Alte cereri. Decizia nr. 8788/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8788/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 137/59/2013
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -05.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR.8788
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 26 septembrie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuienta . SRL, împotriva deciziei civile nr. 116/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Financiară a Municipiului Lugoj.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 18.09.2013 taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar, întâmpinare din partea intimatei la data de 20.09.2013 și nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, văzând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.116/10.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._ a fost respinge recursul formulat de recurenta . SRL împotriva sentinței civile nr. 798/23.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și a fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva sentinței civile nr. 798/23.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SRL și cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
A fost modificată în parte sentința recurată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de Administrația Finanțelor Publice Lugoj în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
Pentru a pronunța această Curtea a reținut că reclamanta a solicitat restituirea taxei de poluare plătite cu prilejul înmatriculării în România, conform OUG nr.50/2008, a autovehiculului marca MERCEDES, . WDB2030071A955479.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 90 ( actualul art. 110) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și arătând, în esență, că taxa de poluare achitată contravine acestor dispoziții din dreptul comunitar, care prevalează asupra dreptului național și impun înlăturarea reglementării din Codul fiscal român, care instituie o taxă internă discriminatorie.
Instanța de recurs are posibilitatea, în temeiul art. 129 codul de procedură civilă să solicite toate probele necesare stabilirii corecte a stării de fapt și a aplicabilității art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în speță.
Din actele dosarului, Curtea constată că reclamanta nu a făcut dovada că autoturismul în discuție a mai fost înmatriculat anterior în alt stat membru al Uniunii Europene, și deși i s-a pus în vedere mandatarului reclamantei să depună la dosar dovada înmatriculării autovehiculului într-un stat membru UE anterior înmatriculării în România, prin depunerea la dosar a copiei legalizate a certificatului de înmatriculare sau a copiei de pe cartea de identitate emise de statul respectiv, acesta a declarat că nu depune un astfel de act, înscrisurile depuse la dosar fiind suficiente.
Examinând aspectul aplicabilității în cauză a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în raport cu înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este determinată numai de stabilirea de către instanță a faptului că bunul în litigiu este un produs al unui alt stat membru al Uniunii Europene decât România, fiind înmatriculat anterior într-un alt stat membru UE.
Conform art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.”
Curtea a subliniat că, începând cu data de 1.12.2009 a intrat în vigoare Tratatul de la Lisabona.
În conformitate cu modificările aduse Tratatului instituind Comunitatea Europeană prin Tratatul de la Lisabona, Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost redenumit „Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”, iar fostul art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană a fost renumerotat, revenind art. 110 al noului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene, cu același conținut. În continuare, Curtea va face însă referire la art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar nu la art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (deși cele două articole au același conținut), întrucât se impune a se avea în vedere legislația comunitară în vigoare la momentul plății taxei de poluare în litigiu, iar modificările operate prin Tratatul de la Lisabona nu erau în vigoare în acel moment.
În interpretarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, Curtea de Justiție a Comunităților Europene – care este instanța supremă a Uniunii Europene și ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru Statul român după aderarea la Uniunea Europeană – a statuat în hotărârea dată în cauzele C-290/2005 și C-333/2005 că, potrivit „unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit, pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatori în mod indirect datorită efectelor pe care le produce”.
Curtea a constatat că aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Se impune, așadar, constatarea că art. 90 este aplicabil numai în măsura în care bunul astfel impozitat este un produs al „altor state membre” ale Uniunii Europene.
Curtea a subliniat că principiul libertății de circulație se aplică atât produselor care provin din statele membre cât și produselor care sunt localizate în cadrul Comunității și care au fost importate în mod legal dintr-un stat din afara Comunității. În momentul importului inițial, aceste produse sunt supuse taxelor vamale conform politicii tarifare comune și formalităților administrative, statistice și de igienă corespunzătoare legislației UE. În urma acestor proceduri produsele primesc "dreptul la liberă circulație" în cadrul Uniunii Europene.
În principiu, libera circulație a mărfurilor cere statelor membre să abroge toate măsurile ce constituie o barieră în calea comerțului în interiorul Comunității. Abolirea măsurilor naționale restrictive de natură fiscală reprezintă corolarul stabilirii unei Uniuni Vamale ce cuprinde interzicerea taxelor de import și export și orice măsuri cu efect echivalent ce afectează comerțul între statele membre, precum și stabilirea unui tarif vamal comun față de state terțe (țările aflate în afara acestei zone).
În consecință, discriminarea fiscală apare numai în cazul autoturismelor second hand care au fost înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării acestora în România.
Curtea a apreciat, în acest context, că se poate reține o eventuală aplicabilitate a dispoziției art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și o eventuală discriminare fiscală numai în măsura în care se dovedește că acel autoturism a fost înmatriculat – înainte de a fi înmatriculat în România – în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, deoarece acesta este criteriul care determină discriminarea fiscală a taxei de poluare din litigiu.
În acest sens, Curtea a făcut trimitere la una din hotărârile recente ale Curții Europene de Justiție, respectiv la Ordonanța Curții Europene de Justiție pronunțată la data de 6 decembrie 2010 în cauza C‑377/10 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul D. (România), prin decizia din 9 iunie 2010, primită de Curte la 26 iulie 2010, în procedura A. B. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului C., Administrației Fondului pentru Mediu.
Curtea a reținut că prin această ordonanță, Curtea Europeană de Justiție a respins ca inadmisibilă cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Tribunalul D. prin decizia din 9 iunie 2010, deoarece a reținut că articolul 110 TFUE nu este aplicabil într-o situație precum cea din acțiunea principală.
