CSJ. Decizia nr. 961/2001. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.961
Dosar nr.3560/2001.
Şedinţa publică din 11 marti.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC "I" SRL împotriva sentinţei civile nr.84 din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta reclamantă SC "I" SRL reprezentată de avocatul B.A.. A lipsit intimata pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Galaţi.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei reclamantei SC "I" SRL a depus, în şedinţă factura fiscală din 29 septembrie 1999 şi factura de leasing din 11 mai 1998 emise de locatorul Daewoo Automobile România SA şi respectiv Daewoo Auto Trading SRL Bucureşti precum şi Hotărârea de Guvern nr.54 din 16 ianuarie 2003 pentru aplicarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit. A susţinut şi dezvoltat motivele de recurs, solicitând admiterea recursului casarea sentinţei atacate iar pe fondul cauzei, admiterea acţiunii cu consecinţa exonerării reclamantei de la plata sumei de 312.016.601 lei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât în cauză, este vorba de avansuri la redevenţe care sunt supuse impozitării.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC "I" SRL a formulat acţiune la 4 mai 2001, acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr.801/2001 prin care a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Galaţi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei nr.106 din 30 octombrie 2000 emisă de pârâtă, a procesului verbal nr.543 din 22 mai 2000, cu consecinţa exonerării de plata sumei de 312.016.601 lei reprezentând 257.033.225 lei impozit pe profit, 34.872.459 lei majorări întârziere aferente, 9.487.387 lei impozit pe profit şi 10.623.542 lei majorări întârziere aferente.
In motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că printr-o eronată interpretare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.73/1999 (art.38,40,43), este considerat plătitor de impozit, deşi nu are această obligaţie ca persoană fizică prin predarea materialelor reciclabile , chiar dacă obţine venituri din aceaste activităţi.
A mai susţinut că greşit s-a reţinut ca impozit pe profit de achitat suma de 9.487.375 lei organul financiar greşit stabilind că a majorat nejustificat cheltuielile cu c/val redevenţe şi a valori reziduale a autoturismelor ce fac obiectul contractului de leasing nr.3588/1998 şi 17192/1999.
Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi contencios administrativ prin sentinţa nr.84 din 21 mai 2001 a respins acţiunea reclamantei. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a constatat că prin procesul verbal nr.543/2000 în mod legal organele de control au constatat că reclamanta nu a reţinut şi nu a virat impozitul şi majorările aferente pentru veniturile obţinute în cota de 10% conform art.38,40 şi 43 din Ordonanţa Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venitul global, la baza sumei de virat la bugetul de stat fiind adeverinţele de primire şi de plată.
Apărarea reclamantei, în sensul de a contesta aplicabilitatea aplicării legii, nu este fondată, prevederile în materie de impozite şi taxe stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr.73/1999 fiind nesusceptibile de interpretare şi imperative.
A mai constatat instanţa de fond că de asemenea prin încălcarea prevederilor legii contabilităţii nr.82/1991 şi a Hotărârii Guvernului nr.704/1993 reclamanta s-a sustras de la plata impozitului prin înregistrarea la capitolul cheltuieli cu redevenţele.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta criticând soluţia ca nelegală şi netemeinică şi anume că la data întocmirii actului de control nu există nici un act normativ care să prevadă obligaţia de a calcula şi vira impozitul în cota de 10% pentru predători de deşeuri refolosibile, persoane fizice, deci în OGnr.73/1999, o asemenea obligaţie fiind prevăzută numai cu 20.06.2000 când este publicată OUG 87/2000 prin care este completat art.43 din OG nr.73/1999.
Se critică sentinţa şi în ceea ce priveşte constatarea că nu s-au făcut corect înregistrările privind plăţile pentru cele două autoturisme preluate în lising.
Analizând recursul sub aspectul celor două critici aduse sentinţei nr.84/2001 dar şi a motivelor prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondat.
Reclamanta a desfăşurat activitate de colectare a materiilor refolosibile, activitate din care a obţinut venituri, iar în urma unei verificări efectuate de organele de control financiar – Garda Financiară, Secţia Galaţi, a fost încheiat actul de control în care s-a constatat că trebuie să achite la bugetul de stat suma de 312.016.601 lei pentru perioada mai 1998 – 31 martie 2000, suma reprezentând impozit pe venit şi majorările aferente.
Potrivit art.43 din OGnr.73/1999 „veniturile care nu se regăsesc în mod expres menţionate în prezenta ordonanţă se suspun impunerii cu o cotă de 10% aplicată asupra veniturilor brute, impozitul fiind final", in acest sens fiind şi art.38.
De principiu este de neconceput că nu poate exista un venit fără a exista şi obligaţia de impozit pe acest venit, astfel că susţinerea reclamantei nu are temei, iar prevederile actului normativ menţionat care reglementează impozitul pe venit sunt clare, imperative şi neinterpretabile.
Referitor la cea de a doua critică se constată că reclamanta recurentă a înregistrat integral pe cheltuieli valoarea avansului achitat, la contractele de leasing 3588/1998 şi 17192/1999, fiind plăţi cu titlu de avans redevenţa care are cuprins şi valoarea reziduală. Aceste plăţi în conformitate cu prevederile Legii nr.82/1991 şi HG nr.704/1993 trebuiau evidenţiate ca fiind cheltuieli cu redevenţele, astfel că organul de control aplicând prevederile OG nr.70/1994 a efectuat corect recalcularea impozitului pe profit datorat de societate pe perioada derulării celor două contracte de leasing.
Constatând, faţă de considerentele expuse, că sentinţa nr.84/2001 pronunţată de secţia comercială şi contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Galaţi este temeinică şi legală, Curtea pe cale de consecinţă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC "I" SRL împotriva sentinţei civile nr.84 din 21 mai 2001 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 960/2001. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 97/2001. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
