Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 06/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 06/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 10119/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 15.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.11.2013
PREȘEDINTE:M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
JUDECĂTOR:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții P. M. Timișoara, C. V. și C. O., împotriva sentinței civile nr.404/13.02.2013, pronunțată în dosarul nr._, al Tribunalului T., în contradictoriu cu reclamantul – intimat D. I., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul – intimat personal, asistat de avocat P. R. în substituirea avocatei R. A. Ilya, pârâtul C. V. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței un set de înscrisuri din partea pârâților – recurenți C., ce au fost comunicate celorlaltor părți până la termen. De asemenea, tot prin registratura instanței s-a depus din partea reclamantului – intimat note scrise însoțite de un set de înscrisuri.
Reprezentanta reclamantului – intimat depune la dosar împuternicire avocațială și un set de înscrisuri, un exemplar comunicându-se pârâtului C. V.. Totodată, invocă excepția lipsei de obiect al recursului formulat de pârâții C..
Pârâtul – recurent C. V. solicită respingerea excepției lipsei de obiect al recursului său.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul – recurent C. V. pune concluzii de admitere atât a recursului său, astfel cum a fost formulat, cât și a recursului formulat de P. M. Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului – intimat pune concluzii de respingere a recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ reclamantul D. I., a chemat în judecată pe pârâții C. V., C. O. A. și P. M. Timișoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea autorizației de construire nr. 1612/24.10.2012 emisă pentru numitul C. V., C. O.-A., autorizație emisă pentru imobilul proprietate a pârâților din Timișoara, ., în baza dispozițiilor art.14 din Legea nr.554/2004 actualizată.
Prin Sentința Civilă nr.404/13.02.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul D. I. împotriva pârâților C. V., C. O. A. și P. M. Timișoara, și a dispus suspendarea autorizației de construire nr.1612/24.10.2012 emisă de P. M. Timișoara până la soluționarea procesului de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat instanței suspendarea autorizației de construire nr. 1612/24.10.2012 emisă de P. M. Timișoara până la judecarea definitivă și irevocabilă a dosarului_/30/2012.
În esență reclamantul a invocat următoarele motive: lipsa acordului notarial prin care își dă consimțământul ca pârâții să construiască fundația lipita de zidul casei sale, afectarea dreptului său de proprietate asupra imobilului, care fiind o construcție veche există posibilitatea ca datorita lucrărilor, să se dărâme pereții afectați cu urmarea demolării întregului imobil, respectiv faptul că a solicitat instanței de judecata, instituirea unui drept de servitute, pe terenul pârâtului, identificat topografic sub număr 7475 proces în curs de finalizare conform dosarului nr._/325/2011 pe rolul Judecătoriei Timișoara.
Astfel cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ Tribunalul a reținut că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța a constatat că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite: „ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public; t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a constatat că punerea în executare autorizației de construire nr. 1612/24.10.2012 emisă de P. M. Timișoara raportat la motivele invocate poate produce reclamantului o pagubă prin împiedicarea acestuia în folosirea normală a proprietății sale respectiv afectarea structurii de rezistență a imobilului proprietate a reclamantului.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că executarea imediată a acestei autorizați poate conduce crearea unei pagube iminente.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile referitoare la existența cazului bine justificat și a iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
În privința existenței cazului bine justificat, Tribunalul a observat că reclamantu a invocat împiedicarea folosinței normale a proprietății sens în care pe rolul instanțelor părțile se judecă cu privire la stabilirea unui drept de servitute de trecere.
Pe de altă parte, instanța a observat că reclamantul a invocat împrejurări legate de afectarea structurii de rezistență a imobilului său, aspect care însă nu poate fi dezbătut decât prin judecare pe fond a contestației
În aceste împrejurări, Tribunalul a apreciat că reclamantul a învederat existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.
În consecință, instanța a considerat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care a admis cererea de suspendare a executării autorizației de construire nr. 1612/24.10.2012 emisă de P. M. Timișoara până la soluționarea procesului de fond.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții P. M. Timișoara, C. V. și C. O., considerând-o ca netemeinică și nelegală.
Prin recursul său, pârâtul P. M. Timișoara a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.
Recurenții învederează că, în mod eronat și nefondat, prima instanța a admis acțiunea reclamantului, reținând ca, ar fi îndeplinite condițiile referitoare la existenta cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube pe motiv ca reclamantul ar fi împiedicat în folosința normală și ar fi afectată structura de rezistență a imobilului, fără a avea în vedere că, acestea sunt simple afirmații ale reclamantului, la dosarul cauzei nefiind depuse probe în acest sens.
