CSJ. Decizia nr. 1528/2002. Contencios. împotrva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1528
Dosar nr.3258/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr.17 din 22 mai 2002 a Curţii de Conturi a României în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta Societatea comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" S.A. Bucureşti reprezentată de consilierul juridic P.B. şi intimaţii R.A. pentru Activităţi Nucleare ROMAG-PROD şi C.T., F.T., R.V., V.A., V.C., I.G., B.I. şi M.C., lipsind intimaţii S.N. Nuclearelectrica S.A. Bucureşti, C.T., M.O., B.I., P.D., R.I., L.A., T.E. şi S.G.C.
Procedura completă.
Consilierul juridic P.B. a solicitat admiterea recursului formulat împotriva deciziei nr.17 din 22 mai 2002 şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei nr.66 din 13 octombrie 2000 a Colegiului Jurisdicţional Bucureşti pronunţată în dosarul nr. 121/1999 pentru motibele invocate în scris.
Consilierul juridic I.R. a solicitat admiterea recursului declarat de S.C. Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" S.A. Bucureşti, aşa cum a fost formulată.
Intimaţii C.T., F.T., R.V., V.A., V.C., I.G., B.I. şi M.C., având pe rând cuvântul au pus concluzii de admitere a recursului şi de exonerarea de plata către RENEL a sumelor stabilite ca despăgubiri civile, reprezentând majorări de întârziere şi foloase necuvenite.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Bucureşti, prin actul nr.353/136 D/1998, a sesizat Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti şi a solicitat să se dispună:
1.a. Obligarea Regiei de electricitate RENEL, la plata către bugetul statului a unor sume utilizate nelegal din alocaţia bugetară primită în perioada 1994 – 1996, după cum urmează:
- 22.572.000 mii lei pe anul 1994, rambursări rate de capital şi plata dobânzii aferente la credite interne;
- 15.900.000 mii lei pe anul 1994 şi 16.662.070 mii lei pe anul 1995, acoperirea costurilor de fabricaţie a apei grele la RMAG şi diferenţe de preţ la apa grea;
- 33.274.000 mii lei pe anul 1994, utilizarea alocaţiei bugetare pentru plata TVA, aferentă lucrărilor de investiţii;
- 11.597.312 mii lei pe anul 1995, cheltuieli aferente închirierii cantităţii de 350 tone apă grea din Canada;
- 20.185.893 mii lei pe anul 1996, comisioane în legătură cu contractul de închiriere încheiat cu AECL Canasa din 9.11.1994, cât şi a contravalorii apei grele restituite;
- 5.056.958 mii lei pe anul 1996, comisioane, dobânzi, penalizări, decurgând din contractele de credit extern (AECL Canada şi MCC Italia).
1.b. Obligarea RENEL la plata foloaselor nerealizate pentru schimbarea destinaţiei legale de utilizare a alocaţiilor bugetare primite pentru cheltuieli de capital, după cum urmează:
- 88.772.000 mii lei pentru anul 1994;
- 29.426.709 mii lei pentru anul 1995;
- 26.331.021 mii lei pentru anul 1996.
1.c. Obligarea RENEL la plata, către bugetul statului a sumei de 87.366.000 mii lei, reprezentând majorări de întârziere, calculate pentru nevirarea la bugetul statului, în anul 1994, a TVA aferentă plăţilor efectuate din alocaţia bugetară pentru investiţii (33.274.000 mii lei).
2. Obligarea următorilor pârâţi la plata către RENEL a despăgubirilor civile pentru paguba cauzată, reprezentând majorări de întârziere şi foloase nerealizate la limita sumelor menţionate la pct.1.b şi 1.c. din prezentul act: T.C., O.M., I.B., T.C., D.P., T.F., V.R., A.V., I.R., A.L., C.V., G.I., E.T., I.B., I.E., C.S., C.M.
3. Obligarea RENEL la plata către bugetul statului a sumelor de 458.320 mii lei (la 31.12.1995) şi 3.613.591 mii lei (cont de licitaţie valutară) şi, respectiv, 280.967 mii lei (cont al alocaţiei bugetare rămase neutilizate).
- 653.722 mii lei şi 6.106.668 mii lei majorări de întârziere, calculate pentru sumele nevirate în anul 1995 şi, respectiv, 1996.
4. Obligarea pârâţilor menţionaţi în actul de sesizare la pct.2 la plata către RENEL, de despăgubiri civile pentru paguba cauzată, în valoare de:
- 653.722 mii leipentru anul 1995;
- 6.106.668 mii lei pentru anul 1996, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la finele anilor 1995, 1996.
În cauză, datorită reorganizării persoanei juridice, Regia de Electricitate RENEL, au fost introduse în cauză, în calitate de părţi prejudiciate, S.N. Nuclearelectrica SA, R.A.Activităţi Nucleare SA, S.C. Electrica SA şi Sucursala de Distribuire a Energiei Electrice S.A.
Colegiul jurisdicţional al municipiului Bucureşti al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr.66/ 13 octombrie 2000.
I.1. a respins, ca neîntemeiat pct.1 din capătul I de cerere.
2. a respins, ca neîntemeiat pct.2 din capătul I de cerere,
3. a respins, ca neîntemeiat pct.3 din capătul I de cerere,
4. a respins, ca neîntemeiat pct.4 din capătul I de cerere,
5. a respins, ca neîntemeiat pct.5 din capătul I de cerere,
6. a respins, ca neîntemeiat pct.6 din capătul I de cerere,
II.1. a respins, ca neîntemeiat pct.1 din capătul II de cerere,
2. a respins, ca neîntemeiat pct.2 din capătul II de cerere,
3. a respins, ca neîntemeiat pct.3 din capătul II de cerere,
III. A respins ca neîntemeiat capătul III de cerere;
IV. A respins ca neîntemeiat capătul IV de cerere;
V. A respins ca neîntemeiat capătul V de cerere, precum şi daunele privind foloase nerealizate şi majorările de întârziere de la capete II, III şi IV de cerere.
