri.
Pe lângă aspectele procedurale menționate mai sus, au existat perioade în care a îndeplinit alte funcții cu alte atribuții, în sensul ca a fost înlocuitor la comanda Poliției Băile Herculane pe o perioada de aproximativ un an, sens în care majoritatea atribuțiilor în domeniul cercetării penale le-a delegat altor persoane din structura, în același timp au fost perioade de circa 3 luni de zile în care a utilizat concediile de odihna și concediile de studii în vederea susținerii tezei de doctorat, sens în care fiind lipsă motivat de la locul de munca nu avea cum să efectueze sau să pună în aplicare indicațiile, pretențiile sau cererile procurorului responsabil de caz.
Având în vedere motivele de fapt și de drept invocate reclamantul solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată în cauza și, rejudecând fondul, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
Prin întâmpinare, pârâtul I. G. al Poliției Române a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că, prin Dispoziția inspectorului șef al I.P.J. C.-S. nr. 33/1/16.02.2011, a fost dispusă declanșarea cercetării prealabile pentru analizarea existenței/inexistenței abaterilor disciplinare reținute în sarcina ofițerului de poliție, urmare a sesizărilor cuprinse în Informarea din data de 09.02.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Prin Raportul de cercetare prealabilă finalizat la data de 08.07.2011, precum și prin încheierea Consiliului de Disciplină nr._ din 26.07.2011, constituit la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean C.-S., s-a stabilit vinovăția polițistului sub aspectul comiterii abaterii disciplinare, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", faptă prevăzută și sancționată de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I., ambele cu modificările și completările ulterioare.
În fapt, în sarcina ofițerului s-a reținut că la data de 20.01.2011, printr-o notă de îndrumare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus efectuarea unor activități în dosarul penal cu număr unic de înregistrare 2164/P/2010, de către comisarul de poliție I. M., care avea în instrumentare acest dosar.
Atât în faza actelor premergătoare cât și după începerea urmăririi penale, dosarul penal cu numărul unic 2164//P/2008 s-a aflat în lucru la comisarul de poliție I. M., ofițer principal I la formațiunea de Ordine Publică pentru mediul rural din Poliția Stațiunii Băile Herculane și, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (2) din Codul de procedură penală, care avea obligația să îndeplinească întocmai dispozițiile date de procuror.
Fiind desemnat interimar la comanda Poliției Stațiunii Băile Herculane, reclamantul i-a solicitat agentului principal de poliție I. Mozoc I., din cadrul aceleiași unități de poliție, să desfășoare activitățile dispuse de procuror.
Ca urmare, în vederea citării persoanelor, agentul principal de poliție I. Mozoc I. l-a contactat telefonic pe agentul de poliție M. Oliver de la Postul de Poliție Luncavița solicitându-i să citeze cele șapte persoane. În acest sens, nu s-a întocmit notă telefonică, fapt pentru care o persoană dintre cele solicitate de către procuror, nu a fost citată, iar un număr de patru persoane, dintre cele solicitate, au fost citate pentru o altă dată decât cea stabilită de procuror.
Având în vedere activitatea de supraveghere exercitată în dosarul penal nr. 2164/P/2008, procuror C. C. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a constatat că ofițerul delegat să efectueze activitățile dispuse în dosarul de urmărire penală menționat, nu a executat dispozițiile primite, fapt pentru care, prin „Ordonanța" din data de 22.02.2011, a dispus sancționarea ofițerului cu amendă în cuantum de 2000 lei.
În continuare, activitățile dispuse în dosar au fost efectuate de agentul principal de poliție I. Mozoc I., deși delegarea era nominală și îl privea pe reclamant.
În data de 23.03.2010, comisarul de poliție I. M. a propus începerea urmăririi penale împotriva numiților B. Isae și V. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 248 din Codul penal.