Din documentația depusă și susținerile reclamantului nu rezultă că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamantul nu face dovada pagubei iminente ce i s-a produs prin emiterea autorizației, iar argumentele invocate sunt de fapt apărări de fond cu privire la anularea actului și nicidecum cu privire la suspendarea acestuia, deci nu există nici o justificare întemeiată.
Se mai arată că autorizația de construire a fost emisă cu respectarea legislației în vigoare, documentația care a stat la baza emiterii autorizației având toate avizele necesare, extrasul de carte funciara nu prevedea nici o notificare privitoare la un eventual proces, iar conform planului de amplasament și delimitare a imobilului vizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T. la Tabel cu situația juridica apare: Nr. C.F. nr._, nr.top.7475, suprafața: 373 mp, iar la descrierea imobilului figurează teren intravilan cu casa în Timișoara, ., proprietari fiind C. V. căsătorit cu C. O. A., bun comun".
Raportat la aspectele prezentate se solicită a se aprecia că, dată fiind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, suspendarea acestuia, ca operație juridică de întrerupere temporară a efectelor sale, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu, situație care poate interveni numai în cazurile în care legea o prevede, în limitele și cu respectarea condițiilor anume reglementate.
Totodată, se învederează că Sentința civilă nr. 6754/06.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2012, de care se prevalează reclamantul, nu a fost pronunțată în contradictoriu cu instituția pârâtă.
Prin recursul lor, pârâții C. V. și C. O., au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, arătând că, în luna august 2008 au formulat o cerere de revendicare imobiliară împotriva posesorului neproprietar D. loan, care ocupă o porțiune de 20 mp din terenul lor (pe care l-au cumpărat, achitând contravaloarea a 373 mp, nu 352 mp și pentru care plătesc impozite statului) neavând nici un titlu valabil, persoană care a ridicat un gard din resturi de frigidere, aragaz și dosuri de butoaie ruginite, și nu doar tranzita ci chiar a ocupat terenul proprietatea privată a pârâților și le vătăma într-adevăr drepturile consfințite de Constituția acestui stat la art.44.
Se mai arată că, prin Decizia Civilă nr. 1308/29.11.2011, pronunțată în dosarul nr._/325/2008, instanța de recurs a admis în mod irevocabil acțiunea în revendicare imobiliară formulată de pârâții C., obligând pe pârâtul D. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 20 mp din terenul înscris în C.F. nr.2590 nr.top.7475. S-a stabilit astfel, în mod irevocabil faptul că terenul ocupat de dl. D. este proprietatea lor privată, constatându-se valabil titlul lor de proprietate.
Recurenții mai arată că și dacă s-a fi întocmit la data dezmembrării terenului vecin un plan de dezmembrare care prevedea o trecere pe terenul care este în prezent proprietatea lor privată, respectiva trecere nu a fost niciodată legalizată prin înscrierea în C.F., nici de către Statul Român, proprietar la acea dată, nici de D. I., proprietar din anul 1998. Lipsa evidentă de interes și delăsarea acestora nu le poate fi imputată, deoarece au devenit proprietari în anul 2008, plătind prețul pentru un teren liber de orice sarcină și plătind de atunci până în prezent impozitele pentru întreaga suprafață de teren.
În plus, așa cum rezultă și din expertiza efectuată în dosarul nr._/325/2011 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect servitute de trecere, expertul semnalează că D. I. are trei posibilități de acces la fondul său; servitute pe terenul pârâților C. din . pe terenul vecinului din ., ambele aducând "o mare stânjenire exercitării dreptului de proprietate" a proprietarilor terenurilor afectate (așa cum în mod corect apreciază expertul numit la cererea reclamantului D.), iar cea de-a treia posibilitate fiind exercitarea accesului la imobil din stradă, deoarece fondul reclamantului D. are un front stradal cu o fereastră generoasă, care așa cum stabilește expertul judiciar ar putea fi transformată în intrare. De fapt, fondul reclamantului nu este înfundat, pentru a justifica un drept de servitute.
Într-adevăr în data de 24.10.2012 a fost emisă autorizația de construire nr. 1612/24.10.2012, având ca dată de începere a lucrărilor 30.10.2012. se învederează faptul că lucrările au fost deja finalizate din data de 15.11.2012, în baza respectivei autorizații, iar prin adresa înregistrată la Primăria M. Timișoara sub nr. UR2012-_/10.12.202, s-a declarat finalizarea lucrării.
Construcțiile au fost efectuate pe terenul privat al pârâților, neafectat de nicio sarcină, în baza unei autorizații de construire emise în baza prevederilor legale în vigoare de către Primăria M. Timișoara, cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de această autorizație. Construcțiile, reprezentând garaj, au fost efectuate la o distanță de 5 cm de zidul construcției învecinate, așa cum prevedea și proiectul aprobat.