În paragraful nr. 11 din Ordonanța respectivă, Curtea Europeană de Justiție a reținut că ”...potrivit unei jurisprudențe constante, articolul 110 TFUE nu este aplicabil decât mărfurilor importate din celelalte state membre și, dacă este cazul, mărfurilor originare din state terțe care se află în liberă circulație în statele membre. Respectivul articol este, prin urmare, inaplicabil produselor importate direct din state terțe (Hotărârea din 10 octombrie 1978, Hansen & Balle, 148/77, R.., p. 1787, punctul 23, Hotărârea din 9 iunie 1992, Simba și alții, C‑228/90-C‑234/90, C‑339/90 și C‑353/90, R.., p. I‑3713, punctul 14, precum și Hotărârea din 18 decembrie1997, Tabouillot, C‑284/96, R.., p. I‑7471, punctul 23)”.
În acest condiții, ținând seama că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil mărfurilor importate din celelalte state membre ale Uniunii Europene, Curtea a constatat necesitatea dovedirii faptului că autovehiculul pentru care s-a plătit taxa de poluare contestată în prezenta cauză a fost înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene anterior înmatriculării în România.
Or, în speță nu s-a făcut o astfel de dovadă, mandatarul recurentei arătând în mod expres că nu înțelege să mai depună alte înscrisuri la dosar.
În consecință, Curtea a constatat că taxa de poluare impusă în cazul acestui autoturism nu este discriminatorie și nu contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, iar instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat caracterul discriminatoriu al taxei de poluare plătite de reclamantă, fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, Curtea a respins recursul formulat de recurenta . SRL și apreciind că este întemeiat recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva sentinței civile nr. 798/23.03.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta . SRL și cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea l-a admis.
Față de cele expuse, Curtea, rejudecând cauza, a modificat sentința civilă recurată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Lugoj, și pe cale de consecință va respinge și cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu și va menține dispozițiile sentinței recurate în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate.
În baza art. 274 C.proc.civ., a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a promovat cerere de revizuire la data de 05.02.2013 revizuienta . SRL, care a solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr.116/10.01.2013, în sensul respingerii recursului promovat de pârâtă, în temeiul art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, susținându-se că reclamantul s-a aflat în imposibilitate să prezinte înscrisurile solicitate de instanță la termenul de judecată din 10.01.2013, referitoare la înmatricularea anterioară a autovehiculului într-un stat membru UE, acestea fiind reținute de partea potrivnică la emiterea deciziei de calcul a taxei pe poluare, respectiv de serviciul de înmatriculări autovehicule, la care au fost depuse actele în vederea înmatriculării acestuia în România.
Revizuienta depune dovezile privind importul autovehiculului dintr-un stat membru UE, susținând că în speță putea fi aplicată o atare prezumție privind proveniența bunului.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire în condițiile art. 326 alin. 3 C.pr.civ., instanța constată următoarele:
Revizuirea este reglementată de Codul de procedură civilă ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este considerată admisibilă doar în mod excepțional și doar pentru motivele limitativ enumerate în art. 322 C.pr.civ. Aceasta deoarece ea se exercită împotriva unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat și reprezintă, deci, o procedură susceptibilă să aducă o încălcare principiului securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenței dreptului într-un stat democratic și garanție a unui proces echitabil. Prin urmare, admisibilitatea acesteia trebuie cercetată cu prioritate și prin raportare la condițiile strict reglementate de art. 322 C.pr.civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C.pr.civ, de care se prevalează în revizuienta, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … d) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
După cum s-a reținut în literatura de specialitate și în jurisprudență, revizuirea poate fi solicitată pentru acest motiv doar în ipoteza în care instanța ce a analizat recursul nu a avut în vedere anumite înscrisuri, ce nu i-au putut fi înfățișate de părți din motive independente de voința lor și care ar fi schimbat soluția dată.
În speță, prima dintre aceste cerințe nu este îndeplinită, în sensul că nu s-a dovedit de către revizuientă că dovezile privind proveniența autovehiculului pentru care s-a achitat taxa pe poluare a cărei restituire se solicita în cauză nu puteau fi înfățișate în proces dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Se constată că în practicaua deciziei civile nr.116/10.01.2013 s-a consemnat că instanța de recurs a solicitat reclamantei să depună la dosar dovezi privind proveniența autovehiculului, la un termen următor, însă reclamanta, reprezentată prin mandatar, a arătat că nu înțelege să depună la dosar astfel de dovezi, întrucât „data primei înmatriculări rezultă din decizia de calcul a taxei pe poluare și din cererea adresată pârâtei pe cale administrativă”.
Se poate deduce astfel că înscrisurile doveditoare relevante, solicitate de instanță, nu au fost prezentate în proces nu datorită faptului că reclamanta, actuala revizuientă, era în imposibilitate de a le prezenta, ci datorită opoziției sale exprese de a administra un atare probatoriu. De altfel, se poate observa că revizuienta nu era în imposibilitate să prezinte acele înscrisuri, din împrejurarea că le-a obținut până la data promovării căii extraordinare de atac, de la diferitele instituții publice la care au fost predate, posibilitate care exista de altfel și în cursul procesului soluționat prin decizia supusă revizuirii.,
Instanța conchide că înscrisurile la care face referire revizuienta puteau fi înfățișate în procesul soluționat irevocabil, că reclamanta din acel proces nu se afla în imposibilitate de a le obține și a le prezenta, că neîndeplinirea acestei condiții exclude aplicarea în speță a art. 322 pct.5 Cod proc.civilă, revizuirea promovată fiind deci inadmisibilă, motiv pentru care va fi respinsă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, se va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire promovată de revizuienta . SRL, împotriva deciziei civile nr. 116/10.01.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata Administrația Financiară a Municipiului Lugoj.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 26.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.RC-01.10.2013
Thred.FC- .10.2013, 2 ex
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 14/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... → |
|---|