Instanţa a reţinut că nici unul din capetele din actul de sesizare nu este întemeiat, ordonatorul principal de credite iniţial vizat şi, implicit, cei introduşi în cauză ca urmare a reorganizării, precum şi persoanele fizice pentru care se solicită antrenarea răspunderii civile delictuale, nu sunt vinovaţi.
Sentinţa a rămas definitivă prin nerecurare.
Procurorul general financiar a declarat recurs în anulare jurisdicţional împotriva sentinţei nr.66/ 13 octombrie 2000 la 31 octombrie 2001.
S-a arătat că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la suma de 1.878.984 mii lei şi a majorărilor de întârziere şi a sumei de 303.567 mii lei, reprezentând TVA deductibilă şi a majorărilor de întârziere.
Este necesar ca instanţa să se pronunţe, fără echivoc, dacă pretinsa reîntregire a bugetului a avut loc sau nu, privind virarea TVA-ului aferent alocaţiei bugetare primite şi dacă cea de-a doua sumă este sau nu deductibilă din TVA-ul datorat.
Pentru celelalte sume din actul de sesizare, recursul în anulare jurisdicţional se referă la existenţa unei autorităţi de lucru judecat, faţă de sentinţa nr.127 din 3 noiembrie 1999 a Colegiului jurisdicţional Bucureşti.
Cu ocazia dezbaterii în fond a recursului în anulare jurisdicţional, s-a precizat că în urma reorganizărilor succesive, suma de 1.872.984 mii lei este în sarcina Filialei ROMAGDr.Tr. Severin, iar suma de 303.567 mii lei în sarcina Filialei de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Eletrice „Electrica Muntenia Sud" S.A.
Cu privire la aceste două sume şi la ordonatorii de credite menţionaţi, s-a solicitat casarea şi trimiterea cauzei la fond pentru rejudecare.
În urma reorganizărilor succesive ale ordonatorilor de credite s-a dispus scoaterea din cauză a S.N. Nuclearelectrica SA Bucureşti şi SC Electrica S.A. Bucureşti şi a fost introdusă în cauză Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" SA, parte în proces fiind şi Filiala ROMAG Dr.Tr.Severin.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.17 din 22 mai 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatelor S.N. Nuclearelectrica S.A. Bucureşti şi S.C. „Electrica" SA Bucureşti şi a dispus scoaterea lor din cauză.
A dispus introducerea în cauză a Filialei de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" SA.
A respins excepţia privind tardivitatea introducerii recursului în anulare jurisdicţional, declarat de procurorul general financiar.
A admis recursul în anulare jurisdicţional, declarat de procurorul general financiar, împotriva sentinţei nr.66/ 13.10.2000 a Colegiului jurisdicţional Bucureşti.
A casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi colegiu jurisdicţional, pentru soluţionarea capetelor de sesizare referitoare la plata sumelor de 1.878.984 mii lei şi 303.567 mii lei.
Considerând Decizia netemeinică şi nelegală, Societatea comercială Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" SA, a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei şi respingerea recursului în anulare jurisdicţional fiind tardiv formulat, iar pe fond, ca fiind neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
În mod justificat instanţa a respins excepţia de tardivitate a formulării recursului în anulare jurisdicţional.
În conformitate cu dispoziţiile art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992, în cazul în care, ulterior rămânerii definitive a hotărârii pronunţate de instanţa Curţii de Conturi, împotriva acesteia nu s-a declarat recurs la Curtea Supremă de Justiţie, procurorul general financiar, în condiţiile legii, poate declara recurs în anulare jurisdicţional la Curtea de Conturi, în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.
În cauză, Decizia nr.66 din 13 octombrie 2000 a Colegiului jurisdicţional al municipiului Bucureşti, a fost comunicată procurorului general financiar la 23 octombrie 2000.
Acesta avea dreptul ca în termen de 15 zile să declare recurs la Curtea Supremă de Justiţie, deci termenul expira la 8.11.2000. De la această dată până la 8.11.2001, procurorul general financiar avea posibilitatea declarării recursului în anulare jurisdicţional.
Or, în speţă, acesta a fost declarat la 31.10.2001, deci în termen.
Susţinerea recurentei că perioada de 15 zile de la comunicare nu trebuie avută în vedere la calcul, nu poate fi primită deoarece numai după trecerea termenului arătat hotărârea devine definitivă, art.80 alin.1 din Legea nr.94/1992 arată expres că „termenul de 1 an este de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate".
Faţă de sistematizarea sumelor din actul de sesizare şi cea făcută de instanţă în urma rejudecării, instnţa de trimitere urmează a se pronunţa şi dacă există sau nu paguba de 1.878.984 mii lei la Filiala Romag Dr.Tr.Severin, precum şi a majorărilor de întârziere şi de 303.567 mii lei la noua introdusă în cauză Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei electrice „Electrica Muntenia Sud" SA, iar în cazul când se constată existenţa pagubei, dacă există persoane fizice pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond ale unei răspunderi civile delictuale.
Legal, instanţa a reţinut că cele două filiale în discuţie au fost introduse în cauză ca urmare a reorganizării RENEL şi pentru a li se da posibilitatea de a se apăra şi pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie s-a luat măsura casării cu trimitere.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. Filiala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice „Electrica Muntenia Sud" S.A. Bucureşti împotriva deciziei civile nr.17 din 22 mai 2002 a Curţii de Conturi a României în compunerea prevăzută de art.56 din Legea nr.94/1992.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1518/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1532/2002. Contencios. în anulare.... → |
|---|