Toate afirmațiile reclamantului sunt neadevărate, astfel, conform buletinului de analiză din studiul geotehnic, adâncimea construcției este de 1,05 m și nu de 1,5 m cum susține reclamantul. Fundația a fost turnată după autorizarea săpăturii de către inginerul geotehnic. Toate suprafețele de lângă zidul vecin, unde s-a turnat beton, au fost protejate cu plăci antiapă (din carton bituminat) și plăci de polistiren de 5 cm, lucru care se poate observa din fotografiile făcute înaintea fiecărei operațiuni. Zidul garajului este construit la 5 cm depărtare de zidul imobilului învecinat, astfel că nicio parte a garajului nu exercită vreo forță asupra acestui zid.
Astfel, consideră că cererea de suspendare a autorizației de construire nr.1612/24.10.2012 formulată de reclamant era rămasă fără obiect deoarece respectivul act și-a produs toate efectele, construcția fiind finalizată, solicitând, în concluzie, respingerea cererii reclamantului.
Se solicită a se constata faptul că instanța de fond în motivarea soluției pronunțate arată că paguba iminentă ar fi "împiedicarea reclamantului în folosirea normală a proprietății sale, respectiv afectarea structurii de rezistență a imobilului"". Această constatare este total ilegală, deoarece așa cum a arătat și instituția Primarului M. Timișoara, autorizația a fost emisă cu respectarea legislației în vigoare, documentația care a stat la baza emiterii autorizației având toate avizele necesare.
De asemenea, argumentele invocate de reclamant în cadrul cererii de suspendare sunt apărări de fond cu privire la anularea actului, apărări ce necesită o dovedire a acestora, iar cererea în sine este netemeinică și nedovedită, constatările instanței fiind de fapt o prejudecare, antepronunțare cu privire la fondul acțiunii de anulare a actului.
De fapt, paguba este produsă pârâților C., deoarece, deși au o sentință definitivă și irevocabilă care îl obligă să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul proprietatea lor, D. I. face tot ce-i stă în putință să îi împiedice.
Cu privire la împiedicarea reclamantului de a-și folosi normal proprietatea, se arată că, dacă ar avea bunăvoință și dorința de a-și folosi normal proprietatea sa, D. I. ar putea face acest lucru printr-o simplă realizare a unei uși în frontul stradal al imobilului său, fără a încălca în mod ilegal proprietatea pârâților C..
Reclamantul – intimat, legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a analizat cele trei condiții stipulate de art.14 (urgența, cazul bine justificat șui iminența producerii pagubei) din Legea nr.554/2004, reținând că acestea ar fi îndeplinite, fără a observa că la data pronunțării hotărârii (13.02.2013) construcția edificată de pârâții C. V. și C. O. era edificată, așa cum rezultă din procesul verbal de recepție calitativă încheiat la data de 01.11.2012 depus la fila 99 din dosarul de fond.
În aceste condiții se constată că lipsea la data pronunțării hotărârii atât condiția urgenței cât și cea a pagubei iminente, de vreme ce pe calea cererii de suspendare nu se putea remedia situația deja creată, o eventuală suspendare neputând avea efect desființarea construcției, ci doar sistarea continuării ei, și de vreme ce art.2 lit. ș din Legea nr. 554/2004 definește paguba iminentă ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil. Ori în cauza de față orice eventuală pagubă suferită de reclamant nu ar putea avea decât caracter prezent și cert, care l-ar putea eventual îndritui să ceară repararea acestuia pe calea unei acțiuni principale, cererea de suspendare fiind lipsită de o finalitate practică.
Susținerile reprezentantei reclamantului, învederate cu prilejul dezbaterilor finale, potrivit cărora autorizația și-ar înceta efectele iar construcția s-ar consideră finalizată la data intabulării, nu pot fi reținute întrucât potrivit dispozițiilor art.37* alin.2 din legea nr.50/1991, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că prin hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia Civilă a Tribunalului T. nr.158/06.02.2013, pronunțată în dos. nr._/325/2012 – fila 23 dosarul Curții) a fost respinsă cererea de ordonanță președințială având ca obiect sistarea lucrărilor, reținându-se că acestea au fost finalizate.
Constatând așadar întemeiat recursul, Curtea îl va admite în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica sentința civilă recurată în sensul respingerii cererii de suspendare a executării autorizației de construire, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții recurenți P. M. Timișoara, C. V. și C. O. împotriva Sentinței Civile nr.404/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Modifică Sentința Civilă recurată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul D. I., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. BACĂU C. D. O. M. C. D.
GREFIER,
M. T.
RED:M.C.D./14.12.2013
TEHNORED:M.T./16.12.13
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2201/2013.... → |
|---|
