CSJ. Decizia nr. 1153/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1153
Dosar nr.2785/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.494/CA//P din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă Casa judeţeană de pensii Bihor şi intimatul-reclamant L.T.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta-pârâtă cât şi intimatul-reclamant au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.T. în contradictoriu cu Casa judeţeană de pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr.2069 din 9 iulie 2001 emisă depârâtă şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiar a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Reclamantul a arătat că s-a născut în perioada de refugiu astfel că, beneficiază de prevederile legii.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.494/CA/ din 30 septembrie 2002, a admis acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei de folosirea locuinţei sale şi a tuturor bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată.
De acest regim beneficiază şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, el având acelaşi statut ca şi părinţii.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor, situaţie în care nu avea domiciliu, de unde să fie strămutat.
Recursul este nefondat.
Conform art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit.c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal, instanţa a aprobat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi data retrocedării pământului românesc.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr.494/CA/P din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1152/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1107/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
