CSJ. Decizia nr. 1339/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1339
Dosar nr.3046/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr.395 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominalau lipsit recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj, precum şi intimata reclamantă O.M.
Procedura completă.
S-a referit că atât recurenta pârâtă cât şi intimata reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art.242 Cod procedură civilă, au solicitat judecarea în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 3 iunie 2002 reclamanta O.M. a chemat în judecată Casa judeţeană de pensii Cluj solicitând modificarea datei de la care beneficiază de calitatea depersoanărefugiată/strămutată din zonavremelnic ocupată a Ardealului de Nord, în temeiul OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, precizând că această dată trebuie să fie 1 mai 2001 iar nu 1 august 2002 cum a stabilit pârâta prin Hotărârea nr.1514 din 7 august 2002.
Instanţa sesizată, prin sentinţa civilă nr.395 din 2 octombrie 2002 a admis acţiunea aşa cum a fost formulată, anulând în parte hotărârea atacată şi obligând-o pe pârâtă să-i acorde reclamantei indemnizaţia cuvenită cu începere de la data de 1 mai 2001.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că reclamanta a solicitat printr-o cerere iniţială, introdusă la data de 2 aprilie 2001 recunoaşterea calităţii de beneficiar al dispoziţiilor legale mai sus citate, dar pârâta, printr-o interpretare restrictivă a legii i-a respins cererea. Ulterior, după intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr.127 din 14 februarie 2002 reclamanta a formulat o altă cerere, soluţionată prin Hotărârea nr.1514/2002 cu care aceasta a fost admisă, recunoscându-i-se reclamantei drepturile cuvenite, cu începere însă din luna imediat următoare acestei din urmă cereri.
Instanţa şi-a motivat soluţia pe considerentul că Normele de aplicare a Oordonanţei Guvernului nr.105/1999 nu au introdus un nou text de lege ci au „explicat" noţiunea de „persoană strămutată", astfel că reclamanta este îndreptăţită la beneficiul legii raportat la prima cerere depusă întrucât temeiul acordării drepturilor solicitate rezidă în prevederile Legii nr.189/2000, de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, iar nu ale Normelor de aplicare aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Sentinţa a fost recurată de pârâtă.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta susţine, în esenţă, că operează în cauză autoritatea de lucru judecat dedusă din sentinţa Tribunalului Cluj nr.1764/2001 care a menţinut Hotărârea Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Socială Cluj nr.1761/2000 derespingere a cererii iniţiale cu care s-a solicitat recunoaşterea calităţii de persoană strămutată.
Recursul este nefondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă, în cauză s-au pronunţat două hotărâri succesive de către pârâtă şi antecesoarea sa de drept, prima hotărâre de respingere a cererii pe considerentul că reclamanta nu se află sub incidenţa Legii nr.189/2000, cea de a doua că beneficiază de calitatea de persoană strămutată.
Din această aparenţă formală aîntrunirii triplei identităţi recurenta adedus existenţa autorităţii de lucru judecat.
În realitate nu este vorba de douăhotărâri contradictorii date în una şi aceeaşi cauză ci de o aplicare corectă a legii, în sensul şi finalitatea ei, aşa cum s-a învederat şi de către legiuitor care a intervenit prin note explicative, iar nu cu o normă nou, pentru a corecta greşita înţelegere datorită unei citiri improprii a reglementării conţinută în norma de bază, la soluţionarea unor cauze.
Instituţiaautorităţii de lucru judecat este menită să asigure securitatea comerţului juridic şi ordinea de drept. Ea nu poate favoriza însă scopul opus, adică validarea unei soluţii exact contrarii rezultată dintr-o greşită înţelegere a normei de drept, de care nu poate fi făcut răspunzător în nici un caz subiectul de drept protejat şi care aîndreptăţit tocmai explicarea adusă cu privire la corecta citire a normei în discuţie.
În consecinţă,sentinţa atacată este temeinică şi legală, fiind dată cu respectarea drepturilor legitime ale reclamantei, astfel încât neexistând temeiuri de casare a acesteia urmează a se respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat deCasa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr.395 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1338/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 134/2002. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
