Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2616/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2616/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 18-04-2013 în dosarul nr. 5102/108/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2616
Ședința publică din 18 aprilie 2013
P.:Ș. E. P.
JUDECĂTOR:R. C.
JUDECATOR:M. I.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant Ș. D. C. împotriva sentinței civile nr.2126/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. pentru Situații de Urgență „V. G.”, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant Ș. D. C. avocat C. C., iar pentru intimatul pârât I. pentru Situații de Urgență „V. G.” se prezintă consilier juridic C. L..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 13.12.2011 de către intimatul pârât I. pentru Situații de Urgență „V. G.”, întâmpinare.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. Invocă un nou motiv de nelegalitate al ordinului contestat, precizând că reclamantul a întrunit toate criteriile generale din Metodologie pentru a putea fi încadrat direct fără examinare.
La interpelarea instanței, arată că nu a invocat acest motiv de nelegalitate al actului contestat prin acțiunea dedusă judecății deoarece a cunoscut aceste aspecte pe parcursul procesului din fața instanței de fond, dar nici ulterior prin cererea de recurs promovată, fiind un motiv nou de recurs față de cele cu care a fost sesizată instanța de recurs.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată. Referitor la noul motiv de recurs invocat de reprezentantul reclamantului la acest termen de judecată arată că șeful direct a făcut precizări referitoare la neîndeplinirea de către reclamant a ordinelor specifice pe perioada intervențiilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2162/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ s-a luat act de renunțare la judecată cu privire la capetele de cerere 4 și 5.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Ș. D. C. contra pârâtului I. pentru Situații de Urgență „V. G.” a Județului A., pentru anulare ordin, reintegrare și despăgubiri, fără cheltuieli de judecată.
Examinând în fapt și în drept acțiunea reclamantului, instanța reține din actele și lucrările dosarului următoarele:
Obiectul acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamant pe cale principală, îl constituie anularea Ordinului Inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. nr. 1058/I/14.09.2011 prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă ca urmare a nepromovării examenului organizat de către Inspectorat în vederea reorganizării unității și reducerii unor funcții din statul de organizare.
Concursul a fost organizat sub forma interviului în vederea departajării candidaților înscriși la concurs, măsură luată ca urmare a reorganizării unității și a reducerii unor funcții din statul de organizare, în condițiile în care nu au fost identificate posturi vacante la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, compatibile cu specialitatea reclamantului – subofițer angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A..
În speță, prin organizarea concursului, pârâtul Inspectorul Șef al Inspectoratului Județean de Jandarmi A. a pus în executare dispozițiile autorității publice centrale, prin care s-a aprobat reorganizarea Jandarmeriei Române.
. OG nr. 54/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011 a determinat luarea unor măsuri legislative specifice pentru punerea în executare a actului normativ principal și a reorganizării de facto a Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.
În acest sens au fost adoptate și puse în executare Ordinul M.A.I. nr. I/608 din 10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și Ordinul acestui Inspectorat nr._/11.06.2011, prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și repartizate pe unități posturile aprobate.
Actele normative indicate au intrat în circuitul civil, fiind puse în executare de către cei în drept potrivit competențelor legale.
Nu au fost contestate în procedura contenciosului administrativ actele normative enumerate mai sus și nici organigrama Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. în forma aprobată în vederea reorganizării unității, conținutul acesteia fiind luat la cunoștință de reclamant după data de 15.06.2011, potrivit propriei recunoașteri.
Legalitatea actelor normative prezentate mai sus, emise de către Ministrul Administrației și Internelor și de către I. General pentru Situații de Urgență, în executarea prevederilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, modificată și completată, care reglementează expres trecerea în rezervă sau direct în retragere a cadrelor militare nu poate fi analizată în acest cadru procesual pe cale incidentală, cum solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată.
Aceasta, deoarece Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede reguli speciale de judecată, stabilit prin art. 10 alin. 1 competența exclusivă a Curților de Apel de a judeca în primă instanță litigiile având ca obiect contestarea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale.