Învinuiții au fost audiați de agentul principal de poliție I. Mozoc Uie, după opt luni de la data începerii urmăririi penale, audierea numitului B. Isae s-a efectuat în data de 24.11.2010, iar audierea numitului V. Ton, s-a efectuat în data de 06.12.2010. Cu ocazia audierii, învinuiții și-au consemnat personal declarațiile pe imprimatele tipizate și, cu referire la învinuitului B. Isae, nu s-a consemnat ora la care a început și s-a terminat audierea, fiind încălcate prevederile art. 73 din Codul de procedură penală.
În perioada 21.09 - 23.09.2010, pe parcursul a trei zile, au fost audiate 45 de persoane, iar în perioada 16.11 - 06.12.2010, au fost audiate alte 14 persoane.
Audierea s-a efectuat de comisarul de poliție I. M. și mai mulți agenți de poliție, printre care agentul principal de poliție I. Mozoc I. și agentul de poliție M. Oliver cu încălcarea prevederilor art. 71 și art. 73 din Codul de procedură penală.
Astfel, spre exemplificare, în momentul audierii martorilor, pe imprimatele tipizate nu s-a consemnat numele învinuiților și s-au audiat concomitent mai multe persoane, în aceeași încăpere, iar majoritatea declarațiilor nu conțin ora la care a început și terminat audierea, fiind încălcate prevederile art. 71 și art. 73 din Codul de procedură penală.
S-a constatat că nu au fost respectate dispozițiile date de procuror prin „Ordonanța" din data de 06.10.2009, în care, la punctul I/2 s-a expus că declarațiile inițiale sunt lapidare.
Dispozițiile respectivei ordonanțe au rămas actuale, prin ultima notă de îndrumare din anul 2011 precizându-se de către procuror că trebuie duse la îndeplinire toate dispozițiile anterioare neexecutate.
Ignorând dispozițiile procurorului, majoritatea declarațiilor tipizate nu numai că nu au cuprins elementele indicate ca necesare pentru lămurirea cauzei, dar au fost copiate după primele.
Din aspectele menționate mai sus rezultă că domnul comisar de poliție I. M. nu a manifestat un rol activ pe parcursul cercetărilor și a urmăririi penale, așa cum obligă prevederile art. 202 din Codul de procedură penală și nu a executat dispozițiile date succesiv de procuror până la data de 20.01.2011, conform „Notei de îndrumare" din dosarul penal nr.2164/P/2008.
Faptul că ofițerul a fost sancționat de mai multe ori cu amendă judiciară nu exclude răspunderea disciplinară a acestuia, sancțiunile disciplinare incluzând o diversitate de măsuri cu impact asupra carierei profesionale și nu doar sancțiuni pecuniare.
În drept, prin faptele sale, ofițerul de poliție a încălcat prevederile art. 71, art. 73, art. 202 și art. 219 alin. (2) din Codul de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 35 alin. (2) din Ordinul ministrului nr. 400/2004, la terminarea verificărilor, raportul de cercetare prealabilă a fost prezentat conducerii I.P.J. C.-S., care a dispus în temeiul art. 36 lit. c) coroborat cu art. 58 din aceeași reglementare, sesizarea și consultarea Consiliului de Disciplină la nivelul acestui inspectorat de poliție județean.
După analizarea materialului de cercetare disciplinară și audierea polițistului cercetat, membrii Consiliului, în temeiul art. 14 și art. 53 alin. (1) din Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, au propus, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. „c" din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului și art. 17 lit. „c" din Ordinul M.A.l. nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, aplicarea sancțiunii disciplinare de ,,amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 2 ani" comisarului de poliție I. M..
Materialul de cercetare disciplinară a fost prezentat conducerii Poliției Române, motivat de faptul că aplicarea acestei sancțiuni, conform Anexei nr. 2 la Ordinul M.A.l. nr. 400/2004. intră la competența inspectorului general al Poliției Române, acesta dispunând, în conformitate cu prevederile cu art. 54 alin. (2) coroborat cu art. 17 lit. c) din Ordinul ministrului nr. 400/2004, sancționarea polițistului cu, amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 2 ani".
