Pretentii. Decizia nr. 9941/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9941/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4858/30/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -21.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9941
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.10.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3309/2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați B. A., B. S. V. și B. A. M., având ca obiect pretenții Legea 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar, prin registratura instanței, precizare la recurs din partea reclamantei recurente și concluzii scrise din partea pârâților recurenți.
Instanța invocă din oficiu excepția prematurității acțiunii având în vedere . O.U.G. 10/2013 și rămâne în pronunțare pe excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ la data de 12.06.2012, reclamanții B. A., B. S. V. si B. A. M. au chemat în judecată pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata compensațiilor în cuantum de 95 121,31 lei, în temeiul Hotărârii nr. 493/16.02.2010 privind aprobarea acordării de compensații pentru bunurile deținute în localitatea C. Chitai, Basarabia de către B. V., actualizata cu indicele de creștere a preturilor de consum, având în vedere următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 3309/2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis în parte acțiunea completată privind pe reclamații B. A., B. S. V., B. A. M. și pe pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților, a obligat pârâta la plata compensațiilor în cuantum de_,31 lei, stabilite prin Hotărârea nr. 493/16.02.2010 a Instituției Prefectului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând de la data emiterii hotărârii – 16.02.2010 și până la îndeplinirea efectivă a obligației. A respins în rest acțiunea completată, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 493/16.02.2010, emisă de către Instituția Prefectului Județului T. – Comisia Județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003, au fost acordate reclamanților compensațiile pentru bunurile deținute de autorul acestora, B. V., în cuantum de 95.121,31 lei. Potrivit art. 3 al acestei hotărâri, în vederea efectuării plății, beneficiarii hotărârii vor întocmi documentația conform art. 18 al. 1, 2, 3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 1120/2006. Articolul 4 al aceleiași hotărâri stabilește că suma stabilită cu titlu de compensație se va achita în două tranșe, în funcție de valoarea acesteia, iar cea de-a doua tranșă va fi actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, în condițiile art. 18 al. 6 din Norme.
Prin notificarea adresată pârâtei la 8.06.2012, reclamanții au solicitat acesteia efectuarea plății compensațiilor, comunicând pârâtei, odată cu cererea, dovada deschiderii contului, declarații notariale, copiile cărților de identitate, procură specială. Reclamanții au îndeplinit, astfel, cerințele art. 18 al. 1, 2, 3 din HG nr. 1120/2006.
Pârâta a arătat, în cuprinsul întâmpinării, că nu a efectuat plata compensațiilor, având în vedere imposibilitatea financiară în care se află. Pârâta a făcut trimitere la hotărârea pilot A. și alții împotriva României, arătând că statul urmează a adopta măsuri legislative de natură să asigure finalizarea dosarelor într-un termen rezonabil.
Apărările pârâtei nu au putut fi reținute, având în vedere disp. art. 10 al. 2 din Legea nr. 290/2003 și faptul că, deși au trecut peste 2 ani de la adoptare Hotărârii nr. 493/2010, pârâta nu a efectuat plata niciunei părți a compensațiilor acordate. Potrivit art. 10 al. 2 din lege, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, plata lor se poate face în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 al. 1. Așadar, textul legii stabilește un termen de maximum 2 ani în care autoritatea pârâtă este îndatorată la efectuarea plății, termen pe care pârâta nu l-a respectat.
Potrivit art. 18 din HG nr. 1120/2006, „(1) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
(2) Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie după caz, precum și o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.
(3) În cazul în care există mai mulți beneficiari sau moștenitori, aceștia transmit, în afara documentelor prevăzute la alin. (2):
a) procură notarială, în original, prin care toți beneficiarii împuternicesc pe unul dintre ei sau o terță persoană să primească plata întregii sume, împreună cu dovada prevăzută la alin. (2) privind contul persoanei desemnate; sau
b) act notarial, în original sau copie legalizată (certificat de moștenitor, contract de partaj voluntar), din care rezultă cotele în care vor fi împărțite despăgubirile între beneficiari.
