Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5105/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5105/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 8704/108/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ -27.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 5105
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06 iunie 2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea AFP Ineu împotriva sentinței civile nr. 6272 din 11.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. M. - V., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 20.05.2013 concluzii scrise din partea intimatei și copia încheierii date în camera de consiliu din 08.05.2013 în dosar nr._ de către Tribunalul A..
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6272/11.12.2012 Tribunalul A. a admis acțiunea formulată de reclamanta P. M. V. contra pârâtei Administrația Finanțelor Publice Ineu, pentru restituire taxa auto, a obligat Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 1.107 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante către reclamantă și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală și la plata sumei de 139,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Constatând că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin Legea nr. 9/2012 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este admisibilă, în condițiile în care taxa de poluare achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Ineu, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată de Tribunalul A. este netemeinică pentru motivele pe care le vom arăta în continuare, instanța de fond reținând doar trunchiat apărările invocate, pronunțând astfel o soluție cu interpretarea greșită a legii.
1. Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv reclamanta intimată nu a solicitat prin acțiune dobânzi fiind astfel în situația prevăzută de art. 304 pct.6 Cod proc.civilă.
2.Sentința este nelegală și în privința obligării A.F.P. A. la restituirea sumei reprezentând taxă pe emisii poluante în condițiile în care aceasta nu a fost parte în proces.
3. Pe fond, s-a arătat că taxa pe poluare a fost percepută de la reclamant în mod legal, în temeiul Legii nr. 9/2012, ale cărei dispoziții respectă legislația Uniunii Europene, ea neputând fi restituită nici la cerere, nici în alt mod, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantului să fie respinsă ca neîntemeiată.
De asemenea, recurenta a cerut reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată puse în sarcina sa, prin aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
Reclamanta intimată P. M. V. a formulat întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la susținerea recurentei că în mod greșit A.F.P. A. a fost obligată la restituirea sumei reprezentând taxă pe emisii poluante în condițiile în care aceasta nu a fost parte în proces, Curtea reține că deși se confirmă această susținere în sensul că în dispozitivul sentinței recurate se menționează că este obligată Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 1.107 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante către reclamantă și a dobânzilor aferente conform art.124 din Codul de procedură fiscală, ulterior prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 08.05.2013 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței recurate, menționându-se că în loc de AFP A. se va trece AFP Ineu.
În ceea ce privește susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Cu toate acestea, Curtea reține că este întemeiat primul motiv de recurs invocat de recurentă.
Astfel, deși prin acțiunea formulată reclamanta nu a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente, instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea acestea la plata dobânzilor aferente conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.6 c.proc.civ..
Curtea reține că cererea recurentei de diminuare a cuantumului sumei puse în sarcina sa cu titlu de cheltuieli de judecată, în aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ, nu este întemeiată. Într-adevăr, instanța constată că, raportat la valoarea obiectului cauzei, de 1107 lei, la gradul de complexitate al cauzei, la volumul muncii depuse de avocatul angajat de reclamant, suma de 100 lei, pusă pe seama pârâtei căzute în pretenții are caracter rezonabil, neavând aplicare prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ, de care se prevalează recurenta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 și 3 raportat la art. 304 pct. 6 C.pr.civ, Curtea va admite recursul recurentei pârâte, va modifica în parte sentința recurată astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din 08.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ , în sensul că va înlătura dispoziția de obligare a AFP Ineu și la plata dobânzii aferente taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1107 lei conform art. 124 C.proc.fiscală. Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
În privința cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant în recurs și solicitate de acesta, Curtea reține în primul rând că admiterea recursului nu a fost determinată de culpa reclamantului deoarece instanța de fond în mod greșit a acordat mai mult decât s-a cerut, motiv pentru care nu se poate considera că reclamantul este partea căzută în pretenții. De asemenea, având în vedere că pentru celelalte aspecte invocate în recurs, acesta a fost găsit neîntemeiat pentru considerentele expuse, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în recurs.
În privința cuantumului acestor cheltuieli de judecată, Curtea observă că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 800 lei RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
Curtea reține, totodată, că prezentul recurs a fost soluționat la primul termen de judecată, și că pe parcursul litigiului nu au fost administrate decât probe cu înscrisuri.
Curtea precizează că, potrivit art. 274 alin. 3 Cod de Procedură Civilă, ”judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
Curtea admite că reclamanta a depus la dosar întâmpinare, dar constată că litigiul nu a impus activități suplimentare legate de administrarea unor mijloace de probă complexe, cum sunt expertizele și că litigiul nu a avut o durată îndelungată.
Având în vedere acestea, Curtea consideră că impunerea în sarcina pârâtei a unor cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON este disproporționată, comparativ cu munca impusă de susținerea acestei cauze, având în vedere și faptul că valoarea pricinii este de 1107 lei.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea va obliga recurenta pârâtă D. A. în reprezentarea AFP Ineu să plătească intimatei P. M. - V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. în reprezentarea AFP Ineu împotriva sentinței civile nr. 6272 din 11.12.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. M.- V..
Modifică în parte sentința recurată astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din 08.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ , în sensul că înlătură dispoziția de obligare a AFP Ineu și la plata dobânzii aferente taxei pentru emisii poluante în cuantum de 1107 lei conform art. 124 C.proc.fiscală.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Obligă recurenta pârâtă D. A. în reprezentarea AFP Ineu să plătească intimatei P. M. - V. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.06. 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR Ș. E. P. R. C. M. I.
GREFIER
F. C.
Red.SEP - 17.06.2013
Thred.FC- 17.06.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul A.
Judecător:E. I.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8282/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5107/2013.... → |
|---|
