CSJ. Decizia nr. 1160/2002. Contencios. Anulare autorizatie de constructie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1160
Dosar nr.2800/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de T. D. A. şi C. E. G. împotriva sentinţei civile nr.857 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat T. D. A., lipsind C. E. G., Primăria municipiului Bucureşti şi SC „M." SA Bucureşti.
Procedura completă.
T. D. A. a susţinut recursul şi a solicitat admiterea acestuia cu referire la motivele scrise.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 24 octombrie 2002, la Curtea d.
Apel Bucureşti, T. D. A. şi C. E. G. au declarat recurs împotriva sentinţei nr.857 din 26 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenţii au susţinut că hotărârea este neîntemeiată, întrucât ei nu au cunoscut identitatea acelora cărora li s-au eliberat autorizaţiile de construcţie cu privire la care au cerut anularea şi că, deşi au cerut în cerere, nici o instanţă nu acerut părţilor să prezinte actele de proprietate şi autorizaţiile de construcţie.
Mai mult, au precizat căau identificatnumerele celor două
autorizaţii citind datele de identificare a autorizaţiilor de construcţie ale părţilorde pepanourile instalate în dreptul construcţiilor.
Petenţii au precizat că primăria nu le-a eliberatcopii de pe autorizaţiile date pârâţilor, deşi ei au invocat faptul că sunt proprietari peterenul în litigiu potrivit sentinţei nr.1659 din 16 februarie 1996, pronunţată în dosarul nr.7810/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Recurenţii consideră că acţiunea lor este formulată în termen,întrucât au făcut intervenţii la pârâţi încă din 1998, iar acţiunea în contencios administrativ au formulat-o la 23 septembrie 1999făcând obiectul dosarului nr.5859/1999.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.857 din 26 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii de reclamanţii T. D. A. şi C. E. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti.
S-a reţinut că prin acţiunea înregistrată la 9 august 1999, reclamanţii T. D. A. şi C. E. au cerut anularea autorizaţiei de construcţie nr.166 din 24 aprilie 1996 eliberată de Primăria municipiului Bucureşti la cerereapârâtei R.A. „M." pentru lucrarea „Finisaje spaţii publice şi instalaţii electricetronsonul Gara de Nord – 1 Mai, Staţia Basarab 2", autorizaţie ce era valabilă 18 luni, precum şi anularea autorizaţiei pentru construcţie provizorie (organizare de şantier).
În motivarea acţiunii, reclamanţii auarătat că sunt proprietarii terenului pe care se desfăşoară lucrările executate de pârâţi potrivit sentinţei civile nr.1659 din 16 februarie 1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, investită cuformulă executorie, potrivit dispoziţiei nr.143 din 19 ianuarie 1998 a Primarului General al Capitalei, procesului-verbal nr.48 din 16 februarie 1999 de punere în posesie a Judecătoriei Sectorului 1, Serviciul executori judecătoreşti.
Cauzaa fost înregistrată la Secţia comercială aTribunalului Bucureşti, care prin sentinţa nr.4433 din 23 septembrie 1999 a declinat competenţa soluţionării cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, unde prin înregistrarea cererii s-a întocmit dosarul nr.1047/2002.
În acest stadiu procesual,reclamanţii au declaratîn şedinţa publică din 25 iunie 2002 că renunţă la judecată faţă de pârâta SC „B. – A. C. A." SRL; depunând în scris cerere în acest sens la dosar.
În şedinţa publică din 26 septembrie 2002, instanţa de fond din oficiu a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării acţiunii în raport de dispoziţiile art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că autorizaţia ce se cere a fi anulată are numărul 16G din 24 aprilie 1996 eliberată de Primăria Municipiului Bucureşti (precizarea făcută de reclamanţi la 9 august 1999, fila 2 dosar nr.5959/1999 al Tribunalului Bucureşti, Secţia comercială). De asemenea, că deşi sunt terţi faţă de acest act în carenefiind părţi, în modfiresc nu li s-a comunicat, reclamanţii aveau cunoştinţă deexistenţa acestui act administrativ, cu privire la carecer anularea, din perioada 3 martie – iunie 1998, când au fost puşi în posesie prin dispoziţia nr.143 din 19 ianuarie 1998, ulteriorei promovând şi mai multe sesizări. Mai multei au formulat şi notificări către SC „M." SAprin care cereau în calitate de proprietari eliberarea terenului viran cuprins în titlul executoriu.
Instanţa de fond a reţinut deci în consecinţă că acţiunea în contencios administrativ formulată la 9 august 1999, chiar la o instanţănecompetentă material este depusă tardiv în raport de dispoziţiile speciale aplicabile conform art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990, termenul de 1 an fiind de decădere.
Verificându-se motivele de recurs formulate încauză de recurenţi, în raport de sentinţa atacată încauză, Curtea Supremă de Justiţie constată că recursul este neîntemeiat, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică.
Este cert că recurenţiicunoşteau autorizaţia de construcţie 16G din 24 aprilie 1994 pentru lucrări de „Finisaje spaţii publice şi instalaţii electrice pe tronsonul de metrou Garda de Nord – 1 Mai, la Staţia Basarab 2" pentru amenajareavomitoriului canal magistral şiinstalaţii electrice de alimentare din perioada 3 martie – iunie 1998 reclamanţii fiind puşi în posesie prin dispoziţiile art.143 din 19 ianuarie 1998.
Acţiunea reclamanţilor în contencios administrativ afost pronunţată la 9 august 1999, deci peste termenul de 1 an (termen de decădere) prevăzut de art.5 alin.ultim din Legea nr.29/1990.
Este de observat că autorizaţia a fost eliberatăla 24 aprilie 1996, era valabilă18 luni, deci 1 an şi jumătate, timp în care amenajările pentru care afost eliberată s-au produs. Deci, realmente s-a luatcunoştinţă implicit de executarea lucrărilor de interes public pe baza autorizaţiei emise.
Lipsa dediligenţă a recurenţilor a fost constatată de instanţa de fond carea stabilit tardivitatea acţiunii formulate.
De precizat că la 26 septembrie 2002 când instanţa a pus în discuţia părţilor tardivitatea acţiunii formulate, recurenţii au declarat, nu că nu au ştiut cine a emis autorizaţia sau numărul acesteia, ci că nu au formulat acţiune pentru că nu era definitivă sentinţa civilă obţinută în acţiunea în revendicare.
Rezultă deci că hotărârea atacată este legală şi temeinică, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T. D. A. şi C. E. G. împotriva sentinţei civile nr.857 din 26 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1159/2002. Contencios. Anularea masurii... | CSJ. Decizia nr. 1161/2002. Contencios. Refuz raspuns cerere.... → |
|---|