Conform competențelor de aplicare a sancțiunilor disciplinare, așa cum sunt ele instituite de Ordinul M.A.l. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.l., având în vedere că șeful Inspectoratului Județean de Poliție C.-S. nu deține competențele pentru aplicarea unei astfel de sancțiuni, întregul material disciplinar a fost înaintat Inspectoratului G. al Poliției Române, în vederea aplicării sancțiunii propuse de Consiliul de Disciplină. În acest sens a fost emisă Dispoziția I.G.P.R. nr. 4290/05.09.2011 de sancționare disciplinară cu, amânarea promovării în gradul profesional următor pe o perioadă de 2 ani.
Față de aspectele invocate de reclamant în cuprinsul recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 629/26.11.2012, se fac următoarele precizări:
Afirmațiile recurentului - reclamant conform cărora nu se consideră vinovat de tergiversarea soluționării dosarului penal, precizând că, fiind la comanda subunității, a dispus ca agentul principal de poliție I.-Mozoc I. să execute sarcini în dosarul penal nr. 2164/P/2010, iar acesta s-a conformat este nefondată, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond. Această instanță a constatat, în urma analizării înscrisurilor prezentate faptul că sarcinile cuprinse în notele de îndrumare ale procurorului de caz îi erau adresate personal ofițerului, responsabilitatea privind eventuale întârzieri, revenindu-i acestuia. Recurentului - reclamant nu i s-a reținut, nici prin Dispoziția de sancționare și nici în Sentința pe care o recurează, faptul că nu a intervenit în declarațiile persoanelor, așa cum încearcă să insinueze, ci manifestarea dezinteresului, neprofesionalismului și superficialității în instrumentarea dosarului penal nr. 2164/P/2008.
Astfel, Curtea de Apel Timișoara a constatat, faptul că, prin adresele din 24.01.2011 și 08.02.2011, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș a solicitat reclamantului urgentarea soluționării dosarului 2164/P/2008, iar abia ulterior acestor demersuri, eșuate, s-a adresat conducerii inspectoratului, care a dispus efectuarea de verificări.
Având în vedere experiența și competența profesională a ofițerului, așa cum menționează în cererea de chemare în judecată, este normal ca acesta să coordoneze ancheta astfel încât, prin declarațiile luate persoanelor indicate de către procuror, să lămurească toate aspectele necesare soluționării cauzei.
Invocarea prescripției răspunderii disciplinare este neîntemeiată, așa cum a constatat și instanța de fond care a analizat cererea de chemare in judecată și înscrisurile depuse de pârât în apărare, având în vedere data emiterii Notei de îndrumare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș, respectiv 20.01.2011. Reclamantului i s-a reținut ca abatere disciplinară tocmai nerespectarea dispozițiilor date de către procuror prin această Notă.
Instanța de fond a analizat și această excepție a tardivității aplicării sancțiunii disciplinare, respingând-o, în mod corect și justificat, ca fiind neîntemeiată. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, „Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de im an de la data comiterii faptei. "
Prin urmare, instanța de fond a constatat faptul că sancțiunea este aplicată prin Dispoziția inspectorului general al Poliției Române la data de 05.09.2011, deci în interiorul termenului de prescripție.
Faptele reținute în sarcina ofițerului nu au mai făcut obiectul unei alte cercetări, prin urmare invocarea „autorității de lucru judecat" nu este întemeiată în fapt. În mod temeinic, Curtea de Apel Timișoara a constatat faptul că cercetarea disciplinară efectuată la nivelul I.P.J. C.-S. a stabilit vinovăția reclamantului în referire la fapte comise ulterior datei de 20.01.2011, așa cum reiese în mod clar din documentele existente la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și prin prisma disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța conform art. 312 alin. 1 Cod procedura civilă, îl va respinge ca nefondat si va menține ca temeinica si legală hotărârea recurată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul prin motivele de recurs reia copy-paste starea de fapt analizată de către instanța de fond și nu arată motivele de nelegalitate și netemeinice ale hotătârii recurate, conform dispozițiilor art. 304 C. pr. civilă.