Este cert că reclamantul a avut funcția de plutonier în cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. și prin urmare are statutul de cadru militar în sensul definit de art. 1 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată privind Statutul cadrelor militare.
Legiuitorul a prevăzut în art. 85 literele a) –l ) din actul normativ precizat mai multe situații în care se poate dispune trecerea în rezervă a militarilor ținând cont de specificul raporturilor de serviciu al militarilor.
Instanța observă că în teza a II-a a art. 85 precizat, legiuitorul a dispus ca trecerea în rezervă sau direct în retragere să se facă din oficiu în situația prevăzută de art. 85 litera e) – „... când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități ...”.
Actele normative criticate indirect pe calea prezentei acțiuni au caracter derogatoriu de la norma reglementată prin art. 85 din Legea nr. 80/1995, modificată și completată privind Statutul cadrelor militare, deoarece vin în sprijinul persoanelor care doresc să fie reîncadrate prin concurs în structurile Inspectoratului General pentru Situații de Urgență pe numărul de posturi finanțate, aprobate prin noua organigramă, Ministerul Administrației și Internelor asigurând, astfel, accesul legal în aceste structuri, pe baza unui concurs realizat sub forma interviului, a cărui legalitate poate fi verificată oricând, câtă vreme a fost înregistrat cu mijloace tehnice audio – video.
Reclamantul nu a indicat elemente de fapt și de drept cu privire la nelegalitatea organizării și desfășurării concursului în vederea reîncadrării ; mai mult decât atât, nu a contestat punctajul obținut, de 26 puncte, care l-a plasat pe locul 8, dintr-un total de 14 candidați, care au participat la interviu.
Reclamantul susține că organizarea concursului la nivelul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. s-a făcut cu nerespectarea prevederilor Ordinului MAI nr. 129/23.06.2011 pentru aprobarea Procedurii – cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor, printr-un examen în formă scrisă și un interviu înregistrat audio – video.
Ordinul M.A.I. nr. 129/23.06.2011 a fost adoptat pentru punerea în executare a prevederilor speciale ale art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici („În cazul în care există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către autoritatea publică sau instituția publică”), precum și a prevederilor art. 7 alin. 4 din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, modificată și completată.
Instanța constată că legiuitorul a prevăzut în art. 7 alin. 4 din OUG nr. 30/2007, modificată și completată, dreptul Ministrului Internelor și Reformei Administrative de a emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual în exercitarea atribuțiilor legale.
Reclamantului, subofițer ISU, îi sunt aplicabile prevederile speciale, derogatorii de la prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, fapt semnalat de legiuitor în conținutul acesteia, dar și în conținutul Codului muncii, prin care s-a consacrat principiul de drept în materia raporturilor de muncă și de serviciu de a se aplica cu prioritate regulile înscrise în legile speciale și în Statutele profesionale și nu normele de drept comun, în situația în care drepturile și obligațiile unei categorii profesionale sunt reglementate prin legi speciale și statute profesionale.
Prin urmare, Ministrul Administrației și Internelor a fost împuternicit prin lege să stabilească prin Ordin procedura sau cazurile de modificare sau suspendare a raporturilor de serviciu al polițistului, obligație materializată prin emiterea Ordinelor M.A.I. nr. 600/2005 și nr. I/658 din 10.06.2011, obligație înscrisă și în alte acte normative specifice organizării și funcționării Ministerului Administrației și Internelor.
În sensul celor sus arătate vin și Precizările M.A.I. – Direcția Generală Management Resurse Umane nr. 430.515/15.07.2011, prin care cei interesați sunt înștiințați că reorganizarea instituțională a M.A.I. și încadrarea personalului în noile structuri organizatorice se realizează cu respectarea dispozițiilor legale/statutare, incidente fiecărei categorii de personal al M.A.I.
