Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 229/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 794/108/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.229
Ședința publică din 23.01.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: C. D. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: A. D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1974/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată ., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat c.j. Busa L., pentru recurentă, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 23.01.2013 reclamanta intimată a depus la dosar o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
În privința cererii de amânare formulată de intimată, instanța constată că de la primirea citației și până în prezent a trecut un interval de patru luni, astfel încât va respinge cererea ca neîntemeiată și, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și copia sentinței civile nr. 4294/23.10.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ arătând că instanța s-a pronunțat asupra acțiunii, astfel încât recursul de față a rămas fără obiect; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului A. la data de 10 februarie 2012 reclamanta . chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ fiscal pe pârâta Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând suspendarea executării deciziei nr._/08.12.2011 emisă de pârâtă pentru suma de 95.812 lei, până la soluționarea cererii de anulare a acestei decizii; fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a solicitat pârâtei, în baza OUG nr. 29/2011, eșalonarea la plată a obligațiilor de plată fiscale exigibile la data eliberării certificatului fiscal prevăzut de art. 3 din această ordonanță. În baza acestei cereri, înregistrată la pârâtă sub nr. 412/06.10.2011, pârâta a emis 3 decizii, respectiv: Decizia de eșalonare la plată nr._/08.12.2011, prin care s-au eșalonat la lată pe o perioadă de 48 de luni obligațiile fiscale datorate de ea din categoria taxelor, impozitelor și contribuțiilor de asigurări sociale în cuantum de 1.245.007; decizia nr._/08.12.2011, de amânare de plată a penalităților de întârziere aferente obligațiilor fiscale principale eșalonare, în cuantum de 38.310 lei și decizia nr._/08.12.2011, referitoare la obligații de plată accesorii, în cuantum de 95.812 lei.
Reclamanta a considerat că Decizia nr._/2011 este nelegală, deoarece în cuprinsul ei, au fost incluse dobânzi și penalități de întârziere, care conform OUG nr. 29/2011 făceau obiectul eșalonării, respectiv amânării la plată, motiv pentru care a formulat contestație la această decizie.
Cazul bine justificat prevăzut de art. 14 alin. 1 și definit de art. 2 lit. t din legea nr. 554/2004, constă în faptul că decizia în cauză, nr._/2011, încalcă prevederile art. 1 și 3 alin. 1 din OUG nr. 29/2011, precum și prevederile art. 1 alin. 1 și 3 din Procedura de aplicare a ordonanței.
În situația punerii în aplicare a dispoziției, prin obligarea la plata sumei de 95.812 lei, societatea ar putea ajunge în situația incapacității de plată și implicit la faliment, cu consecința disponibilizării celor 41 de salariați.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat care să justifice suspendarea deciziei și nici paguba iminentă pe care ar suferi-o prin punerea ei în executare.
Prin sentința civilă nr. 1974/28.05.2012, Tribunalul A. a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantă și în consecință a suspendat executarea Deciziei nr._/08 dec.2011, până la pronunțarea instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr._/08.12.2011 Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul D. a jud. A. a stabilit în sarcina reclamantei . de plată accesorii în sumă de 95.812 lei, decizia a fost atacată de reclamantă prin contestația înregistrată la pârâtă sub nr. 226/12 ianuarie 2012 și precizată prin Adresa înregistrată sub nr. 2417/ad/3 febr.2012.
Pentru soluționarea cererii de suspendare reclamanta a depus la CEC Bank, cu recipisa . nr._/16 martie 2012, o cauțiune în sumă de 5000 lei, în conf. cu art. 215 alin . 2 C.pr.fisc..
Cererea reclamantei de suspendare a deciziei până la soluționarea de către pârâtă a contestației și eventuala atacare a soluției date de aceasta, la instanța de contencios administrativ fiscal, a fost justificată pentru că prin punerea în plată imediată a sume de 95.812 lei reclamanta ar fi în imposibilitate de a plăti obligațiile față de creditori și salariile celor 41 de angajați, putând ajunge chiar în situația de declanșare a procedurii falimentului ei.
De asemenea, din motivarea cererii de suspendare, instanța a reținut că aparent există și unele motive care creează îndoială în ce privește legalitatea deciziei.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 14 alin. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis cererea reclamantei și în consecință a dispus suspendarea executării deciziei până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată ca netemeinică si nelegală.
În motivare se arată instanța prin soluția pronunțată face o aplicare greșită a legii ceea ce a condus la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, pentru următoarele considerente:
Alineatul 1 al art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede: „Suspendarea executării actului (1) în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."
Instanța de fond face o apreciere eronată în privința prevederilor art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevăd ca suspendarea nu se poate acorda decât în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unor pagube iminente, două condiții care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Deci, prima condiție care trebuie îndeplinită este aceea ca motivele suspendării să fie bine justificate, ceea ce înseamnă că ele trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice și sa creeze de la început o îndoiala puternica asupra legalității actului administrativ contestat.
Această condiție nu este îndeplinită, și după cum se poate observa din cererea formulată, această condiție este motivată lapidar.
O alta condiție, care se cere îndeplinita în directa legătura cu prima, este aceea ca prin măsura suspendării să se prevină producerea unei pagube iminente, este necesar, ca intimata - reclamanta să fie amenințată, prin executarea actului administrativ, cu o vătămare iminenta și deci ireparabila.
În ceea ce privește paguba iminentă, aceasta trebuie analizată în raport cu definiția dată de art. 2, alin. 1, lit. ș din lege, ori cele invocate de reclamantă și reținute de către prima instanță în pronunțarea hotărârii atacate, în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ar conduce la disfuncționalități financiare si sociale previzibile și însemnate nu sunt de natură a conduce la concluzia că această situație se încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale menționate.
Intimata - reclamanta trebuie să justifice îndeplinirea condiției de mai sus prin prezentarea de dovezi legate de starea de fapt, de diligentele depuse, efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială.
Atât cazul bine justificat cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie sa fie indicate în concret și probate cu înscrisuri de către intimata-reclamantă, din care să rezulte că situația în care se afla aceasta este un caz bine justificat și raportat la situația debitelor calculate, luarea din patrimoniul său a unei sume de bani i-ar crea o pagubă Iminentă.
Or, din analiza actelor si lucrărilor dosarului, reclamanta nu a probat îndeplinirea condițiilor mai sus amintite, care nu se prezuma, ci trebuie dovedite pentru fiecare caz în parte.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304, pct. 8 și 9, 304 indice 1 C.pr.civ și actele normative invocate.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este lipsit obiect, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința civilă nr.1974/28.05.2012, Tribunalul A. a admis cererea formulată de reclamantă și în consecință a suspendat executarea Deciziei nr._/08 dec.2011, până la pronunțarea instanței de fond.
Cum însă prin Sentința Civilă nr.4294/23.10.2012 tribunalul a soluționat deja acțiunea în anularea actului suspendat, efectele hotărârii atacate în cadrul prezentului recurs, respectiv efectele suspendării, au încetat la pronunțarea sentinței menționate, recursul rămânând prin urmare fără obiect.
Constatând așadar rămas fără obiect recursul, Curtea urmează a-l respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.1974/28.05.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. C. D. O. D. D.
GREFIER
A. D. B.
Red. M.C.D/13.02.2013
Tehnored. A.D.B/13.02.2013/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul A.
Judecător: G. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2015/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4/2013.... → |
|---|
