Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2511/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2511/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 11237/30/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 07.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.2511
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.04.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul Președintele Consiliului Județean T. în reprezentarea Județului T., împotriva sentinței civile nr.2442/11.07.2012, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamanta – intimată B. L., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare cu privire la interesul cererii de recurs în condițiile apariției Legii nr. 84/2012.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.12.2010 pe rolul Tribunalului T., sub nr._ reclamanta B. L. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean T., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr.285/16.11.2010 privind stabilirea măsurilor pentru aplicarea prevederilor pct.5 din Decizia nr.49/2010 a Camerei de Conturi a jud. T. emisă de pârât, precum și a Anexelor și somației aferente.
Prin sentința civilă nr. 2442/11.07.2012 Tribunalul T. a admis acțiunea și a dispus anularea în ceea ce o privește pe reclamantă a Dispoziției nr.285/16.11.2010 emisă de Președintele Consiliului Județean T. și a pct.7 din Anexa nr.3 la dispoziție, precum și a somației de plată nr._/23.11.2010, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția de imputare nr. 285 din 16.11.2010 emisă de pârâtul Președintele Consiliului Județean T., în temeiul art. 84 lit. b) din Legea nr.188/1999, s-a dispus ca funcționarii publici și personalul contractual să restituie sumele de bani reprezentând drepturi și sporuri speciale acordate în baza Acordului/Contractului colectiv de muncă nr.304/22.06.2007 în anul bugetar 2009.
În motivarea acestei dispoziții de impunere s-a prevăzut că a fost emisă ca urmare a Deciziei Camerei de Conturi a județului T. nr. 49/2010 care a constatat că în anul 2009 funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Județean T., printre care și reclamanta, au beneficiat de sume de bani reprezentând spor de fidelitate, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de paște și C., alte drepturi ocazionale, fără a fi prevăzute de legislația în vigoare.
Urmare a acestor constatări s-a stabilit prin Decizia Curții de Conturi a județului T. nr. 49/2010 obligativitatea stabilirii întinderii prejudiciului estimat la valoarea de 1.328.741 lei și luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, termenul de realizare fiind 23.11.2010.
Ca urmare a acestei decizii a Camerei de Conturi, pârâtul a întocmit dispoziția de imputare nr. 285/16.11.2010.
Potrivit art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999 „Repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată”.
Pârâtul a cunoscut paguba pretins creată de reclamantă la data de 06.08.2010, Decizia nr.49/30.07.2010 emisă de Camera de Conturi a județului T., fiind înregistrată la Consiliul Județean T. sub nr._/06.08.2010.
Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 85 alin 1 din Legea nr.188/1999, termen care curge de la data constatării pagubei. În cauza pârâtul a luat cunoștință de producerea pagubei la data de 06.08.2010, dată la care a fost înregistrată decizia nr. 49/2010 emisă de Camera de Conturi a județului T.. Actele care au adus la cunoștința pârâtului despre existența pagubei în patrimoniul unității administrative teritoriale sunt clare, concrete și emise de un organ competent.
Termenul de 30 zile, calificat de doctrină ca fiind un termen de prescripție extinctivă este susceptibil de suspendare, în cazul în care instituția publică ar fi fost în imposibilitatea de a emite această dispoziție pentru că se fac cercetări în penal sau pe cale administrativă cu privire la cuantumul pagubei.
În cauza cuantumul pagubei a fost cunoscut de pârâtă la data înregistrării deciziei nr. 49/2010 emisă de Camera de Conturi a județului T. – 06.08.2010.
Prin măsura nr.5 din Decizia nr.49/2010 a Camerei de Conturi a județului T. s-a dispus obligativitatea stabilirii întinderii prejudiciului estimat la valoarea de 1.328.741 lei și luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, termenul de realizare fiind 23.11.2010. Termenul prevăzut de Camera de Conturi nu poate suspenda cursul termenului de 30 zile, pentru ca pârâta nu a fost in imposibilitatea emiterii acestei decizii de imputare, condiție esențială pentru a opera suspendarea.
Astfel, instanța a apreciat că termenul stabilit de Camera de Conturi privește atât stabilirea, cât și recuperarea sumelor apreciate ca fiind încasate necuvenit, și nu poate înlătura obligația pârâtului de a emite dispoziția de imputare în termenul legal prevăzut de lege, prelungind în acest mod momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile.
În consecință în cauza dispoziția de imputare au fost emisă cu încălcarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 85 alin 1 din Legea nr.188/1999, ceea ce determina nulitatea deciziei.
În plus, instanța a reținut că prin art.2 alin.1 din Legea nr.84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în vigoare din 18.06.2012, s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art.1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii. Fără a considera că prin . acestei legi prezenta cauză a rămas fără obiect, instanța a constatat că în urma adoptării acestei legi reclamanta este exonerată de plata sumelor ce i se impută prin dispoziția de imputare contestată.