S-a arătat că s-a impus emiterea unei reglementări interne care să stabilească unitar procedura reorganizării și desfășurării examenelor pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a reorganizării instituționale.
Astfel, în cazul funcționarilor publici este aplicabil Ordinul M.A.I. nr. 129/23.06.2011, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 448/27.06.2011.
S-a precizat că acest Ordin nu este aplicabil pentru unitățile militare aparținătoare IGSU, astfel cum rezultă din Adresa MAI nr._/18.07.2011; cu privire la structurile IGSU, fiind puse în aplicare precizările eșalonului superior nr. 7093/16.06.2011 și nr. 7104/21.06.2011.
Din aceste motive sunt nefondate criticile de nelegalitate ale organizării și desfășurării examenului în discuție pe motiv că au fost încălcate prevederile OMAI nr. 129/23.06.2011.
Reclamantul susține generic că au existat situații de incompatibilitate ale membrilor comisiei de examen care nu au fost aduse la cunoștința pârâtului, fără să indice numele pretinșilor membri incompatibili și fără să ceară dovedirea acestor situații.
A susținut că a fost lipsit de posibilitatea de a formula contestație împotriva notării răspunsurilor la întrebările cuprinse în interviu, că li-a s-a impus candidaților semnarea unui înscris prin care s-au obligat să nu formuleze contestație, sub sancțiunea neprimirii în examen, fără a propune martori sau orice alte probe permise de lege în vederea dovedirii acuzațiilor.
De asemenea a mai susținut că nu li s-a prezentat candidaților planul de interviu în baza căruia au fost examinați, încălcându-se prevederile pct. 11.1 din Ordinul MAI nr. 129/23.06.2011 – situație nerelevantă, câtă vreme temeiul de drept invocat nu este aplicabil speței de față.
P. același motiv a fost respinsă și critica cu privire la depășirea perioadei în care s-a făcut notarea candidaților, invocată în baza prevederilor pct. 13.2 din actul normativ precizat; totodată, se impune respingerea ei și ca nedovedită.
Reclamantul a invocat în mod greșit crearea unei situații discriminatorii contrară prevederilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmare a organizării examenului privind reorganizarea și reducerea postului doar pentru o parte din personal și pentru structurile Inspectoratului din structurile situate în județul A..
Referitor la această critică se impune a se preciza că instanța nu are competența de a se pronunța, deoarece a fost investită să analizeze strict situația reclamantului care nu a promovat un examen și nu oportunitatea sau lipsa de temei legal a dispozițiilor autorității publice centrale care au dispus desființarea unor posturi/funcții din sistem.
Nu sunt întemeiate nici criticile aduse de reclamant Comisiei de Concurs, pe motiv că nu a făcut publică grila de interpretare și notare a interviului, încălcând astfel prevederile art. 10, 12, 15 și 26 din Anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008.
La dosar, pârâtul a depus extrasul din grila de răspuns înregistrat sub nr._/10.07.2011 și notarea individuală a fiecărui răspuns pentru Detașamentul de pompieri A..
Contrar susținerilor reclamantului, Ordinul emis de I. pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A. nr. 1058/14.09.2011, a cărui anulare se solicită, îndeplinește condițiile de fond și formă ale unui act administrativ unilateral, deoarece prin conținutul său reclamantul declarat respins la concursul organizat de I. pentru Situații de Urgență „V. G.” al jud. A., pentru ocuparea unor posturi de natura celor desființate în cadrul Detașamentului de pompieri A. este înștiințat că va fi trecut în rezervă cu începere de la data de 15.09.2011.
Această comunicare scrisă s-a făcut după publicitatea rezultatelor concursului organizat, tabelul cu numele candidaților declarați admiși și respinși, și a punctajului obținut la examen, tabel afișat la sediul instituției din A..
În speța de față neindicarea căii de atac și a instituției în fața căreia poate fi contestat Ordinul de trecere în rezervă nu atrage nulitatea de drept a actului administrativ, deoarece partea a uzat de contestația formulată în procedura contenciosului administrativ, prevăzută de art. 7, respectiv de art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, formulând apărări împotriva actului pretins vătămător.
