Pretentii. Decizia nr. 433/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 3658/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -03.09.2012
DECIZIA CIVILĂ NR.433
Ședința publică din 05.02.2013
PREȘEDINTE: D. D.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: R. P.
GREFIER: M. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1489/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată C. T., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus întâmpinare iar pârâta recurentă a depus note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T., sub nr._ /26.05.2011, reclamanta C. T., în calitate de moștenitor al defunctei Penov A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea pârâtei la plata sumei celei de-a doua tranșe stabilită cu titlu de compensație prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în condițiile art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru Aplicarea Legii nr. 171/2006; plata daunelor cominatorii în valoare de 500 lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei și până la data efectuării plății;
În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 290/2003 a admis cererea mamei sale - Penov A. - și a aprobat acordarea sumei totale de 296.844,33 lei cu titlu de compensații privind bunurile pe care aceasta le-a deținut în localitatea Cișmeaua Văruită, jud. I. – Basarabia.
Arată că instituția pârâtă a efectuat plata primei tranșe, însă, plata celei de-a doua tranșe nu a fost efectuată, deși au trecut 6 ani de la data emiterii hotărârii.
În atare situație, reclamanta arată că refuzul instituției pârâte este unul nejustificat, în condițiile în care Hotărârea nr. 58/15.09.2006 a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003, modificată și completată prin Legea nr. 171/2006 și cu respectarea Normelor metodologice prevăzute prin H.G. nr. 1120/2006, modificate prin H.G. nr. 57/2008.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 290/2003, modificata și completata și ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând, în esență, că, în lipsa fondurilor bănește aprobate în acest scop nu poate efectua plata celei de-a doua tranșe.
Prin sentința civilă nr. 1489/18.05.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C. T., în calitate de moștenitor legal al defunctei Penov A., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii 290/2003 și, în consecință:
A obligat pârâta să dispună plata în numerar către reclamant, a sumei de 178.106,60 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006 a Comisiei Județene T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 (tranșa a doua), sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 171/2006, aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006.
A respins, în rest, acțiunea.
Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006, emisă de Comisia Județeană T. pentru Aplicarea Prevederilor Legii nr. 290/2003, s-a aprobat acordarea sumei totale de 296.844,33 lei cu titlu de compensații privind bunurile deținute de mama reclamantei, Penov A., decedată la data de 02.10.2007, în localitatea Cișmeaua Văruită, jud. I. – Basarabia (f. 3, 7 ds.).
În cuprinsul hotărârii sus-menționate, s-a stabilit ca plata despăgubirilor acordate antecesoarei reclamantei să se achite în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia (art. 4).
De asemenea, Tribunalul a constatat că, împotriva acestei hotărâri, nu s-a formulat contestație, în condițiile disp. art. 8 al. 3 din Legea nr. 290/2003.
Deși de la data emiterii hotărârii, au trecut peste 5 ani de zile, reclamantei nu i s-a acordat tranșa a doua din suma stabilită cu titlu de despăgubire, în cuantum de 178.106,60 lei.
În atare situație, instanța a constatat că reclamanta este titularul unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției Europene pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceștia dețin o creanță suficient de bine stabilită pentru a beneficia de protecția art. 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea cauzele Rafinăriile Grecești Stran și Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Ș. și V. I. c. României), iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea instituției pârâte constituie atingeri aduse dreptului de proprietate al reclamantei, astfel cum este garantat și protejat de Convenție, prejudiciul suferit de reclamantă, ca urmare a neacordării despăgubirilor la care este îndreptățită fiind evident.
Textul Convenției Europene a Drepturilor Omului (la fel și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) face parte din dreptul intern al României încă din anul 1994 (de peste 17 ani), iar, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile (art. 20 alin. 2 din Constituție).
Din momentul în care legiuitorul a recunoscut în patrimoniul reclamantei, un drept de creanță, ingerințele în exercițiul dreptului de proprietate cu privire la acest bun nu pot interveni decât printr-o prevedere a legii, pentru un scop legitim și păstrând proporțiile de rezonabilitate (între ingerință și scopul propus).
Or, Statul Român, prin legiuitorul său, a recunoscut în patrimoniul unei categorii de persoane - în general, și în patrimoniul reclamantei - în special, acest drept, iar maniera adoptată de pârâtă, prin refuzul de plată a despăgubirilor constituie o ingerință disproporționată asupra dreptului de proprietate al reclamanților.
Prin urmare, nu a putut fi reținută susținerea pârâtei în sensul că Normele metodologice prevăd efectuarea plăților doar în limita sumelor special aprobate de la bugetul de stat, deoarece aceasta nu constituie un argument pentru respingerea acțiunii, atâta vreme cât pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit efectuarea unor minime demersuri pentru alocarea sumelor necesare.
Raportat la cele ce preced, instanța a constatat că acțiunea reclamantei, sub acest aspect, este întemeiată și se impune a fi admisă.
În consecință, s-a dispus obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata în numerar către reclamantă, a sumei de 178.106,60 lei, stabilită cu titlu de despăgubire prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006 a Comisiei Județene T. pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 (tranșa a doua), sumă ce se va actualiza în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 171/2006, aprobate prin HG nr. 1120/30.08.2006.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, Tribunalul a constatat că, raportat la disp. art. 24 al. 2 din Legea nr. 554/2004, acesta este prematur formulat, ținând de faza executării hotărârii.
Prin urmare, sub acest aspect, acțiunea reclamantei a fost respinsă.
Recursul pârâtei
În cauză a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate arătând că, în fapt, în data de 15.09.2006 Instituția Prefectului Județului T. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele defunctei Penov A., Hotărârea nr. 58.
