Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3967/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3967/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 8133/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3967
Ședința publică din 21 mai 2013
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 5456/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. DWG Komposites SRL, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul A. la data de 20 noiembrie 2012 reclamana societatea D.W.G. Komposites SRL a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ fiscal pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând restituirea taxei de poluare de 7.956 lei, achitată prin chitanța . nr._/19.07.2012 cu dobânda legală în materie fiscală.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că în urma aplicării O.U.G. nr. 50/2008 privind taxa de poluare, a fost obligată să achite taxa de poluare în cuantum de 7.956 lei, taxa fiind plătită pentru înmatricularea în România a unui autoturism, anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
În data de 13.07.2012 a fost emisă decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 74.707 pentru autovehiculul marca BMW, Tip 560L/NS71/530 D, categorie auto M1, norme de poluare E4, cu nr. de identificare WBANS71030CP30407, an de fabricație 2005, . auto J434830 data primei înmatriculări 27.12.2005, stabilindu-se o taxă de 7956 lei, taxă pe care a achitat-o cu chitanța menționată. Prin cererea înregistrată la AFP A. sub nr._/24.09.2012 a solicitat organului fiscal restituirea acestei taxe. Cererea sa de restituire, a susținut reclamanta, a fost respinsă de către AFP prin adresa din data de 16.10.2012.
Reclamanta a invocat încălcarea art. 90 TCE (art. 110 TFUE) prin perceperea taxei care generează o discriminare între produsele importate și produsele naționale aflate într-un raport de concurență, diminuând introducerea în țară a unor autoturisme second hand, încălcarea principiului poluatorul plătește transformat de Guvernul Român prin aplicarea acestei taxe în unii poluatori plătesc, faptul generator al obligației de a plăti taxa nefiind aptitudinea autovehiculului de a polua ci prima înmatriculare a acestuia în România, nefiind așadar o taxă de mediu.
În cauză a depus întâmpinare pârâta AFP A., care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că acțiunea este inadmisibilă, ca fiind prematur introdusă, și, în subsidiar, a arătat în esență că România, prin aprobarea Legii 9 /2012, privind taxa pe emisiile poluante, s-a aliniat tendinței internaționale de a fundamenta politica mediului, pe principiul poluatorul plătește.
Prin sentința civilă nr. 5456/27.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta D.W.G. Komposites SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și, în consecință, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a taxei de poluare pentru autovehicule în sumă de 7.956 lei plătită la Trezoreria Municipiului A. cu chitanța . nr._/19.07.2012, actualizată cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare termenului de 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire în evidența pârâtei – 24.09.2012; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 439,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în data de 03.05.2012, reclamantul a cumpărat autoturismul marca BMW Tip 560L/NS71/530 D, categorie auto M1, norme de poluare E4, cu nr. de identificare WBANS71030CP30407, an de fabricație 2005, înmatriculat în Italia la data de 27.12.2005. Pentru a-l înmatricula în România, AFP A. pretinde reclamantului plata sumei de 7956 lei, emițând decizia de calcul nr._/ad/13.07.2012. Reclamantul plătește această sumă cu chitanța . nr._/19.07.2012, autoturismul cumpărat de acesta fiind reînmatriculat în România, la data de 19.07.2012, cu numărul_ .
La data de 24.09.2012 reclamantul adresează AFP A. o cerere de restituire a taxei de 7.956 lei percepută pentru reînmatricularea autoturismului său, cerere care a fost înregistrată sub numărul_ din 24.09.2012, și respinsă de pârâtă, decizia acesteia fiind comunicată reclamantului în data de 16.10.2012.
Analizând legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, Tribunalul a constatat că, în conformitate cu prevederile art.110 din Tratatul Comunității Europene „nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În speță OUG nr.50/2008, cu modificările și completările ulterioare, stabilește, potrivit dispozițiilor art. l, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată internă cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Într-adevăr, determinarea taxei de poluare se realizează conform art.6 din OUG nr.50/2008 pe baza unor criterii obiective privind tipul motorului și capacitatea cilindrică a acestuia, precum și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se in considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4.
Această taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România stat comunitar de la 01.01.2007, fiind percepută exclusiv, pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Practic, prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art.6 din OUG nr.50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România, reprezentând în fapt, o taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilite din art.214 1 alin. 1-3 din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea, modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxa de mediu.