Contestația nu poate fi admisă deoarece reclamantul nu a indicat și nu a dovedit stările de fapt pretins vătămătoare, mulțumindu-se să facă doar referiri generice care să nu poată fi verificate de către instanță, deoarece nu a propus probe pentru dovedirea lor.
Cu privire la capetele de cerere din subsidiarul acțiunii reclamantului de a obliga pârâtul să-i plătească contravaloarea normei de hrană și a normei de echipament, aferente anului 2011, neachitate până la data trecerii în rezervă a reclamantului se constată că reclamantul a renunțat la judecata acestora deoarece în cursul judecății pârâtul le-a achitat încât instanța în baza art.246 din codul de procedură civilă va lua act de renunțare la judecată cu privire la acestea.
Este adevărat că prin art. 21 alin. 1 din Anexa VII a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice s-a recunoscut personalului militar trecut în rezervă, inclusiv polițiștilor aflați în situația identică a reclamantului dreptul de a beneficia de un ajutor egal cu 10 solde ale funcției de bază avute la data trecerii în rezervă dar potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică ceea ce atrage lipsa temeiului legal al cererii reclamantului de a i se achita ajutorul prevăzut prin art.21 din anexa VII la Legeanr.284/2010.
P. aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea reclamantului pentru anularea ordinului, reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale actualizate și indexate, începând cu data de 15.09.2011, până la integrarea pe post, și a ajutorului prevăzut de art. 1 alin. 1 din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 și cererea de suspendare a executării ordinului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul recurent Ș. D. C., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, în temeiul art.304, pct.7 și 9 și art.304/1C. proc. civ, în esență, pentru următoarele motive:
- în mod eronat prima instanță a considerat că nu poate analiza legalitatea OMAI nr.I/658/10.06.2011, privind reorganizarea pârâtei, a Ordinului Inspectoratului General pentru situații de urgență nr._/11.06.2011, privind statele de organizare și a adreselor de punere în aplicare a acestora, reclamantul susținând tocmai faptul că analiza legalității ordinelor, ca acte cu caracter normativ, nu este posibilă urmare a nepublicării acestora în monitorul oficial, sens în care trebuiau avute în vedere și dispozițiile OMAI nr.129/23.06.2011, privind procedura cadru de examinare și criteriile OMAI nr.665/28.11.2008, privind unele activități de management resurse umane din cadrul unităților MAI, din acest punct de vedere sentința recurată cuprinzând motive străine de natura pricinii,
- în mod greșit, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile MAI nr.129/23.06.2011, pe motiv că acesta este aplicabil doar funcționarilor publici și polițiștilor încadrați în structurile MAI, din acest punct de vedere instanța preluând apărarea pârâtei, recurentul precizând că OMAI nr.129/23.06.2011, nu face nicio distincție între categoriile de personal din structurile MAI, astfel că interpretarea tribunalului adaugă la lege,
- instanța nu a analizat toate criticile de nelegalitate ale organizării examenului de către pârâtă, în temeiul OMAI nr.129/23.06.2011 și al OMAI nr.665/28.11.2008, fără a avea în vedere faptul că examenul ocazionat de restructurare a fost organizat numai în anumite structuri existente la nivelul jud. A., nu și la nivelul fiecăreia dintre ele, cu consecința unei situații de discriminare între personalul încadrat prin examen și cel numit direct pe post, urmare a punctajului obținut pentru evaluarea efectuată în perioada 17.06-30.06.2011, deși unele persoane supuse procedurii de examinare au obținut același punctaj,
- recurentul mai susține nelegalitatea procedurii de examinare, prin aceea că OMAI nr.129/23.06.2011, privind procedura cadru de examinare, nu abrogă actul normativ anterior, respectiv, anexa nr.2 la OMAI nr.665/28.11.2008, privind metodologia de organizare și desfășurare a examenelor/concursurilor de ocupare a posturilor vacante, iar art.32 alin.2 din acest ultim ordin, deși prevede excepția organizării concursurilor prin ordin al ministrului de resort, de către eșaloanele superioare, doar pentru unele funcții, în speță această excepție a fost extinsă la nivelul tuturor funcțiilor de subofițeri deținute la nivelul unității pârâte,
- cu privire la modul de elaborare a subiectelor, baremelor și interviului, recurentul susține că grila de interpretare și notare a interviului nu a fost făcută publică conform art.15 alin.2 din anexa nr.2 la OMAI nr.665/28.11.2008, iar întrebările din cadrul interviului nu au respectat criteriile prev. de art.10 și 12 din același act normativ, astfel că dacă s-au apreciat ca fiind incidente dispozițiile acestuia, acestea trebuiau respectate și sub aspectele menționate,
- în fine, arată că instanța a interpretat greșit dispozițiile art.21 alin.1 din anexa VII a Legii nr.284/2010 și cele ale art.13 din Legea nr.285/2010.
