Pretentii. Decizia nr. 8430/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8430/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 3992/30/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -24.01.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 8430
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.09.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: R. P.
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3604/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Druț E. C. și M. A. N. și pârâtul intimat Vicepreședintele Autoritații Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța invocă din oficiu excepția prematurității acțiunii având în vedere . O.U.G. 10/2013.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost promovată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamanții Druț E. C. și M. A. N., au chemat în judecată pe pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, Vicepreședintele Autoritarii Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata integrală a despăgubirilor în cuantum de 79.146,78 RON stabilite prin Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților nr. 2183/7.11.2008, actualizate conform legii pentru perioada cuprinsă între data emiterii hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului T. (16.09.2004) și data plății efective, în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești; obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr. 3604/2012 Tribunalul T. a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata sumei de 79.146,78 lei față de reclamanți reprezentând despăgubiri stabilite prin Decizia 2183/7.11.2008 emisă de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, sumă ce va fi actualizată cu indicele de creștere al preturilor de consum potrivit legii. A obligat pârâții la 1240 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursului formulat și să modificarea hotărârii recurată în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamanții Druț E. C. și M. A. N..
În motivare arată că în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, consideră Sentința civilă nr. 3604/2012, ca fiind netemeinică și neleqală.
În ceea ce privește .obligarea Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de: 79.146,78. lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 2183/07.11.2008,
Arată că, reclamanții solicită obligarea Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor fără însă să formuleze o cerere de introducere în proces a acestuia în nume personal.
Un petit îndreptat în abstract împotriva "persoanei obligate" ori chiar a Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ar trebui respins ca inadmisibil.
Față de cele mai sus menționate, invocă viciul de procedură în ceea ce privește citarea Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
În temeiul art. 6 alin 7 din O.U.G. nr. 25/2007 Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților a emis Decizia nr. 2133/ 07.11.2008 prin care s-a validat Hotărârea nr. 700/16.09.2004 emisă de Instituția Prefectului Județului T., acordându-se compensații bănești în cuantum de 79.146,78 lei în favoarea reclamanților Druț E. C. și M. A. N..
Așa cum este precizat și în Comunicarea care însoțește Decizia Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, suma acordată cu titlu de compensație urmează să fie eșalonată în conformitate cu art. 38 alin. 5 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1277/2007. Având în vedere dispozițiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr.286/2004 potrivit cărora "compensațiile se achită beneficiarilor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat"(...), rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența CEDO.
Cu referire la termenul, rezonabil, în procedurile judiciare,: instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal, nu angajează responsabilitatea internațională: a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație
Este cunoscut faptul că aspectele,problematice, care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotrivă României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări,: adresate A.N.R.P., care au condus la uri număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României:
"222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate.
223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de îndeplinit.
224. Din acest punct de vedere Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar într-un număr de mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Arată că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate: în acest proces resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum: prevede" practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi. cauze pe rolul CEDO;, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, al imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației/și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propuneri în domeniu.
In aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este de natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O .
În raport cu pretențiile reclamanților cu privire la actualizarea cuantumului compensațiilor acordate, invocăm dispozițiilor art. 34 din H.G. nr. 753/1998 modificată și completată prin H.G. 1277/2007 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 700/16.09.2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Județului T. s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor de către Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Având în vedere faptul că această creanță este stabilită, devenind astfel și exigibilă, la data emiterii Deciziei de validare, pentru actualizarea ei se aplică dispozițiile art. 5 din H.G. nr. 286/2004 potrivit cărora „compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul care se face plata și 60% în anul următor, în urma sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat. C. de 60% din cuantumul compensației, achitată în anul următor, se actualizează în condițiile Legii nr. 9/1998".
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 9/1998 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S. fată de luna decembrie a anului anterior.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 9/1998privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940 și urmărește obținerea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 700/2004 emisă de Comisia județeană T. pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 9/1998.
Curtea constată că ulterior emiterii acestei decizii administrative și a pronunțării sentinței recurate, respectiv la 03.03.2013, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 10/2013.
Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998 (…), republicată, se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.” iar potrivit alin. (2), „Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”
Așadar, despăgubirile se plătesc eșalonat, în tranșe, începând cu 01.01.2014.
Văzând preambulul ordonanței de urgență, care face referire la:
- dificultățile întâmpinate în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 9/1998,
- împrejurarea că nepromovarea ordonanței de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
- cu luarea în considerare a faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
Curtea constată că dispozițiile actului normativ sunt de ordine publică și sunt de imediată aplicare tuturor proceselor nedefinitiv judecate, așa cum este cazul în speță (în materia contenciosului administrativ recursul suspendă executarea sentinței, cf. art. 20 al. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).
În consecință, acțiunea în realizarea imediată a dreptului este prematură.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 3041 rap. la art. 312 Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3604/2012 pronunțată de Tribunalul T. și în consecință:
Modifică sentința recurată în sensul respingerii ca prematură a acțiunii formulate de reclamanții Druț E. C. și M. A. N. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și Vicepreședintele Autoritarii Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, pentru pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. R. P. C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O. – 11.10.2013
Tehnored. G.S. – 14.10.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5107/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 105/2013.... → |
|---|
