Acţiune. Excepţia tardivităţii şi a inadmisibilităţii. Repunerea în termenul legal de îndeplinire a unui act de procedură
| Comentarii |
|
Potrivit art. 137alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa se pronunţă, înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. In acest scop, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor împrejurările de fapt şi de drept în legătură cu excepţiile ridicate.
Partea care n-a exercitat o cale de atac sau nu a îndeplinit un act procedural în termenul prevăzut de lege, va trebui, conform art. 103 alin. (1) din Codul de procedură civilă, să solicite instanţei repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 58 din 15 ianuarie 2002)
Reclamanţii T. D. şi T. L. au chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat a Judeţului Galaţi, solicitând anularea actelor administrative ale acestora şi anume dispoziţia nr. 23 din 24 martie 1997, decizia nr. 133 din 31 ianuarie 2000, a procesului-verbal de control din 9 martie 1998 şi a dispoziţiei de impunere din 11 martie 1998.
în motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că obligarea lor la plata impozitului pe venit pentru anii 1996-1998 şi a majorărilor aferente este nelegală, întrucât veniturile provin dintr-un contract de superficie încheiat cu S. C. „Shell România" S. R. L., venituri care nu sunt expres prevăzute la impozitare prin Decretul nr. 153/1953.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 265/ F din 20 decembrie 2000, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative contestate, exonerându-i pe aceştia de plata sumelor stabilite în sarcina lor.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului
Galaţi în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice.
Recursul este fondat.
Recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi a Controlului Financiar de Stat Galaţi, la termenul din 18 decembrie 2000, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care invoca excepţia tardivităţii, precum şi excepţia inadmisibilităţii reclamantelor.
La 20 decembrie 2000, Curtea de Apel Galaţi, fără a pune în discuţia părţilor excepţiile invocate şi fără a se pronunţa asupra acestora, repune în termen pe reclamanţi şi purcede la soluţionarea cauzei.
Procedând astfel, instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii în procesul civil, în baza căruia, era obligată să dea cuvântul ambelor părţi, dacă era nevoie, chiar şi în replică, fiind în drept să pună în discuţie orice împrejurare de fapt sau de drept care duceau la dezlegarea pricinii, inclusiv cu privire la excepţiile ridicate de părţi.
Contradictorialitatea îngăduia părţilor să participe în mod activ la prezentarea, argumentarea şi
dovedirea drepturilor lor, având dreptul de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei în scopul stabilirii adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Potrivit art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa era obligată să se pronunţe înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
Instanţa de fond nu numai că nu a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de recurenţii-pârâţi, şi nici nu s-a pronunţat asupra acestora, dar a repus în termen pe reclamanţi fără ca aceştia să o solicite şi fără a indica motivele care i-ar fi îndreptăţit să o solicite.
Repunerea în termen, conform art. 103 din Codul de procedură civilă, poate fi cerută în cazul când partea care a solicitat dovedeşte că a fost
împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite o cale de atac sau să îndeplinească orice act de procedură în termenul legal.
Deci, partea care a fost decăzută din dreptul de a exercita o cale de atac sau de a îndeplini un act de procedură, va trebui să solicite instanţei repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Instanţa se va pronunţa asupra cererii printr-o încheiere, în cazul în care s-a cerut repunerea în termen, deci înainte de pronunţarea hotărârii.
în cazul în speţă, instanţa de fond, a încălcat atât principiul contradictorialităţii atunci când nu a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate, cât şi reglementările privind instituţia repunerii în termen, motiv pentru care recursul a fost admis, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Autoritate de lucru judecat. Cazul unei prime hotărâri de respingere ca prematură a acţiunii
Nu operează autoritatea de lucru judecat în cazul în care o primă acţiune s-a respins ca prematură.
(Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 408 din 6 februarie 2002)
Reclamanţii au solicitat anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 17 nr. 0063/15.03.1995, emis de Agenţia Naţională pentru Comunicaţie şi Informatică, în favoarea societăţii comerciale pârâte.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin întocmirea nelegală a certificatului atacat, a fost încălcat dreptul lor de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 496 mp., dovedit cu titlul de proprietate nr. 184.557/24.06.1996 emis de Comisia judeţeană laşi conform Legii nr. 18/1991.
Agenţia Naţională pentru Comunicaţie şi Informatică a invocat în întâmpinare excepţia autorităţii de lucru judecat, motivând că, în dosarul nr. 1441/1000 al Curţii de Apel laşi a fost respinsă ca prematură acţiunea formulată de reclamanţi, având ca obiect anularea parţială a aceluiaşi certificat de proprietate.
Curtea de Apel laşi, prin sentinţa civilă nr. 118 din 2 octombrie 2000, a respins acţiunea reţinând că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 166 Cod de
procedură civilă, privind identitatea de părţi, obiect şi cauză între cele două acţiuni în anulare formulate de reclamanţi.
împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 2001 Cod civil, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunţată într-un litigiu anterior, trebuie să existe identitate de părţi, de obiect şi de cauză.
Instanţa de fond a apreciat eronat ca fiind îndeplinite aceste cerinţe legale, deşi sentinţa, din primul proces, reţinută ca având putere de lucru judecat, nu a rămas irevocabilă şi nu a soluţionat fondul litigiului dintre părţi.
Astfel, din actele dosarului nu rezultă dacă hotărârea din prima acţiune a fost atacată cu recurs şi dacă a devenit irevocabilă.
Totodată, se reţine că, prin această hotărâre, acţiunea a fost respinsă ca prematură, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.
5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, fără a se fi judecat fondul pricinii, pentru care instanţa de contencios administrativ a fost învestită în cel de-al doilea proces.
în consecinţă, prin admiterea excepţiei puterii lucrului judecat, instanţa de fond a aplicat greşit
dispoziţiile art. 1201 cod civil şi art. 166 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
| ← Bancă. Abaterea disciplinară a şefului de agenţie.... | Salarii. Legislaţia plăţii salariilor, în cadrul unui organ... → |
|---|