Intimata I. pentru Situații de Urgență „V. G.” A. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând legalitatea și temeinicia sentinței pentru aceleași argumente de fond expuse în fața primei instanțe.
Recursul declarat este nefondat.
P. a reține astfel, Curtea reține că situația de fapt este necontestată de recurent ci doar modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în raport cu motivele invocate, astfel încât Curtea le va examina punctual, constatând că acestea nu subzistă pentru considerentele ce urmează:
Referitor la susținerile privind nelegalitatea ordinelor OMAI nr.I/658/10.06.2011, privind reorganizarea pârâtei, a Ordinului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr._/11.06.2011, privind statele de organizare și a adreselor de punere în aplicare a acestora, în primul rând pe motiv că nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel cum impune art.12, coroborat cu art. 11 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, aceste susțineri nu pot fi reținute în speță.
Astfel, OMAI nr.I/658/10.06.2011, este actul administrativ care a stat la baza emiterii ordinului contestat, reglementând cadrul general al reorganizării Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, la nivel central și unități subordonate, iar prin Ordinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr._/11.06.2011, au fost aprobate statele de organizare, corespunzătoare, adresele la care face referire recurentul cuprinzând precizări privind punerea în aplicare a acestora.
Este evident că ordinele în discuție vizează un număr determinat de unități militare, structuri subordonate IGSU înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele juridice ale acestora, se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept – persoane juridice, autorități de drept public, ori persoane fizice care își desfășoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unități, astfel că nu au aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificate drept acte administrativ cu caracter normativ, ci cu caracter individual.
Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor dispozițiile art. 11 alin. 1 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, întrucât obligația de publicare în Monitorul Oficial al României este instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu și cu privire la cele individuale.
Nu pot fi reținute în speță nici susținerile reclamantului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, pornind de la aplicarea unei alte metodologii decât cea reglementată prin Ordinul MAI nr.129/2011.
Aceasta pe de o parte datorită faptului că structurile din cadrul MAI au dispus ca, în interpretarea unitară a legislației în vigoare, măsurile de reorganizare din cadrul IGSU să fie realizate pe baza unor regulamente proprii, considerându-se că nu sunt aplicabile cadrelor militare dispozițiile din Ordinul MAI nr.129/2011, iar pe de altă parte datorită faptului că, astfel cum corect susțin pârâtele, cadrele militare nu pot fi incluse în sfera de aplicare a acestui ordin.
În partea expozitivă a ordinului s-a menționat expres că acesta a fost emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Cum deci ordinul în discuție este un act administrativ emis în vederea organizării executării legii, trebuie conchis că sfera sa de aplicare nu poate depăși pe cea a dispozițiilor cu caracter normativ din actul cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis.
