Refuz acordare drepturi protecţie sociala. Decizia nr. 07/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 07/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 3997/30/2012
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: R. C.
JUDECĂTOR: C. D. O.
GREFIER: F. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Prestații Sociale T. împotriva sentinței civile nr.184/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. A. M., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție socială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentă consilier juridic U. E. R. și pentru intimata lipsă avocat C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei depune la dosar în copie certificatele de naștere ale minorilor împreună cu copia cererii adresată instituției recurente pentru acordarea indemnizației solicitate, precum și adresa nr._/30.12.2011 emisă de aceasta.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, motiv pentru care Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, pentru considerentele expuse în motivele de recurs.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.184/23.01.2013 Tribunalul T. a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta B. A.-M. împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE T. și a obligat pârâta sa plătească reclamatei indemnizația de creștere a copilului minor B. S. născută la data de 12.02.2008 pentru perioada 01.04.2008 – 17.06.2009
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.07.2008 reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, B. S. și B. I.. Ca urmare a acestei nașteri, a beneficiat de 63 de zile de concediu de lăuzie, urmând ca la sfârșitul acestei perioade să beneficieze de concediu și indemnizație de creștere a copilului.
In urma formulării și depunerii unei cereri, în acest sens, la Agenția Județeană pentru Prestații Sociale T. reclamanta a beneficiat de indemnizație de creștere a copilului, din data de 12.02.2008 și până în data de 11.02.2010, însă numai pentru unul dintre gemeni și anume, pentru B. I.. Așadar, deși din nașterea care a avut loc în data de 12.02.2008 au rezultat doi copii, având a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului doar pentru unul din ei, pentru celălalt cererea fiind respinsă.
Dreptul la concediul si indemnizatia pentru cresterea copilului a cunoscut modificari substantiale prin OUG nr. 148/2005 privind sustinerea familiei in vederea cresterii copilului - act normativ in vigoare - prin care s-a stabilit ca beneficiaza de concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani si de o indemnizatie lunara in cuantum de 800 RON (incepand cu data de 1 ianuarie 2006), persoanele care, in ultimul an anterior datei nasterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul indemnizatiei prevazute la art. 1 alin. 1 din OUG nr. 148/2005 este de 600 RON.
Prin adoptarea OUG nr. 148/2005, indemnizația pentru creșterea copilului a devenit o prestație de asistență socială cu caracter universal bazată pe principiul solidarității sociale menită să asigure tuturor familiilor, indiferent de câștigurile pe care acestea le realizează, condiții egale de creștere a copiilor.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 1 din actul normativ menționat concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau după caz, pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Prin H.G. nr.1.825 din 22 decembrie 2005 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, al căror art. 2, alineatele 1, 2 și 3, este pus în discuție în prezenta cauză.
Potrivit practicii CEDO în domeniu, între persoane aflate în situații identice sau analoage nu poate fii operată nici o discriminare, astfel încât instanța reținând și decizia 1947/4.04.2007 a ICCJ – Secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a admis excepția de nelegalitate a art. 2 din HG nr.1825/2005, a constatat că nu există nicio justificare obiectivă pentru care indemnizația pretinsă de reclamantă să fie achitată doar pentru unul dintre copiii proveniți dintr-o sarcină gemelară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Prestații Sociale T. solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, arătând în esență că dispozițiile art. 6 din OUG nr.148/2005 coroborate cu HG nr.1025/2006 în forma în vigoare la data nașterii copiilor reclamantei permiteau acordarea indemnizației solicitate pentru o naștere și nu pentru fiecare copil rezultat din urma nașterii.
Referitor la decizia ICCJ invocată de prima instanță se arată că aceasta nu are efecte asupra părților din prezenta cauză.
În drept s-au invocat disp.art. 304 pct.9 C.p.c.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 304 ind.1 C.p.c. Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Curtea reține că instanța de fond a constatat că refuzul exprimat de autoritatea pârâtă prin adresa nr._/30..12.2011 este un refuz nejustificat, interpretând în mod corect dispozițiile art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 prin raportare la Deciziile ICCJ nr.1947/04.04.2007 și nr. 26/2011.
Astfel, este evident că dispozițiile art. 6 alin.1 din OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizația acordată prin raportare în concret la numărul de copii și nicidecum la numărul de nașterilor, această interpretarea rezultând din folosirea sintagmei ”pentru primii trei copii”.
Este adevărat că prin Normele Metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.1025/2006, dispozițiile art. 6 alin. 1 din ordonanța menționată au fost interpretate în mod restrictiv în sensul raportării indemnizației la numărul de nașteri, iar nu la numărul de copii, însă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Deciziile sale nr.1947/04.04.2007 și nr.3386/2008 a constatat că prevederile art. 2 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr.1825/2005 sunt nelegale, deoarece prin acestea se „definește nașterea drept aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii. Se adaugă astfel actului normativ cu forță juridică superioară și în aplicarea căruia a fost adoptat, cu încălcarea principiului egalității de tratament între copii proveniți dintr-o sarcină simplă și una multiplă, acordarea indemnizației lunare de creștere a copiilor fiind necesar a fi făcută, în virtutea dispozițiilor O.U.G. nr.148/2005, prin raportare la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor."
Prin urmare, instanța este pusă în situația de a da eficiență actului normativ cu forță juridică superioară, respectiv OUG nr.148/2005, fiind astfel evident că, de vreme ce reclamanta a născut doi copii, indemnizația se cuvine a fi calculată pentru amândoi copii iar nu pentru unul singur.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că în prezent art. 2 din OUG nr. 148/2005, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 341/2009, prevede că plata indemnizației se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu cel de al doilea copil.
Chiar dacă dispozițiile legale invocate au dobândit redactarea menționată ulterior nașterii copiilor reclamantei, această modificare legislativă este de natură a confirma punctul de vedere al Curții și anume cel potrivit căruia cuantumul indemnizației trebuie raportat la numărul de copii născuți, iar nu la numărul nașterilor. Modificarea legislativă intervenită ulterior dovedește astfel că legiuitorul a conștientizat carența ce rezulta din interpretarea dispozițiilor OUG nr. 148/2005 și din aplicarea dispozițiilor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr.1025/2006.
Având în vedere cele expuse, precum și considerentele Deciziei nr. 26/2011 pronunțată de ÎCCJ, în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, până la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți și ținând cont de efectul obligatoriu al acestei decizii conform art. 330 ind.7 alin.4 C.p.c., constatând că sentința recurată este temeinică și legală, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Agenția Județeană pentru Plăți și Prestații Sociale T. împotriva sentinței civile nr.184/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata B. A. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR A. P. R. C. C. O.
GREFIER
F. C.
Red. .
Thred.FC-12.11.2013, 2 ex
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător:M. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7840/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 28/2013.... → |
|---|