Reclamantul arată ca și în fața instanței de fond că un aspect de nelegalitate și netemeinice îl constituie considerarea că totalitatea faptelor, dispersate pe ani, pe fapte materiale și acte procedurale distincte, sunt și constituie o singura abatere continua, respectiv că sunt prescrise sub aspectul răspunderii disciplinare nefăcându-se nici o diferențiere între cele prescrise și cele posibil a fi luate în calcul, deși pentru unele din acestea a mai fost sancționat cu amenda.
În analizarea acestui motiv Curtea constată că, fapta imputată reclamantului prin actele atacate în cauză constă în faptul că a manifestat dezinteres, neprofesionalism și superficialitate în instrumentarea dosarului penal cu număr unic 2164/P/2008, având în vedere că, deși prin notele de îndrumare ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus efectuarea unor activități în dosarul penal de către comisarul de poliție I. M., care avea în instrumentare acest dosar, acesta nu s-a conformat.
Reclamantul arată că sancțiunea aplicată nu este justificată la o anumită faptă, concretă, încadrată temporal, motiv ce nu poate fi primit nici de către Curte, întrucât în sarcina ofițerului s-a reținut că la data de 20.01.2011, printr-o notă de îndrumare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș s-a dispus efectuarea unor activități în dosarul penal cu număr unic de înregistrare 2164/P/2010, de către reclamantul I. M., care avea în instrumentare acest dosar, după cum urmează:
- să se prezinte la procuror împreună cu numiții Curesu M., G. M. și P. C., stabilind ca termen 08.02.2011,între orele 09, 00 - 12, 00";
- să se prezinte Ia procuror împreună cu numiții M. M., P. M., G. T. și Panacea M., stabilindu-se ca termen 08.02.2011, între orele 09, 00 - 09, 30;
- să execută în totalitate restul dispozițiilor anterioare menționate de procuror atât în ordonanța anexată la dosar cât și în nota de îndrumare;
- se lecturează nota de constatare a G.F și se ridică documentele la care se menționează că lipsesc;
-se efectuează verificări la Primăria Slatina T. și Iablanița în vederea identificării persoanelor care au executat în realitate lucrările;
- efectuarea expertizei contabile (expertul îl va numi procurorul).
Fapta reținută în sarcina reclamantului este descrisă în mod concret, cu trimitere la dosarul 2164/P/2010, dosar ce se afla la reclamant spre instrumentare și, în conformitate cu prevederile art. 219 alin. (2) din Codul de procedură penală, avea obligația să îndeplinească întocmai dispozițiile date de procuror.
Împrejurarea că reclamantul a fost desemnat interimar la comanda Poliției Stațiunii Băile Herculane, nu justifică desemnarea unui alt ofițer de poliție să desfășoare activitățile dispuse de procuror în instrumentarea dosarului și implicit lipsa sa de vinovăție, câtă vreme desemnarea era nominală și îl privea pe reclamant.
Curtea reține astfel proporționalitatea dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, fiind respectate dispozițiile art.77 alin.4 din Legea nr. 188/1999, care prevăd că „la individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.”
Potrivit art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I., cu modificările și completările ulterioare, instanța reține că faptele menționate în dispoziția nr. 4290/05.09.2011 întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare de, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege"".
Curtea apreciază că prima instanță a soluționat în mod corect cauza atât în privința excepțiilor invocate cât și a condițiilor de formă ale dispoziției atacate.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I. M. împotriva sentinței civile nr.629/2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. G. al Poliției Române București.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. R. P.
GREFIER,
M. T.
RED:M.B./09.12.2013
TEHNORED:M.T./09.12.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Curtea de Apel Timișoara
Judecător – M. C. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8240/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9140/2013.... → |
|---|