Nu se impune ca reclamantul să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică Statul Român sunt superioare celor din statul din care a achiziționat autoturismul, deoarece după cum s-a menționat mai sus taxa de poluare se aplică discriminatoriu, exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea lor în tară.
Textul art.110 din Tratatul CE se referă la produsele provenind din alte state membre si supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
De asemenea, se reține și că prin avizul motivat din data de 28.11.2007, Comisia Europeană a solicitat reașezarea modalității de calcul a taxei auto (de primă înmatriculare), în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană.
Modificările succesive ale OUG 50/2008, în încercarea de a răspunde cerințelor Uniunii Europene, au modificat doar cuantumul a taxei de poluare, înlocuind anexele inițiale ale O.U.G. nr. 50/2008, cu consecința majorării – substanțială în unele cazuri – a cuantumului taxei de poluare datorate la înmatricularea autovehiculelor, fără să modifice în vreun fel sfera de aplicare a acesteia, aspect constatat de altfel și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în hotărârea N. contra României, C 263/10, pct.26 27.
Conform acestor considerente, prima instanța a constatat că taxa de poluare prelevată în condițiile OUG nr. 50/2008 modificată este discriminatorie pentru că prin ea se descurajează punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, punct de vedere exprimat și de Curtea Europeană de Justiție prin hotărârea sa dată în cauza C 402/09, și că, în consecință ea încalcă dispozițiile art.110 TFUE.
După pronunțarea acestor cauze, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/2011, pronunțată în interesul legii s-a stabilit că procedura prealabilă prevăzută de art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a admis acțiunea reclamantei, conform celor deja arătate.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, prima instanță a constatat că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să îi plătească reclamantei suma de 439,3 lei cheltuieli de judecată, constând în onorar avocat de 400 lei, taxe judiciare de timbru 39 lei și timbru judiciar mobil 0,3 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A arătat că taxa de poluare a fost calculată in temeiul Legii nr.9/2012 care a fost adoptată cu respectarea legislației Uniunii Europene.
Precizează că taxa achitată de reclamantă este temeinică, legală și în conformitate cu normele comunitare, fiind întrunite toate condițiile funcționalității și legalității ei, drept pentru care solicită ca cererea reclamantei să fie respinsă ca neîntemeiată. Recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene de Justiție referindu-se la hotărârile Curții Europene de Justiție din cauzele Nunes Tadeu, Gomes Valente, Nádasdi și Németh, Brzezinski.
În drept, a invocat Legea nr. 9/2012, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
În cauză, intimata reclamantă S.C. DWG Komposites SRL nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamantă, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa de poluare a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, care a abrogat prevederile din Codul fiscal referitoare la taxa de primă înmatriculare a autovehiculelor. Reglementarea taxei de poluare a suferit mai multe modificări după .>
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până în prezent.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C 263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
Curtea nu poate reține apărările vizând apariția Legii nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. De altfel, Curtea reține că noua taxă – ca și vechea taxă de poluare – are o . caracteristici similare reglementării anterioare, respectiv:
- taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
- taxa se plătește, conform art. 4 din Legea nr. 9/2012:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei.
În plus, așa cum s-a arătat deja, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012 sunt și actualmente suspendate.
Curtea mai constată că sunt neîntemeiate și susținerile recurentei referitoare la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 24/14.11.2011, fiind în continuare aplicabilă, nerespectarea de către reclamant a cerinței de formulare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare neputând conduce la sancționarea acestuia prin pierderea dreptului la restituirea taxei în litigiu.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales de Curtea Europeană de Justiție în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxemburg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea Europeană de Justiție a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Or, reclamantei – care a solicitat restituirea taxei de poluare invocând dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, text potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” – nu i se poate opune nerespectarea regulilor interne aplicabile procedurii administrativ prealabile, și, prin urmare, nu i se poate opune nici regula obligativității contestării deciziei de calcul a taxei de poluare.
Prin urmare, este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, pe care curtea o va respinge cu această motivare.
Constatând așadar neîntemeiat recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, față de soluția pronunțată în cauză, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată, ca nesolicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva sentinței civile nr. 5456/27.11.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. DWG Komposites SRL.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red.C.R./23.05.2013
Tehnored L.P./
Ex.2
Primă instanță: C. V. L. – Tribunalul A.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2201/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
