Obligaţia de a face. Decizia nr. 9736/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9736/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 6402/115/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 9736
Ședința publică din 21 octombrie 2013
PREȘEDINTE: Prof. Univ. Dr. L. B.
JUDECĂTOR: E. N.
JUDECĂTOR: C. L.
GREFIER: F. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâta recurentă pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. Reșița, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice O. împotriva sentinței civile nr. 876/05.04.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat B. M. V. pentru reclamantul intimat, lipsă celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, Curtea dispune judecarea recursului.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus prin registratură de către reclamantul-intimat, împuternicire avocațială, chitanța reprezentând plata onorariului avocațial in suma de 600 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită admiterea recursului lor modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, din prima instanță în cuantum de 2000 lei, și respingerea recursului declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. în nume propriu și in numele Administrația Finanțelor Publice Caransebeș.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 876 din 05.04.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C. - S. a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIUL O...
A anulat decizia de calcul nr.1176/04.10.2012.
A fost obligată pârâta față de reclamant la plata sumei de 343,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție Administrația F. pentru Mediu și a obligat chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 4720 lei dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei hotărâri pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. Reșița, în nume propriu și în numele Administrația Finanțelor Publice O. a declarat recurs invocând nelegalitatea hotărârii din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, context în care arată că instanța se cuvenea să admită în parte acțiunea reclamantului, respectiv numai pentru diferența dintre suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și cuantumul sumei rezultate din aplicarea OUG 50/2008, conform art.11 din acest act normativ.
Se invocă, deopotrivă, inadmisibilitatea (parțială) acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu a urmat procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art.117 din OUG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În egală măsură se susține compatibilitatea OUG 50/2008 cu dreptul U.E.
Recurenta critică hotărârea și prin aceea că, greșit, instanța de fond nu i-a acordat calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât în baza Ordinului președintelui ANAF nr.3831/2011, reprezintă A.F. locale, în litigiile judiciare .
În subsidiar, se susține doar critica privind acordarea de dobânzilor legale la suma restituita reclamantului context în care se invocă incidența art.124 Cod procedură fiscală, art.117 (2) cu referire la art.70 Cod procedură fiscală, hotărârea fiind criticată în legătură cu data de la care curg dobânzile, data plății.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, 304 ind. 1 Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și nici alte temeiuri în sensul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă.
Astfel, cât privește fondul cauzei, Curtea reține că recurenta susține compatibilitatea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu dreptul european, în raport cu art. 110 din TFUE.
Impedimentul de analiză a argumentelor expuse în motivele de recurs derivă din faptul pronunțării unor hotărâri în procedura reglementată de art. 267 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care a fost lămurit înțelesul art. 110 din Tratat, incident în cauza de față, la care se adaugă: prioritatea normelor europene față de cele interne, contrare sau incompatibile cu dreptul Uniunii Europene; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale, obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului european, obligația reparării prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor europene, ca urmare a emiterii unor norme contrare sau incompatibile cu dreptul european.
În acest cadru, Curtea evocă Hotărârea din 7 aprilie 2011 a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T. contra Satului Român, prin care s-a statuat că, art. 110 din TFUE (fost art. 90 CE) trebuie interpretat în sensul că "se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără, însă, a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de piața națională".
Din această perspectivă, judecătorul național a constatat incompatibilitatea dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu norma europeană menționată, dat fiind că, taxa prevăzută de norma internă română nu este impusă și vehiculelor similare puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării / reînmatriculării lor, constatare care obligă la admiterea acțiunii și restituirea sumei încasate cu titlu taxă de poluare către reclamanți, conform principiului arătat mai sus.
Caracterul discriminatoriu al efectelor OUG 50/2008, chiar indirecte, paralizează întregul act normativ, astfel că, nu se pune problema validării art.11 din OUG 50/2008.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii reclamantului prin aceea că nu s-a urmat procedura prealabilă administrativă, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este în spiritul deciziei nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunile de domeniul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 sunt admisibile, procedura prealabilă de contestare prevăzută de art. 7 din ordonanță, cu referire la Codul de procedură fiscală nefiind aplicabilă cererilor de restituire a taxei de poluare.
În esență, Curtea constată că, scopul imediat urmărit de reclamant este restituirea taxei, poziția procesuală a reclamantului fiind indiscutabilă în acest sens.
Pe de altă parte, impunerea urmării procedurii reclamate de recurentă, în condițiile în care aceasta susține legitimitatea încasării unei astfel de taxe în temeiul noii legi, Legea nr. 9/2012, apreciind că această lege este conformă cu art. 110 din TFUE, deși tocmai norma care lua în considerare modul de interpretare a art. 110 din TFUE de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost suspendată de la aplicare (nefiind, deci în vigoare la data judecății prezentei cauze) este de natură a sublinia formalismul susținerii, care reiese, cu prisosință, și din practica constantă a Administrației finanțelor locale de a respinge cererile de restituire a taxelor percepute, nu numai în baza Legii nr. 9/2012, dar și a celor încasate în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, deși efectele indirecte discriminatorii ale acestei ordonanțe par a fi recunoscute din felul în care sunt redactate motivele de recurs și modul de susținere a validității Legii nr. 9/2012.
Este motivul pentru care judecătorul național este abilitat să cenzureze pertinența dispozițiilor legale evocate în raport de starea de fapt și poziția părților față de reglementările la care se supune litigiul.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în prezenta cauză, Curtea constată că recurenta face confuzie între calitatea procesuală și reprezentarea procesuală, atribuită prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, menționat, două instituții juridice diferite în drept, instanța de fond soluționând temeinic și legal disputa prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei, întrucât în materia contenciosului administrativ calitatea procesuală pasivă aparține organului emitent al actului atacat, independent de împrejurarea că acesta are sau nu personalitate juridică, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă. Or, în speța de față, capacitatea administrativă aparține Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Caransebeș, care a emis actul atacat.
Cu privire la dobânzile legale aferente sumei restituite reclamantului, nu pot fi reținute în cauză nici susținerile recurentei referitoare la stabilirea eronată a momentului de la care se pot acorda dobânzi aferente taxei pe poluare percepute de la reclamant.
Prin hotărârea din 18.04.2013, dată de CJUE în cauza C-565/11, I., s-a statuat în sensul că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, (precum cel instituit prin art. 124 C.pr.fiscală – n.n.) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Aplicând cu prioritate dispozițiile din legislația Uniunii Europene, astfel interpretate de CJUE cu forță obligatorie pentru judecătorul național, se constată necesar a fi înlăturate prevederile din dreptul național, anume, art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală, care permit acordarea dobânzilor doar după expirarea unui termen de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal a cererii de restituire, urmând a fi recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de dobânzi aferente sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare de la data plății acesteia.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile declarate de către reclamantul I. I. și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C. S. Reșița, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice O. împotriva sentinței civile nr. 876 din 05.04.2013 pronunțată de Tribunalul C. - S. în dosar nr._, având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. Univ. Dr. B. L. E. N. C. L.
GREFIER,
F. N.
Red. LB/ 04.11.2013
Tehnored. NF 2 ex./ 04.11.2013
Tribunalul C. S.
Președinte I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3477/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4701/2013.... → |
|---|