Or, art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 se aplică numai în cazul funcționarilor publici, al căror statut este reglementat de acest act normativ, după cum se precizează în art. 1 alin.1 și art. 2 alin. 2 din acesta. Cadrele militare nu intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, funcțiile publice vizate de acesta fiind strict enumerate în anexa la Legea nr.188/1999, între acestea neputând fi identificate cele corespunzătoare carierei militare, acestea făcând subiect distinct de reglementare în Legea nr.80/1995.
În alți termeni, având în vedere specificul activității, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispozițiile din Legea nr.188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcționari publici în sensul art. 2 alin.2 din Legea nr.188/1999. Acesta este motivul pentru care se impune concluzia că Ordinul MAI nr.129/2011 nu are aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile militare ale pârâtei, ci doar celelalte structuri demilitarizate din cadrul MAI (Poliția Română), aparatul propriu al Ministerului, din administrația publică centrală și locală.
Cât privește dispozițiile din anexa nr.2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, cuprinzând Metodologia privind organizarea și desfășurarea examenelor/ concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante în Ministerul Internelor și Reformei Administrative, instanța constată că acestea nu sunt aplicabile speței în mod integral ci, conform precizărilor eșalonului superior, s-a emis o Metodologie proprie de organizare și desfășurare a selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul IGSU, transmisă unităților subordonate cu adresa nr.7104/21.06.2011, iar procedura de organizare și desfășurare a examenului este prevăzută în anexa la această metodologie – filele 29-32 dosar fond, cu modificările și completările aduse conform adresei 7114/24.06.2011, depusă la dosarul instanței de fond- fila 24.
Din același motiv, referirea reclamantului la greșita aplicare a dispozițiilor art.10 și urm. din anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, este irelevantă, întrucât prin metodologia proprie aplicabilă personalului IGSU, s-a stabilit ca modalitate de examinare nu testarea scrisă ci doar interviul, ca proba practică de evaluare a aptitudinilor și a performanței profesionale.
Prin urmare, considerând că anexa 2 la Ordinul MAI nr. 665/2008, reprezintă legea cadru în materie, prin noua metodologie ar fi trebuit respectate doar dispozițiile Secțiunii a 4-a privind aprecierea și notarea interviului.
Or, în cauză, rezultă că au fost respectate dispozițiile art.26 alin.1, conform cărora, în cadrul interviului fiecare membru al comisiei de concurs sau, după caz, al subcomisiei adresează întrebări candidatului, fără a depăși tematica afișată – reclamantul necontestând neîncadrarea în concret a întrebărilor adresate în cadrul interviului în tematica afișată cu 10 zile anterior datei examinării, precum și cele ale alin.2, potrivit cu care, pentru fiecare întrebare se elaborează o grilă de interpretare, care va fi afișată la finalizarea interviului cu ultimul candidat înscris la concurs
Pe de altă parte, deși reclamantul invocă nerespectarea dispozițiilor art.12 din același act normativ, conform căruia interviul pe subiecte profesionale poate aborda în proporție de maximum 20% și alte elemente relevante privitoare la activitatea, rezultatele obținute în muncă, comportamentul în situații-limită ale candidatului și proiecte profesionale de viitor în situația în care va ocupa postul pentru care candidează – acesta nu formulează critici privind nerespectarea procentului prevăzut de textul menționat, instanța constatând că nu se relevă aspecte de nelegalitate din acest punct de vedere, în condițiile în care textul se referă la posibilitatea și nu obligativitatea abordării altor elemente privind activitatea candidatului, iar pârâta, conform apărărilor sale, a ales structurarea întrebărilor doar sub aspect profesional, din legislația incidentă situațiilor de urgență, pentru mărirea gradului de obiectivitate al examinării.
Nu se poate spune nici faptul că nu au fost respectate prevederile de principiu ale Ordinul MAI nr. 665/2008 așa cum susține recurentul, cele ale art.32 alin.1 și 2, care prevăd că:
1) Concursurile pentru ocuparea posturilor vacante se organizează de unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative în ale căror state de organizare sunt prevăzute acestea.
