Bancă. Abaterea disciplinară a şefului de agenţie. Sancţionare în baza Legii nr. 58/1998
| Comentarii |
|
Funcţia de şef de agenţie a unei bănci face parte din categoria „directorului executiv“ şi persoana în cauză poate fi sancţionată, pentru abateri, prin ordin al guvernatorului Băncii Naţionale a României.
Constituie abatere disciplinară a conducătorului unităţii teritoriale a băncii acordarea creditelor fără garanţii pe întreaga perioadă de derulare a creditelor, chiar dacă debitorii au plătit ratele şi dobânzile.
Termenul de 30 de zile pentru soluţionarea contestaţiei de către consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României este un termen de recomandare.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 329 din 31 ianuarie 2002)
- Extras -
Potrivit art. 83 alin. 2 din Legea bancară nr. 58/ 1998 G. L. s-a adresat Curţii Supreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ, pentru anularea hotărârii nr. 26/2001 a consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prin care i-a fost admisă în parte contestaţia împotriva ordinului nr. 724/2000 al guvernatorului acestei instituţii centrale, în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 3 salarii medii/ bancă la un salariu, respectiv la 6.117.000 lei.
Motivându-şi recursul, contestatoarea a arătat că: hotărârea atacată este nelegală întrucât, înainte de a fi sancţionată, nu a putut să-şi exercite dreptul ia apărare, fiindcă nu i s-a adus la cunoştinţă actul de control; funcţia de şef de agenţie pe care o deţine nu face parte din categoriile de personal care pot fi amendate în temeiul art. 62 alin. 2 lit. c din Legea bancară nr. 58/1998; sancţiunea aplicată este şi nejustificată pe fond, deoarece nu a săvârşit abaterile menţionate în actul de control privind asigurarea garanţiilor pentru creditele bancare.
Prin concluziile orale, s-a susţinut şi tardivitatea emiterii şi comunicării hotărârii consiliului de administraţie al B. N. R.
Recursul nu este fondat.
Termenul de 30 de zile prevăzut de art. 83 alin. 1 din Legea nr. 58/1998, pentru soluţionarea, de către
consiliul de administraţie al B. N. R., a contestaţiilor împotriva actelor emise în aplicarea acestei legi, este un termen relativ, pentru că, în caz de nerespectare, nu este afectată validitatea actului.
îndeplinirea actului cu depăşirea termenului recomandat de lege poate atrage, eventual, sancţiuni disciplinare pentru cei vinovaţi de nerespectarea termenului, iar nu nulitatea actului.
Este adevărat că Legea bancară prevede în art. 62 alin. 2 lit. c că Banca Naţională a României aplică sancţiuni cu amendă administratorilor, directorilor executivi sau cenzorilor care se fac vinovaţi de încălcările menţionate la alineatul 1.
Dar sfera „directorilor executivi" include şi pe conducătorii sucursalelor, filialelor şi agenţiilor bancare, indiferent dacă aceştia figurează în statul de funcţii ca directori sau şefi de unităţi.
Inspecţiile pe care Banca Naţională a României le efectuează în exercitarea atribuţiilor de supraveghere prudenţială pe care le realizează, în temeiul art. 66 din Legea nr. 58/1998, ar rămâne fără finalitate dacă şefii agenţiilor sau sucursalelor ori filialelor nu ar putea fi sancţionaţi cu amendă conform art. 69 alin. 2 lit. c, deşi se fac vinovaţi de nerespectarea normelor bancare.
De asemenea, ar însemna să se accepte ideea existenţei unei imunităţi a şefilor de agenţii bancare, ceea ce ar contraveni legii.
Dreptul la apărare, invocat prin cererea adresată instanţei de contencios administrativ, a fost asigurat, contestatoarea semnând fără obiecţii procesul-verbal de control. Or, în acest proces-verbal sunt consemnate încălcările reţinute în sarcina contestatoarei în legătură cu creditele acordate unor societăţi comerciale.
Aşadar, contestatoarea a cunoscut faptele imputate şi a semnat actul de control fără a formula obiecţii, încât pentru pasivitatea sa nu poate invoca limitarea dreptului la apărare.
Pe fondul pricinii, se constată că, pentru creditele acordate societăţilor comerciale, garanţiile avute în vedere la acordare nu au fost asigurate pe întreaga perioadă a derulării creditelor.
De altfel, recurenta a recunoscut prin contestaţia formulată că imobilele cuprinse în contractele de
ipotecă din 29 decembrie 1998, în valoare de 342,8 milioane de lei, şi respectiv 50 de milioane de lei, nu au fost asigurate pe perioada 23-28 decembrie 1999, iar o hală de producţie, evaluată la 426 milioane de lei, nu a fost asigurată în perioada 28 aprilie 1999 -16 noiembrie 1999, contrar prevederilor pct. 7.4 din Normele metodologice de creditare a investiţiilor N. M. C. A. - 02 ale Banc Post.
împrejurarea că, la acordarea creditelor, au fost constituite garanţiile legale, precum şi faptul că debitorii au plătit ratele şi dobânzile, nu exonerează pe conducătorul unităţii teritoriale bancare de obligaţia respectării stricte a normelor de creditare pe tot parcursul derulării creditelor angajate.
în raport cu cele sus-menţionate, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← Cetăţean străin. Persoană indezirabilă. Ordin al... | Acţiune. Excepţia tardivităţii şi a inadmisibilităţii.... → |
|---|
