CSJ. Decizia nr. 114/2002. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 114
Dosar nr. 4443/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Ş.G. în contradictoriu cu Uniunea Avocaţilor din România şi Baroul de Avocaţi Maramureş, a solicitat, obligarea primului pârât să emită Decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, în condiţiile art. 11 şi art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi obligarea celei de a doua pârâte să-l înscrie pe tabloul avocaţilor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna februarie 2001 a depus la baroul Maramureş cerere pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, conform art. 14 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 modificată prin Legea nr. 231 din 4 decembrie 2000.
După susţinerea interviului a cărui rezultat nu i-a fost adus la cunoştinţă de către Baroul Maramureş, a primit la 10 iulie 2001, Decizia nr. 1130/2001 a Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor din România, prin care i s-a respins cererea de scutire de examen în raport de „temeiurile de fapt" cuprinse în avizul baroului.
Contestaţia formulată împotriva deciziei nu i-a fost soluţionată până în prezent.
Solicită a se avea în vedere refuzul nejustificat al autorităţilor administrative a Uniunii Avocaţilor din România de a soluţiona şi a răspunde în termenul prevăzut de lege privind recunoaşterea unui drept, astfel s-au încălcat flagrant dispoziţiile legale şi Constituţionale şi lezează un interes legitim, tocmai de către cei ce sunt chemaţi să apere drepturile şi libertăţile omului în numele legii şi Constituţiei României.
Se arată că refuzul autorităţii administrate este vădit, după toate diligenţele depuse pe parcursul derulării procedurii legale de soluţionare a cererii care şi-a urmat cursul începând cu 15 ianuarie 2001 data înregistrării cererii la baroul Maramureş iar contestaţia primită la Consiliul Uniunii Avocaţilor din România la 23 iulie 2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 348 din 17 octombrie 2001, a respins acţiunea ca fiind prematur formulată, actul administrativ care putea fi atacat în contencios fiind Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor, act care nu s-a emis încă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, susţinând că este netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei de calitate procesuală pasive a Baroului Maramureş invocată prin întâmpinare şi s-a omis faptul că obiectul acţiunii vizează tocmai refuzul nejustificat de soluţionare a contestaţiei formulate la Consiliul Uniunii Avocaţilor.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Alin. (2), prevede că excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.
Nepronunţarea instanţei pe excepţia de lipsă de calitate procesuală pasivă a Baroului Maramureş, constituie un motiv de casare a hotărârii.
De precizat că şi cealaltă critică privind nesoluţionarea capătului de cerere privind constatarea refuzului nejustificat al autorităţilor administrative a Uniunii Avocaţilor din România de a soluţiona şi a răspunde în termenul prevăzut de lege privind recunoaşterea unui drept este fondată, instanţa omiţând a se pronunţa asupra ei, astfel că se impune casarea hotărârii cu trimitere, în baza art. 313 C. proc. civ.
Susţinerea instanţei că acţiunea este prematur formulată atâta timp cât nu s-a emis Decizia Consiliului Uniunii Avocaţilor este legală, în contractul în care se atacă numai Decizia comisiei permanente.
În speţă obiectul acţiunii cuprinde şi refuzul nejustificat al autorităţii competente de a emite decizie, astfel că acţiunea trebuie analizată şi sub acest capăt de cerere, el nemai prezentând relevanţă numai dacă între timp s-ar emite decizie de Consiliul Uniunii Avocaţilor, situaţie în care va fi analizată aceasta din urmă.
Văzând dispoziţiile art. 313 C. proc. civ., se va admite recursul şi se va casa hotărârea cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ş.G. împotriva sentinţei civile nr. 348 din 17 octombrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1136/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1140/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
