DISPOZIŢIE A PRIMARULUI GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI DE RESTITUIRE A UNUI IMOBIL CONFISCAT DE STAT ÎN BAZA APLICĂRII PEDEPSEI COMPLEMENTARE A CONFISCĂRII AVERII CA URMARE A ACHITĂRII INCULPATULUI ŞI A ÎNLĂTURĂRII ACESTEI MĂSURI.
| Comentarii |
|
LIPSA INTERESULUI PROCESUAL DE A ATACA ÎN INSTANŢĂ O ASEMENEA DISPOZIŢIE. EFECTE
Dacă în urma a două contracte de vânzare-cumpărare succesive, reclamanţii-chiriaşi, într-un apartament retrocedat printr-o dispoziţie a Primarului General al municipiului Bucureşti succesoarei proprietarului de la care acesta a fost confiscat în urma unei condamnări penale - au devenit, pe parcursul procesului, proprietarii imobilului în litigiu, aceştia nu mai au interes în acţiunea pe care au formulat-o. Drept urmare, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi se va respinge acţiunea pentru lipsă de interes a reclamanţilor care au devenit proprietari ai imobilului (situaţie intervenită în recurs), precum şi cererea de intervenţie, întrucât L.H. nu mai este proprietara imobilului.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 19 din 11 ianuarie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7.X. 1996 reclamanţii C.H., B.C. şi I.K.R. au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1052/22.VII. 1996 a Primarului General al municipiului Bucureşti, prin care s-a dispus restituirea apartamentului nr. 1 parter din str. R. nr. 36 sector 1 Bucureşti lui L.H.
Prin sentinţa civilă nr. 7/15.1.1997 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că autorul numitei L.H., L.A., a fost achitat prin decizia penală nr. 1539/1994 a Curţii Supreme de Justiţie pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1058/ 13.VI.1951 a fostului Tribunal Militar Bucureşti şi decizia penală nr. 4279/13 decembrie 1951 a fostei Curţi Militare de Casare şi Justiţie; totodată, a fost înlăturată pedeapsa complementară a confiscării averii.
S-a mai reţinut că imobilul lui L.A. a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 224/12 decembrie 1951, astfel încât trecerea imobilului în proprietatea statului nu a avut loc în urma confiscării penale. Drept urmare, prin actul emis de Primarul General al municipiului Bucureşti, s-a restituit imobilul în mod greşit ca urmare a înlăturării măsurii confiscării, din
moment ce temeiul legal al transferului proprietăţii a fost Decretul nr. 224/1951.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti criticând-o sub două aspecte.
în primul temei de casare se arată că în mod greşit cauza a fost soluţionată în contradictoriu cu Consiliul General al municipiului Bucureşti, întrucât, în baza art. 48 alin. 1 din Legea nr. 69/1991, republicată, calitate procesual pasivă are Primarul General al municipiului Bucureşti.
în al doilea motiv de casare se susţine că reclamanţilor nu li s-a încălcat nici un drept prevăzut de lege, din moment ce ei sunt chiriaşi.
La data de 17 septembrie 1997 numita L.H. a formulat cerere de intervenţie în interesul recurentului arătând că imobilul a fost trecut în proprietatea statului ca urmare a pedepsei complementare a confiscării averii tatălui său şi că Decretul nr. 224/1951 a reprezentat executarea hotărârii penale de condamnare.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 157020 august 1997 la Biroul Notarului Public M.P. din Bucureşti, L.H. a vândut imobilul numiţilor
D.L. şi D.J. care, la rândul lor, au vândut reclamanţilor imobilul prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6350 din 16 decembrie 1999 la Biroul notarilor publici asociaţi
G.E., S.S., D.T. din Bucureşti (filele 49-50 şi 54-56 din dosar).
Având în vedere ultimul contract de vânzare-cumpărare, conform căruia reclamanţii au devenit proprietarii imobilului, se constată că aceştia nu mai au interes în acţiunea pe care au formulat-o. Drept urmare, recursul va fi admis, se va casa sentinţa atacată şi se va respinge acţiunea pentru lipsă de interes a reclamanţilor care au devenit proprietari ai imobilului (situaţie intervenită
în recurs), precum şi cererea de intervenţie, întrucât L.H. nu mai este proprietara imobilului.
Motivele de recurs invocate de Consiliul General al municipiului Bucureşti nu vor mai fi analizate (chiar dacă primul temei de casare ar fi condus la casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei) având în vedere situaţia nou creată după formularea recursului care are prioritate şi reprezintă un temei absolut pentru respingerea acţiunii.
| ← AVOCAT. DREPTUL DE A CERE PUBLICAREA ŞI CONSULTAREA TABLOULUI... | ACTE DE PROCEDURĂ- TERMEN. PREDATE RECOMANDAT → |
|---|