(4) Plata despăgubirilor bănești solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, se face prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
(5) Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
(6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.”
S-a reținut, în raport de disp. art. 10 din Legea nr. 290/2003 și de art. 18 din HG nr. 1120/2006, că reclamanții sunt îndreptățiți la plata compensațiilor acordate prin Hotărârea nr. 493/2010, sumă care, potrivit art. 18 al. 6 din Norme, urmează a fi actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților solicitând admiterea recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 3309/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată în fond de reclamanții B. Alia, B. S. și B. A.-M. ca fiind neîntemeiată.
În motivare arată că, în fapt, în data de 16.02.2010 Instituția Prefectului Județului T. - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamanților B. Alia, B. S. și B. A.-M. Hotărârea nr. 493.
Prin Hotărârea nr. 493/2010 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 95.121,31 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorul B. V., abandonate și sechestrate în localitatea C. Chitai, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Față de speța dedusă judecății, învederează instanțet că, conform art. 18 alin. (5) din H.G.nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Face precizarea că fondurile, reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza: Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente; Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanța europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări, adresate A.N.R.P., care au condus la un număr mare de litigii în care aceasta este în momentul de față parte.
Se invocă aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții împotriva României.
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Revenind la cauza de față, implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
Recurenta se declară de acord cu faptul că noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative și financiare corelative care să ofere instituțiilor implicate în acest proces resursele umane si financiare corespunzătoare volumului de activitate trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un „termen rezonabil" așa cum prevede practica Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin Decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabilii, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește obligarea recurentei la actualizarea sumei 95.121,31 lei, reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 493 din 16.02.2010 emisă de Comisia Județeană T. de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând de la data de 16.02.2010, data emiterii hotărârii și până la data plății efective, face următoarele precizări:
Conform art. 10 alin (2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (...); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (...)".
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003: "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 Ier.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 493/2010 a fost emisă în data de 16.02.2010, termenul de plată al primei tranșe a fost scadent la data de 16.02.2011, iar termenul de plată pentru cea de-a ll-a tranșă a fost scadent în data de 16.02.2012, actualizarea ar trebui făcută pe tranșe după data scadentă.
Prin concluzii scrise reclamanții intimați B. A., B. S. V. și B. A. M. au solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041 Codul de procedură civilă, Curtea reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 290/2003 (privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947) și urmărește obținerea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 239/15.01.2007 emisă de Comisia județeană pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 290/2003 din cadrul Instituției Prefectului Județului T..
Curtea constată că ulterior emiterii acestei decizii administrative și a pronunțării sentinței recurate, respectiv la 03.03.2013, a intrat în vigoare O.U.G. nr. 10/2013.
Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, plata despăgubirilor stabilite potrivit dispozițiilor (…) Legii nr. 290/2005 (…), se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată. Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.” iar potrivit alin. (2), „Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și titlurilor de plată emise și neachitate integral până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență. Plata tranșelor se face începând cu 1 ianuarie 2014.”
Așadar, despăgubirile se plătesc eșalonat, în tranșe, începând cu 01.01.2014.
Văzând preambulul ordonanței de urgență, care face referire la:
- dificultățile întâmpinate în ceea ce privește plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003,
- împrejurarea că nepromovarea ordonanței de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
- cu luarea în considerare a faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,
Curtea constată că dispozițiile actului normativ sunt de ordine publică și sunt de imediată aplicare tuturor proceselor nedefinitiv judecate, așa cum este cazul în speță (în materia contenciosului administrativ recursul suspendă executarea sentinței, cf. art. 20 al. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).
În consecință, acțiunea în realizarea imediată a dreptului este prematură.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 3041 rap. la art. 312 Codul de procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 3309/2012 pronunțată de Tribunalul T. și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul respingerii ca prematură a acțiunii formulate de reclamanții B. A., ș.a. în contradictoriu cu pârâtul A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru pretenții.
Fără cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. C.D.O.- 06.01.2014
Tehnored. G.S. – 06.01.2014
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – A. S.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8654/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... → |
|---|
