CSJ. Decizia nr. 754/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.754
Dosar nr.1259/2001
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Timişoara împotriva sentinţei civile nr.379 din 21 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominals-au prezentat: recurentele pârâte Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timişoara, ambele prin consilierul juridic M.M. lipsind intimata reclamantă A.S. „B" Reşiţa.
Procedura completă.
Consilierul juridic M.M. a susţinut recursul solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat în scris.
Reprezentanta Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii deadmitere a recursului, modificarea hotărârii atacate şi în fond de respingere a acţiunii.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta A.S. „B" Reşiţa. a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Vămilor şi Direcţia Regională Vamală Timişoara pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea actului constatator nr.46/1999, a deciziei nr.89/1999 şi a deciziei nr.165/2000 motivat de faptul că în mod nelegal a fost anulată Decizia nr.71/1998 şi că autoturismulintrodus în ţară a fost primit cu titlu de donaţie.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţacivilă nr.379/2000 a admis acţiunea şi a dispus anularea actuluiconstatator nr.46/1999 a adresei nr.4358/1999 precum şi a deciziilor nr.89/1999 şinr.65/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.71/1998 a Directorului Direcţiei Regionale Vamale a fost anulat actul constatator nr.247/1998 prin care se stabileşte în sarcina reclamantei obligaţia de a achita taxe vamale în sumă de 29.740.284 lei, reţinându-se că autoturismul fusese primit cu titlu de donaţie. S-a reţinut de asemeni că această decizie nu putea fi reformată decât în calea de atac şi în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Vamală InterjudeţeanăTimişoara în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor.
În motivarea recursului recurenta asusţinut că intimata reclamantă nu aputut face dovadadocumentelor vamale întocmite la intrare în România şi că în temeiul art.61 din Legea nr.148/1997autoritatea vamală are dreptul de controlpe o perioadă de 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale. S-a reţinut de asemeni că autoturismul primit deintimată a fost introdus în ţară de un cetăţean străin la o altă dată anterioară depunerii declaraţiei vamale deimport fără a se solicita nici un fel de regim vamal, aflându-se în regim de admitere temporară,ceea ce înseamnă că nu putea face obiectul unei donaţii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art.304-3041 Cod procedură civilă, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantăa introdus înţară la 12 ianuarie 1998 autoturismul Renault 21 conform D.V.I. nr.25 din 12 ianuarie 1998, primit cu titlu de donaţie de la cetăţeanul străinJurcul Mihai.
Ulterior, la 1 septembrie 1998 în urmacontrolului efectuat de Biroul deControl Financiar şi GestiuneVamală din cadrul DirecţieiVamale Timişoara, a fost întocmit actul constatator nr.247/1998 prin cares-a stabilit în sarcina intimatei obligaţia de a achita taxe vamale în cuantum de 19.740.284 lei.
În urma contestaţiei formulate împotriva acestui act administrativ a fost emisă Decizia nr.71/1998 decătre directorul Direcţiei Regionale Vamale Timişoara prin care actul constatator nr.247/1998 a fost anulatintimata fiind exonerată de plata taxelor vamale. Contestaţia a fost admisă reţinându-se că intimatacu statut de asociaţie non profit beneficiază de dispoziţiile art.5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr.26/1993 în sensul scutirii de la plata taxelor vamale pentru bunurile primite dinstrăinătate cu titlu de donaţie.
Cu toate că Decizia nr.71/1998 nu a fost desfiinţată şi niciatacată în condiţiile legale,aceeaşi autoritate vamală, emite un nou act constatator nr.46 din 1 martie 1999 prin care stabileşte din nou în sarcina intimatei obligaţia achitării taxelor vamale.
De precizat este faptul că recurenta deşiinstanţa i-a solicitat, nu a putut depune la dosar actul administrativ jurisdicţionalsau sentinţa prin care Decizia nr.71/1998 a fost anulată.
Sub acest aspect, Curtea reţine că Decizia nr.71/1998 prin care s-a stabilit că intimata nu datorează taxe vamale, este un act administrativ cu caracter jurisdicţional care o dată intrat încircuitul civil nu mai poate fi reformat sau desfiinţat decât în calea de atac şi termenul prevăzut de lege.
Este adevărat că autoritatea vamală are drept de control conform art.61 din Legea nr.141/1997, pe o perioadă de 5 ani de la depunerea declaraţiei vamale, dar acest lucru nu înseamnă că poate reveni altfel decât în condiţiile legiiasupra unor măsuri dispuse printr-un act administrativ jurisdicţional, emistot de ea.
Aşa fiind în mod corect instanţa de fond a apreciat că recurenta pârâtă nu mai putea încheia un nou act constatator cu privire la aceeaşioperaţiune vamală care făcuse deja obiectul uneicontestaţii soluţionată pe fond prin Decizia nr.71/1998.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Timişoara împotriva sentinţei civile nr.379 din 21 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca neîntemeiat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 752/2001. Contencios | CSJ. Decizia nr. 523/2001. Contencios → |
|---|
