CSJ. Decizia nr. 1462/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1462
Dosar nr.2874/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
La data de 1 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 1 aprilie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 8 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregiatrată la 11.02.2002, reclamanta I.G. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea Hotărârii nr.513/ 12.04.2002 emisă de aceasta şi obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O. G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de soţie supravieţuitoare.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta arată că soţul său decedat, s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor, apreciind că are şi el acelaşi statut de refugiat.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa civilă nr.484/CA din 23 septembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr.105/1999.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând în esenţă că, deşi a invocat precizările Casei Naţionale de Pensii, prin care s-a menţionat că nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor, instanţa nu a ţinut seama de ele.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea nr.513/2002, reclamantei intimate i s-a respins cererea cu motivarea că soţul său decedat s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor.
Potrivit dispoziţiilor art.1 lit."c" din OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, cetăţeanul român care, în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6.03.1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutaţi în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare ale ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, la art.2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Rezultă că strămutarea pentru criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ea constând în privarea de locuinţă şi alte bunuri pe toată durata strămutării.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi au suferit aceleaşi persecuţii din motive etnice, pe toată durata strămutării.
În ce o priveşte pe reclamanta-intimată, s-a avut în vedere că soţul său, I. N., decedat la 17.06.1968, a fost strămutat împreună cu părinţii, iar pentru că aceasta nu s-a recăsătorit, este îndreptăţită să primească indemnizaţia legală, potrivit art.3 raportat la art.1 din Ordonanţă.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr.484/CA/2002-P din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1461/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2369/2002. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