Prin Hotărârea nr. 58/2006 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 296.844,33 lei compensații bănești pentru bunurile pe care le-a deținut în localitatea Cișmeaua Văruită - jud. I., abandonate și sechestrate ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, recurenta învederează că, conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei în anul 2007;
- 17.567.560,94 lei în anul 2008;
- 20.389.425,80 lei în anul 2009;
- 38.849.328,80 lei în anul 2010;
- 39.635.644 lei în anul 2011.
Recurenta arată că înțelege să aducă în discuție art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./ C.M./2007/7, unde se stabilește că, „având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date.
În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză, se aplică, prin analogie, situației în care se regăsește instituția pârâtă) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
„222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223.Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, și mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane și materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224.Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca. Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a instituției pârâte.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Recurenta arată că este pe deplin conștientă de faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului - Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții, arată recurenta, se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În ceea ce privește actualizarea sumei de 178.106,60 lei reprezentând tranșa a ll-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 58 din 15.09.2006 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu indicele de creștere a prețurilor de consum, din ultima lună pentru care acest Indice a fost publicat de către I.N.S. față de luna decembrie a anului anterior, face următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60%> în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 58/2006 a fost emisă în data de 15.09.2006, termenul de plată al celei de-a ll-a tranșe a fost scadent la data de 15.09.2008, actualizarea ar trebui făcută după data scadentă.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedură civilă, solicită instanței să admită recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1489/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. și să modifice sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamantă ca fiind neîntemeiată.
Își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, Legea nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120/2006.
Întâmpinarea reclamantei:
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În considerente intimata critică motivele de recurs invocate de pârâtă arătând că nu sunt demne de a fi luate în considerare și solicită menținerea dispozițiilor din sentința civilă pronunțată de Tribunalul T. precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în valoare de 500 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a deciziei ce se va pronunța și până la data efectuării plății a tranșei solicitate.
5. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că în prezenta cauză, reclamanta C. T., în calitate de moștenitoare a defunctei Penov A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea pârâtei la plata sumei celei de-a doua tranșe stabilită cu titlu de compensație prin Hotărârea nr. 58/15.09.2006 a Comisiei Județene T. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în condițiile art. 18 al. 6 din Normele Metodologice pentru Aplicarea Legii nr. 171/2006.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei acordate cu titlu de despăgubiri prin actul emis de pârâtă, sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În recurs A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat netemeinicia soluției instanței de fond, raportat la împrejurarea că nu au fost alocate sume în vederea efectuării plăților către reclamante, și că, potrivit art. 18 alin. 5 din Hotărârea de Guvern nr. 1120/2006, compensațiile se achită în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, de unde rezultă că plata despăgubirilor că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
În privința dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține că dreptul reclamantei la plata unor despăgubiri pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, sunt reglementate de Legea nr. 290 din 27 iunie 2003, privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Totodată, Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1120 din 30 august 2006.
Hotărârea de Guvern nr. 1120/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 753 din 5 septembrie 2006, fiind ulterior modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 57/2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2008.
Conform art. 18 alin. 4 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, „plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților”.
Art. 18 alin. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, prevede următoarele:
„Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
În privința termenului de plată a acestor despăgubiri, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 prevede că „despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)”.
În prezenta cauză, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, instanța reține că plata eșalonată a despăgubirilor către reclamantă se putea face în maximum 2 ani de la comunicarea hotărârii comisiei județene.
Instanța reține că în cauză au trecut mai mult de doi ani de la emiterea și comunicarea Hotărârii emisă de Comisia județeană.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, instanța constată temeinicia acțiunii reclamantei, fiind depășit termenul legal impus pentru efectuarea plății eșalonate a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea emisă de Comisia județeană.
În privința insuficienței fondurilor alocate pentru astfel de plăți, Curtea reține că lipsa fondurilor bugetare necesare plății sumelor datorate reclamantei nu poate constitui un impediment în admiterea acțiunii, reclamanta având dreptul la acordarea sumelor solicitate. Curtea constată necesitatea de a se face distincție între existența obligației – care se evaluează în funcție de dispozițiile legale aplicabile speței – și posibilitatea concretă de executare a acesteia.
În speță, nu se contestă legalitatea titlului executoriu. Or, o obligație legală de plată nu este desființată de imposibilitatea concretă de executare a acesteia. În caz contrar ar însemna că debitorul obligației se poate exonera oricând, susținând că nu are posibilitatea executării acesteia, aceasta fiind o condiție pur potestativă, care ține exclusiv de voința debitorului, condiție interzisă de art. 1010 din vechiul Cod civil, în vigoare la momentul emiterii titlului executoriu în litigiu. Cum din acest titlu executoriu nu rezultă că obligația de plată este condiționată de existența fondurilor, iar eșalonarea a fost stabilită prin art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 tocmai pentru a permite efectuarea plăților fără riscul lipsei de fonduri, Curtea reține că dispozițiile legale menționate mai sus impun efectuarea plăților conform celor două tranșe anuale, această eșalonare constituind singura modalitate care a afectat obligația sumată de Statul Român prin emiterea titlului de despăgubire.
De altfel, conform art. 4 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2000 prevede că „ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii”, astfel încât lipsa unor sume pentru plata acestor debite se impune a fi remediată ulterior, prin virarea sumelor necesare acestor plăți.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalul T. este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1489/PI/CA/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 1489/PI/CA/18.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. D. R. O. R. P.
GREFIER
M. S.
Red.RP/.18._
Tehnored.MS/19.03.2013
Ex.2. Primă instanță: Tribunalul T. – judecător D. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8816/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7888/2013.... → |
|---|