2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru unele funcții, concursurile se pot organiza, în baza ordinului ministrului internelor și reformei administrative, de către eșaloanele superioare, cu respectarea normelor din prezentul ordin cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante - acestea neputând fi interpretate în sensul dorit de reclamant, nefiind relevată vreo nelegalitate din perspectiva faptului că respectivul concurs s-a organizat, pe calea excepției de la regula prev. la alin.1, la nivelul eșaloanelor superioare unității MAI în ale căror state de organizare sunt prevăzute posturile vacante, și nu la nivelul acestora din urmă.
Cu referire la pretinsa discriminare invocată de recurent constând în aceea că unii angajați au fost supuși procedurii examenului în vederea ocupării posturilor vacante rămase după reorganizare, în timp ce alții au ocupat astfel de posturi doar pe baza unui punctaj obținut la evaluare, susținerile recurentului se dovedesc a fi incorecte, în condițiile în care acesta nu a contestat motivația instanței de fond, bazată pe probatoriul administrat în cauză, cu privire la selecția ofițerilor activi propuși pentru repunerea în statul de funcții, această selecție fiind una complexă, cuprinsă în cadrul unui CV și fiind bazată pe 4 criterii principale de selecție și nu doar unul singur, respectiv, atât rezultatele profesionale rezultând din evaluările de serviciu aferente anilor 2008-2010, dar și situația disciplinară, situația psihologică și recompensele obținute începând cu anul 2008.
În fine, cu privire la ultimul motiv de recurs, referitor la aplicarea greșită a normelor incidente privind plata ajutorului prevăzut de art. 21 din Aneaxa VII la Legea nr.284/2010, Curtea reține că nu pot fi ignorate prevederile legale în vigoare susținute de pârâta intimată în apărare, respectiv, art.13 alin.1 din Legea nr.285/2010 conform cărora, dispozițiile legale privind plata acestor ajutoare nu se aplică în anul 2011. Astfel, în condițiile în care prin art. 13 din Legea nr. 285/2010 s-a exclus acordarea acestor drepturi în cursul anului 2011, nu are nici o relevanță faptul că dispozițiile art. 13 din Legea 285/2010 nu au abrogat în mod expres dispozițiile art. 20 din Anexa VII a Legii 284/2010, atâta timp cât s-a exclus acordarea acestor drepturi cadrelor care trec în rezervă în cursul anului 2011.
Referitor la celelalte susțineri ale reprezentantului reclamantului expuse de acesta prin concluziile orale de la prezentul termen de judecată, în sensul că reclamantul ar fi întrunit toate criteriile generale din Metodologie pentru a putea fi încadrat direct fără examinare, Curtea nu le va analiza, fiind considerate motive noi de recurs care nu au fost formulate în condițiile și în termenul prevăzut de dispozițiile art. 301 teza I Cod de Procedură Civilă, art. 3021 alin. 1 lit. c) și art. 303 alin. 1 Cod de Procedură Civilă .
Or, față de dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod de procedură civilă și având în vedere și susținerea reprezentantului reclamantului în sensul că nu a invocat acest motiv de nelegalitate al actului contestat nici prin acțiunea dedusă judecății deoarece a cunoscut aceste aspecte pe parcursul procesului din fața instanței de fond, nici prin cererea de recurs ulterior promovată, Curtea reține că reclamantul este decăzut din dreptul invocării motivelor suplimentare de recurs după împlinirea termenului legal de recurs.
P. considerentele de fapt și de drept expuse, recursul va fi respins în întregime ca nefondat, conform art.312 alin.1 C. proc. civ, și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit art.274 C. proc. civ.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant Ș. D. C. împotriva sentinței civile nr.2126/05.06.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât I. pentru Situații de Urgență „V. G.”.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER,
G. K.
Red.:SEP./21.05.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./21.05.2013
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.I. D.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4698/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8828/2013.... → |
|---|
