CSJ. Decizia nr. 1152/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1152
Dosar nr.2784/2002
Şedinţa publică din21 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Satu-Mare împotrivasentinţei nr.457/CA/P din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Satu-Mare a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 octombrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Judeţeană de Pensii Satu-Mare, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.457/2002 16 septembrie pronunţată de Curtea de Apel Oradea privind pe reclamanta- intimată R.V.
In motivarea recursului, recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică întrucât, R.V. s-a născutîn localitatea unde părinţii ei se refugiaseră, fiind prigoniţidin motive etnice, deci în mod greşit instanţa a considerat că şi petenta beneficiază de drepturile stabiliteprin Legea nr.189/2000. Aceasta întrucât Legea nr.367/2001 nu face vorbire de persoanele cares-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr.457 din 16 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea, a admis acţiunea introdusă de reclamanta R.V. şia anulat hotărârea nr.902 din 15 iulie 2002 emisă deCasa Judeţeană de Pensii Satu-Mare obligând pe aceastasă-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa a reţinut căîn conformitate cu prevederilie art.1 lit.cdin OG nr.105/1999aprobată prin Legea nr.189/2000, persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferitpersecuţii etnice, respectiv potrivit lit.c., a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu „beneficiază de drepturile acordate de menţionatul act normativ".
A mai precizat instanţa că: „potrivit art.2 din Normele de aplicare, aprobate prin HG nr.127/2000 prin persoană strămutatăînaltă localitatea se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altălocalitate din motive etnice".
Conform art.2 din ordonanţă, indemnizaţia se stabileşte pentru fiecare an de strămutare în alte localităţi decât cea de domiciliu.
Instanţa a reţinut că din interpretarea textelor suscitate rezultă că strămutarea, respectiv refugierea pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie, constândîn privarea persoanei de folosinţa locuinţei sale şi a tuturor bunurilor avute în localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i s-au oferit în localitatea în care a fost strămutat, refugiat.
Cum în conformitate cu art.100 din Codul familiei domiciliul copilului minor este la părinţii săi, instanţa a apreciat că şi copii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, dobândescacelaşi statut juridic al părinţilor, respectiv acela de strămutat, refugiatcuprinsă de la data naşterii lor până la data retrocedării pământului românesc, când aîncetat persecuţia etnică.
Hotărârea atacatăcu recurs este legală şi temeinică astfel încât prezentul recurs va fi respins.
Susţinerile recurentei că petenta nu ar beneficia de drepturileprevăzute de Legea nr.189/2000 reprezintă o interpretare în afara spiritului Legii nr.189/2000 de reparare a prejudiciilor suferitede cei ce au fost persecutaţi etnic.
Este de necontestat,că în condiţiile economice, politice, în care s-a petrecut refugiul pentru părinţii petentei şi apoi după naşterea petenteişi pentru aceasta, totul din motive etnice, viaţa lor s-a petrecutîn condiţii vitrege, impuse pentru carepetenta şi familia ei nu aveau nici o culpă.
Cât timp reclamanta s-a născut întimpul refugiului părinţilor ei , aceasta a dobândit şi ea statutul de refugiat neputându-se susţine că părinţii ci au fost refugiaţi şi ea nu, numai pentru că nu s-a născutîn momentulalungării părinţilor ci ulterior.
Din cauzaacestui refugiu petenta nu a mai putut beneficia de protecţia, îngrijirea, bunăstarea pe care le-arfi avut în gospodăria părinţilor dacă aceştia nu ar fi trebuitdin motive etnice să se refugieze pentru a nu avea de suferit.
Aşa fiind hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu-Mare împotriva sentinţei civile nr.457 /CA/P din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1145/2002. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 1153/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
