CSJ. Decizia nr. 1459/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1459
Dosar nr.1269/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
La 25 martie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Constanţa şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa împotriva sentinţei civile nr.14/CA din 15 februarie 2002 a Curţii deApel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 25 martie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 1 aprilie 2003, apoi la 8 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 martie 2001 reclamantul F.V. a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, Administraţia Financiară şi Trezoreria Municipiului Constanţa, solicitând anularea Deciziei nr.12 din 26 februarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului verbal nr.50984 din 25 ianuarie 2001 privitoare la respingerea cererii de restituire a TVA în sumă de 267.182.609 lei.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că şi-a construit o locuinţă nouă în Constanţa, Str. Ştefan cel Mare nr.123, pentru care trebuia să beneficieze de cota zero de TVA, potrivit dispoziţiilor OUG nr.17/2000 privind TVA.
Curtea de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.14 din 15 februarie 2002 a admis în parte acţiunea, a anulat actul administrativ contestat şi a obligat pârâtele la plata sumei de 444.009.465 lei cu titlu de TVA, la267.182.609 lei reactualizată la rata inflaţiei, pentru perioada 20 ianuarie 2001 -20 decembrie 2001.
A fost respins ca prematur capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata unei dobânzi de 30,3% pe an.
Împotriva acestei soluţii au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Finanţelor Publice amunicipiuluiConstanţa.
În recursul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa susţine, în esenţă că, potrivit dispoziţiilor OUG nr.13/2001, competenţa de soluţionare a cauzei revenea Tribunalului Constanţa, iar pe fond că F.V. nu are dreptul la rambursarea TVA întrucât nu este înregistrat ca plătitor de TVA, la organul fiscal şi cererea de rambursare nu a fost însoţită dedocumentele prevăzute expres la art.2 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000.
Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Constanţa în recursul său invocă lipsa calităţii procesuale pasive a sa, în raport de prevederile OUG nr.13 din 2001. Pe fond, recurenta critică soluţia instanţei privind capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la rambursarea sumei de 267.182.609 lei cu titlu de TVA reactualizată cu rata inflaţiei, care nu putea fi admis pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, ci numai pe calea dreptului comun. Se mai susţine că, soluţia instanţei se întemeiază pe actenormative carenu sunt incidente în cauză, fiind avute numai în subsidiar dispoziţiile OUG nr.12/2000 şi Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000, aplicabile în speţă.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art.17 B lit. „n" din OUG nr.17/2000 benficiază de cota zero de TVAconstrucţia de locuinţe, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţei existente.
Prevederile art.5 din Legea nr.145 din 27 iulie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii locuinţei nr.114/1996 stipulează că: „sunt scutite de TVA, cu drept dededucere a acesteia, construcţia de locuinţe, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor existente, realizate în condiţiile alin.1 şi 2 al legii, ale art.6 şi 7, art.20, 50, 55, 62 şi art.63 precum şi ...".
Prin Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026 din 12 iulie 2000 privind aplicarea cotei zero a TVA pentru construcţii, extinderea, consolidarea şi reabilitarea locuinţelor, în alin.2 al art.1 s-a precizat că se acordă cota zero TVA,construcţiilor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a)sunt prevăzuteîn autorizaţia eliberată în condiţiile Legii nr.50/1991, republicată;
b)sunt executate depersoane fizice şi/sau juridice autorizate, cu respectarea reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
Potrivit art.2 pct.2 al ordinului menţionat, cererile de restituire a TVA se vor depune la organul fiscal teritorial,la care sunt înregistrate ca plătitoare de taxe şi impozite până la data de 31 decembriea anului următor celui în care s-au finalizat lucrările.
Conform art.18 al OUG nr.17/2000 contribuabiliiînregistraţi ca plătitor de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şiserviciilor achiziţionate.
În cazul în speţă, reclamantul-intimat F.V. nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA la organul fiscal şi nu a ataşat la cererea de rambursare a TVA documentaţia prevăzută deart.2 alin.2 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000 şi anume:
-contractul cuunitatea prestatoare de servicii care a efectuat lucrările;
-copie de pe certificatul de înregistrareca plătitor de TVA a unităţii prestatoare;
-copii de pe facturile fiscalepentru lucrările facturate, atât cu TVA, cât şi fărăTVA.
Facturile anexate de reclamant la cererea de restituire se referă exclusiv la cumpărarea de mărfuri de la agenţii economici care comercializează materiale de construcţii.
De asemenea, reclamantul nu a prezentat ladosarul cauzei situaţii sau devize de lucrări, întocmite de unităţiprestatoare de servicii care să facă obiectul verificării de către organele fiscale conform art.2 alin.3 din Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1026/2000.
Privitor la excepţianecompetenţei materiale a Curţii de Apel Constanţa de a soluţiona pricina, invocată de recurenta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, aceasta nu poate fi reţinută, în raport de data introducerii acţiunii (12 martie 2001), când competenţa să judece pricina, potrivit art.3 pct.11 din codul de procedură civilă revenea curţii de apel, iar potrivit art.725 alin.2 Cod procedură civilă, instanţele legal investite la data sesizării vor continua să judece procesele.
În legăturăcu lipsa calităţii procesuale pasive susţinută de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa, se constată că aceasta a participat în proces în calitate de emitentă a actului atacat, motiv pentru care se va respinge şi această excepţie.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, se vor admite recursurile ambelor pârâte şi se vamodifica hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Constanţa şi de Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Constanţa împotriva sentinţei civile nr.14/CA din 15 februarie 2002 a Curţii deApel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de F.V.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1455/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1461/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
