Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 361/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 361/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 589/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 361
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.07.2013
PREȘEDINTE: R. C.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. Timișoara, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul M. Dezvoltării, Regionale și Administrației Publice, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
instanța a constatat ca prin registratură s-a depus la dosar din partea reclamantului o copie a contractului de finanțare nr.1417/7.05.2011, încheiat cu M. Dezvoltării Regionale și Turismului, că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, astfel încât a reținut cauza pentru soluționarea excepției de necompetenței teritorială invocată în apărare de pârât.
CURTEA
Deliberând, asupra cererii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr._, la 5.06.2013, reclamantul M. Timișoara, reprezentat prin Primar a chemat în judecată pe pârâtul M. Dezvoltării și Administrației Publice, pentru a se dispune suspendarea executării titlului de creanță constituit prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.CA11551/12.02.2013.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei, susținând că prin art.23 alin.1 din contractul de finanțare nr.1417/7.05.2011 încheiat în beneficiul reclamantului, s-a stabilit că litigiile survenite în executarea contractului vor fi soluționate pe cale amiabilă, iar în ipoteza în care nu se poate ajunge la o înțelegere acestea vor fi soluționate de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a Municipiului București.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar, reclamantul nu a invocat apărări cu privire la această excepție.
La termenul de judecată 9 iulie 2013, instanța a reținut cauza pentru soluționarea excepției astfel invocate, ce se impune a fi analizată cu prioritate față de fondul cauzei, raportat la disp.art.248 din Noul Cod de procedură civilă (NCPC), constatându-se că este întemeiată, față de următoarele considerente:
După cum s-a statuat în literatura de specialitate, competența teritorială este alternativă în ipoteza așa numitei „alegeri de domiciliu” (mai exact, în cazul alegerii instanței) prin convenția părților, făcută înainte de sesizarea instanței, dacă alegerea s-a făcut în favoarea viitorului reclamant.
Dacă însă alegerea instanței a fost făcută în interesul ambelor părți s-au în interesul exclusiv al celui ce va fi chemat în judecată, nu mai poate fi vorba de o competență teritorială alternativă, ci reclamantul este ținut să acționeze la instanța aleasă prin convenție.
În speță, în art.23 alin.1 din contractul de finanțare nr.1417/7.05.2011 încheiat între părțile litigante s-a stipulat că litigiile ivite în cursul executării contractului vor fi soluționate de către instanțele judecătorești competente material din raza teritorială a municipiului București.
Așadar, anterior sesizării instanței părțile litigante au stabilit prin convenție că revine instanțelor din municipiul București competența teritorială de soluționare în primă instanță a litigiilor ce vizează executarea contractului, alegerea fiind făcută în interesul ambelor părți. Rezultă că alegerea astfel făcută stabilește o competență teritorială exclusivă în favoarea Curții de Apel București.
Astfel fiind, în temeiul art.132 alin.3 NCPC, se va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină în favoarea Curții de Apel București-Secția de C. Administrativ și Fiscal competența teritorială de soluționare a cererii formulate de reclamantul M. Timișoara, reprezentat prin Primar, cu sediul în Timișoara, Bv. C.D.L. nr.1, jud.T. împotriva pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice., cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 9.07.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. C. L. C.
Red.R.C./ 22.07.2013
Tehnored.L.C./22.07.2013/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4523/2013. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4443/2013.... → |
|---|
