Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 04/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 04/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 10631/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ -01.11.2013
DECIZIA CIVILĂ NR._
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.12.2013
PREȘEDINTE: M. C. D.
JUDECĂTOR: M. BACĂU
JUDECĂTOR:C. D. O.
GREFIER: G. S.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul recurent B. O. și pârâta recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva Sentinței Civile nr. 4752/2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă avocat F. L. în reprezentarea reclamantului recurent, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței întâmpinare din partea reclamantului recurent.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță în sumă de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului intimat pune concluzii de admitere a recursului declarat și respingere a recursului declarat de pârâta recurentă cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. reclamantul B. O. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună restituirea sumei de 1482 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda legală calculată de la data plății și până la data restituirii efective, ca urmare a constatării contrarietății dintre Legea 9/2012 și art. 110 din TCE;
Prin Sentința Civilă nr. 4752/2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamantul recurent B. O. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara. A dispus restituirea taxei de poluare în cuantum de 1482 lei și a dobânzilor legale de la data efectuării plății. A obligat pârâta la 539,3 lei cheltuieli de judecată restrânse față de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent B. O. și pârâta recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T.
Prin recurs reclamantul recurent B. O. solicită admiterea recusului și modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul de a obliga pârâta la plata integrală a cheltuielilor de judecată respectiv suma de 1039,3 lei.
Arată că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, cuantumul cheltuielilor de judecată fiind rezonabil, în cauză neimpunându-se a fi redus cuantumul cheltuielilor de judecată. Prin sentința atacată instanța a procedat la reducerea considerabilă, nejustă și nemotivată a onorariului de avocat.
Învederează instanței că deșii nu există un tablou al onorariilor minimale și maximale taxele pe care avocatul este obligat să le achite lunar către Barou pentru a-și putea desfășura activitatea este stabilit la un minim al încasărilor de 2300 lei, iar onorariul perceput în cauză este mult sub acest minim.
Prin recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. a considerat sentința recurată ca netemeinică și nelegală.
În principal, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.P. Timișoara, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției arată că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de A.F. Mediu.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii in ce privește restituirea taxei de poluare achitată pentru autovehicul.
Recurenta menționează că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante. Menționează că art. 4 din această lege se referă la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă autoturismelor second hand autohtone.
Astfel s-a soluționat și problema autoturismelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007 deoarece s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar taxa pentru emisiile poluante va fi plătită în mod nediscriminatoriu de către toți cei ce achiziționează autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată această taxă.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective. Totodată, prin introducerea modificărilor, se ajunge în unele cazuri la reducerea taxei cu 25%. Pentru autoturismele care au fost supuse acestei taxe fiscale nu se mai achită taxă pentru emisiile poluante la prima transcriere a dreptului de proprietate cu excepția cazului când aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Pârâta – recurentă apreciază că față de reglementarea actuală Hotărârea pronunțată în cauza T. a devenit caducă, și respectiv inaplicabilă.
Prin întâmpinare reclamantul recurent B. O. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta recurentă cu cheltuieli de judecată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art. 3041 Cod procedură civilă, și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2 C. pr. Civilă, instanța constată că recursurile formulate sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse, după cum urmează:
În ceea ce privește recursul pârâtei A.J.F.P. T., în analizarea legalității soluției pronunțate de instanța de fond și a cererii formulate de reclamant, Curtea consideră necesară expunerea prealabilă a legislației naționale aplicabile, a dispozițiilor art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene în domeniu, urmând ca în raport cu acestea să examineze fondul cauzei.
Pe plan intern, Curtea retine ca taxa pentru emisii poluante a fost instituită prin Legea nr.9/2012, care a abrogat prevederile din OUG nr.50/2008, referitoare la taxa de poluare. Reglementarea în baza căreia a fost achitată taxa pentru emisii poluante nu diferă ca regim juridic de reglementarea anterioară a taxei de poluare, care a format obiectul unor întrebări preliminare adresate Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Astfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizând art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională. Cu alte cuvinte este necesar a se stabili doar dacă modificările ulteriore corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa de poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date. Această caracteristică esențială a taxei de poluare a rămas neschimbată până în prezent, indiferent de modificările aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008.
În plus, Curtea a apreciat că nu este respectat nici principiul poluatorul plătește, această taxă fiind aplicabilă doar autoturismelor de ocazie importate, obiectivul protecției mediului putând fi atins prin instituire unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Aceste argumente ale instanței europene sunt valabile și în cazul noii reglementări, reprezentată de Legea nr. 9/2012, întrucât situația constatată de Curtea Europeană de Justiție a rămas nemodificată, singura noutate introdusă de legea nouă constând în instituirea unei alte modalități de calcul, care nu schimbă cu nimic reținerile Curții Europene de Justiție. În plus, dispozițiile art.4 alin 2 din Legea nr. 9/2012, care ar fi corespuns criticilor instanței europene, erau suspendate la data achitării taxei din prezentul dosar.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
În ceea ce privește recursul reclamantului privind soluția instanței de fond de reducere a onorariului de avocat de la 1000 lei la 500 lei, Curtea constată că, petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată este adiacent/subsecvent modului de soluționare al acțiunii adresate instanței, analiza ipotezei normei prevăzute de art. 274 Cod procedură civilă fiind la latitudinea instanței, care este datoare, în baza art. 129, art. 130 Cod procedură civilă, să stabilească corect culpa procesuală a părților în proces, valorizând litigiul dincolo de disputele juridice pure incidente în cauză, fără a fi nevoie să pună în discuția părților, propriul raționament juridic, precum în cazul excepțiilor, care au un anumit regim juridic, care vizează invocarea sau discutarea lor într-un anumit cadru procesual.
Curtea constată că instanța de fond a soluționat acest petit cu respectarea disp. art. Disp. art. 274 alin. 3 C. pr. civilă, care stipulează că ,,Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat’’.
Recurentul reclamant arată prin motivele de recurs că judecătorul fondului a redus în mod neîntemeiat onorariul de avocat în fața instanței de fond la suma de 500 lei, apărare ce nu poate fi primită de către Curte întrucât având în vedere valoarea pricinii, complexitatea cauzei și munca îndeplinită de avocat, măsura dispusă de instanța de fond este în concordanță cu dispozițiile legale arătate mai sus.
Constatând așadar neîntemeiate recursurile, Curtea urmează a-le respinge ca atare în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
În baza disp. art. 274 alin. 2 C. pr. Civilă, obligă recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. la plata către reclamantul B. O. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul B. O. și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. împotriva Sentinței Civile nr. 4752/2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă recurenta pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice T. la plata către reclamantul B. O. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. D. M. BACĂU C. D. O.
GREFIER,
G. S.
Red. M.B. – 13.12.2013
Tehnored. G.S. – 16.12.2013
2 expl/SM
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – M. T.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
