CSJ. Decizia nr. 1345/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1345
Dosar nr.974/2002
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. „M.I." SRLîmpotriva sentinţei civile nr.346 din 12 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă SC „M.I." SRL reprezentată de avocatul V.H.; intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic V.C.S. A lipsit Garda Financiară – Secţia Sibiu.
Procedura completă.
Reprezentantul recurentei-reclamante a susţinut şi dezvoltat motivele de recurs, arătând că instanţa de fond nu a luat în considerare cererea reclamantei de amânare a judecării cauzei pentru angajarea unui apărător şi nici nu s-a pronunţat asupra acestei cereri în cuprinsul sentinţei atacate, fiindu-i încălcat dreptul constituţional la apărare. Pe fondul cauzei, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinţei atacate cu consecinţa admiterii acţiunii, a anulării actelor administrative atacate şi a exonerării reclamantei de plata sumei consemnată în actul de control.
Reprezentanta Ministerului Finanţelor Publice a pus concluzii de menţinere a sentinţei instanţei de fond, ca legală şi temeinică.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 noiembrie 2001, reclamanta S.C. „M.I.l" SRLa chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Secţia Sibiu, solicitând anularea deciziei nr.1457/ 27.09.2001 şi a pct.4 cap.3 din procesul verbal din 6.06.2001, prin care s-a dispus obligarea societăţii la plata sumei de 540.446.937 lei cu titlu de taxă pe valoarea adăugată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele financiare au interpretat în mod restrictiv prevederile art.17 lit.B din OUG nr.17/2000 şi ale Hotărârii Guvernului nr.401/2000, referitor la cota zero TVA pentru exportul de bunuri, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare autorizate de B.N.R.
Reclamanta a făcut dovada îndeplinirii acestei cerinţe, împrejurarea că sumele respective au fost încasate cu depăşirea termenelor menţionate în DIV nejustificând pierderea facilităţii cotei zero la TVA.
Prin sentinţa civilă nr.346 din 12 decembrie 2001, Curtea de Apel Alba-Iulia Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut căreclamanta a încălcat prevederile art.17 lit.B din OUG nr.17/2000 şi pct.9.3 din HG nr.401/2000.
Astfel, în perioada februarie – aprilie 2001, reclamanta a efectuat în nume propriu cu cota zero TVA exporturi în valoare totală de 2.897.089.132 lei, neîncasând conform termenelor stipulate în declaraţiile de încasare valutară contravaloarea bunurilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC „M.I." SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că instanţa a judecat litigiul la primul termen, fără a lua în considerare cererea societăţii de amânare pentru lipsă de apărare şi fără a fi dispus comunicarea întâmpinării depusă în şedinţă de reprezentanţii pârâţilor, încălcând în acest mod dreptul constituţional al părţii la apărare.
Pe fondul cauzei, reclamanta a învederat că se încadrează în prevederile art.17 lit.B din OUG nr.17/2000, având dreptul să beneficieze de cota zero la TVA, din actele prezentate rezultând că facturile externe emise se încasează la Alpha Bank Sibiu, o bancă autorizată de Banca Naţională a României.
Examinând cauza în raport de motivele inovate şi având în vedere prevederile art.304 şi 3041 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Susţinerea reclamantei în sensul că instanţa a procedat la judecarea cauzei cu încălcarea dreptului la apărare al societăţii este întemeiată.
Astfel, la data de 11 decembrie 2002, reclamanta a trimis prin poştă o cerere prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător, la care a ataşat şi taxele de timbru datorate.
Deşi din practicaua sentinţei rezultă că instanţa a avut în vedere timbrarea acţiunii, nu s-a pronunţat asupra cererii de amânare şi, primind întâmpinarea depusă în şedinţă de reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice, nu a dispus comunicarea către reclamantă, pentrua-şi formula apărarea şi în raport de susţinerile din întâmpinare.
În consecinţă, având în vedere încălcarea prevederilor art.156 Cod procedură civilă, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Referitor la criticile privind fondul cauzei, invocate în motivele de recurs, Curtea nu le va analiza, având în vedere soluţia dată căii de atac exercitată de reclamantă, susţinerile respective urmând a fi avute în vedere la rejudecare de către instanţa de trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.C. „M.I." SRL, judeţul Sibiu împotriva sentinţei civile nr.346 din 12 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1343/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1349/2002. Contencios. Nulitatea certificatului... → |
|---|
