Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 324/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 324/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 417/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 14.04.2013
SENTINȚA CIVILĂ nr. 324
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.06.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul R. P., în contradictoriu cu pârâta G. F.-C. G., având ca obiect suspendare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtă comnsilier juridic H. D., lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei si Dispoziția nr.2/2013 a comisariatului G. al Gărzii Financiare.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar delegație de reprezentare și dispozițiile 1/2013 și 2/2013., in dublu exemplar.
Instanța, verificând competența materială în soluționarea cauzei, potrivit dispozițiilor art.131 din Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 15.04.2013, reclamantul R. P., a chemat în judecată pe pârâta G. F.-C. G., solicitând suspendarea executării actului administrativ unilateral, respectiv a Dispoziției nr. 1/2013 ( anexa 1) a comisarului G. al Gărzii Financiare, până la pronunțarea instanței de fond si revocarea Dispoziției nr. 1/2013 a comisarului general al Gărzii Financiare, F. P. (in cazul in care urmare a plângerii prealabile pe care a adresat-o Președintelui ANAF, la data de 10.04.2013, aceasta nu va fi soluționată favorabil ) prin care, vădit ilegal, s-a dispus ca împreună cu N.-M. Chitoiu, coleg la G. Financiara, secția T., începând cu data de 25.03.2013, să-și desfășoare activitatea profesională "exclusiv în cadrul punctului de frontieră Vărsând, județul A. până la definitivarea cercetării administrative", dispoziție întemeiată pe prevederile art. 45 din Legea 188/1999, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 282/2013 si adresa nr. 126.662/01.11.2012.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta G. F.- C. G. a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, solicitând admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea Tribunalului T., solicitând totodată respingerea cererii reclamantului ca rămasă fără obiect.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile art.248 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul R. P., a chemat în judecată pârâta G. F. - C. G., solicitând suspendarea executării Dispoziției nr. 1/2013 ( anexa 1) a comisarului G. al Gărzii Financiare, până la pronunțarea instanței de fond si revocarea Dispoziției nr. 1/2013 a comisarului general al Gărzii Financiare, prin cares-a dispus ca începând cu data de 25.03.2013, să-și desfășoare activitatea profesională "exclusiv în cadrul punctului de frontieră Vărsând, județul A. până la definitivarea cercetării administrative", dispoziție întemeiată pe prevederile art. 45 din Legea 188/1999, Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 282/2013 si adresa nr. 126.662/01.11.2012.
Având în vedere obiectul prezentei cauze, calitatea de funcționar public a reclamantului, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999.
Or, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, cauzele având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Este evident că în speță nu pot fi identificate alte norme atributive de competență, rezultând astfel că are aplicabilitate regula astfel citată, care atribuie tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal competență generală, de drept comun, în privința oricăror litigii care vizează raportul de serviciu al funcționarului public.
Concluzionând că stabilirea competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei se face pe baza dispozițiilor art. 109 din Legea nr.188/1999, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.129 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează a declina competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul R. P. în favoarea Tribunalului T.- secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art.132 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul R. P. în contradictoriu cu pârâtul G. F. - C. G., în favoarea Tribunalului T. - secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. E. P. L. C.
RED/Șt.P / 1.07..2013
TEHNORED/LC/ 1.07.2013 – 2 exemplare
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4379/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 369/2013.... → |
|---|