Pentru aceste considerente, în temeiul textelor de lege menționate, instanța a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea în ceea ce o privește pe reclamantă a Dispoziției nr.285/16.11.2010 emisă de Președintele Consiliului Județean T. și a pct.7 din Anexa nr.3 la dispoziție, precum și a somației de plată nr._/23.11.2010.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Președintele Consiliului Județean T. în reprezentarea Județului T., solicitând în principal, desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare în fond la prima instanță; în subsidiar, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul constatării ca rămasă fără de obiect a cauzei.
În motivarea recursului, recurentul critică hotărârea primei instanțe, prima instanța constatând în mod eronat că decizia de imputare nr.285/16.11.2010 ar fi fost emisă cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art.85 alin. l din Legea nr.188/1999.
Se învederează că prin Decizia Curții de Conturi a județului T. nr.49/2010 înregistrată la Consiliul Județean T. sub nr._/06.08.2010 s-a constatat de către Curtea de Conturi că în anul 2009 funcționarii publici și personalul contractual din aparatul propriu al Consiliului Județean T., printre care și reclamanta-intimata au beneficiat de sume de bani reprezentând spor de fidelitate, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de P. și C., alte drepturi ocazionale, estimându-se un prejudiciu de 1.328.741 lei.
Prin aceeași decizie s-a dispus în sarcina Consiliului Județean T. obligativitatea stabilirii întinderii prejudiciului estimat de către Curtea de Conturi și luarea măsurilor pentru recuperarea acestuia de la persoanele răspunzătoare, termenul de realizare al obligațiilor fiind data de 23.11.2010.
Se învederează astfel ca la data de 06.08.2010, nu se cunoștea paguba produsă instituției prin acordarea către reclamanta-intimata a sumelor de bani reprezentând spor de fidelitate, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de P. și C., alte drepturi ocazionale.
Astfel cum rezultă și din conținutul Dispoziției nr.285/16.11.2010, prejudiciul produs bugetului de către fiecare salariat, respectiv funcționari publici si personal contractual, a fost stabilit prin referatul nr._/19.10.2010 al Direcției Buget Finanțe.
Prin urmare, paguba produsa Consiliului Județean T. prin acordarea către reclamanta-intimata a sumelor de bani reprezentând spor de fidelitate, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii, prime de P. și C., alte drepturi ocazionale a fost cunoscută doar la data de 19.10.2010.
În condițiile în care Dispoziția nr.285 a fost întocmită la data de 16.11.2010, cu respectarea termenului de 30 de zile de la data cunoașterii prejudiciului, respectiv de la data de 19.10.2010, se apreciază că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nefondată, impunându-se desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la prima instanță.
în subsidiar, în condițiile în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, solicită a se dispune modificarea sentinței pronunțate de prima instanța, în sensul constatării ca rămasă fără de obiect a cauzei raportat la dispozițiile Legii nr.84/2012.
Reclamanta –intimată, legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este lipsit de interes pentru următoarele considerente:
În fapt, prin pct.-ul 7 din Anexa nr. 3 a Dispoziției nr. 285/16.11.2010 emise de pârâtul recurent Președintele Consiliului Județean T. în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi – Camera de Conturi a Județului T. (control finalizat prin Decizia nr. 49/2010), s-a stabilit în sarcina reclamantei intimate (personal bugetar) obligația de restituire a sumei de 5.848 lei, presupus încasată necuvenit cu titlu de sporuri, indemnizații și drepturi salariale speciale.
Aceste venituri de natură salarială au fost stabilite înainte de . Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în baza unui contract/acord colectiv de muncă, înregistrat la inspectoratul teritorial de muncă și necontestat la instanțele judecătorești competente, iar nelegalitatea acordării lor a fost stabilită în urma controlului Curții de Conturi.
La ele se referă expres prevederile art. 1 din Legea nr. 84/2012.
Art. 2 al. 1 din aceiași lege dispune exonerarea de plată (de restituire) a acestor sume.
Așadar, indiferent de legalitatea sau nelegalitatea Dispoziției nr. 285/16.11.2010 emise de Președintele Consiliului Județean T., reclamantul intimat este exonerat de executarea obligației de restituire.
În aceste condiții, recursul apare ca lipsit de interes deoarece nu există vreun folos actual pe care recurentul să-l aibă din admiterea recursului (dacă nu ar fi existat exonerarea de plată, folosul recurentului ar fi constat în posibilitatea chemării în judecată a reclamantului intimat care nu a restituit de bună voie drepturile salariale apreciate de Curtea de Conturi ca fiind încasate necuvenit; în prezent, un astfel de folos nu mai există).
În consecință, văzând că este lipsit de interes, Curtea, în temeiul art. 312 Codul de procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul Președintele Consiliului Județean T. împotriva sentinței civile nr. 2442/2012 pronunțată de Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2013.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
aflată în C.O., semnează
vicepreședinte Curte,
E. N.
GREFIER,
M. T.
RED:C.D.O./11.06.13
TEHNORED:M.T./11.06.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – R. N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 18/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4305/2013.... → |
|---|
