CSJ. Decizia nr. 1632/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1632
Dosar nr.1018/2002
Şedinţa publică din 18 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială N.V.I. SRL împotriva sentinţei civile nr.354 din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: Ministerul Finanţelor Publice prin consilierul juridic VCS, lipsind SC N.V.I. SRL, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Hunedoara şi GardaFinanciară – Secţia Hunedoara.
Procedura completă.
Consiliul juridic VCS şi reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie au pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Societatea comercialăN.V.I. SRL în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, Direcţia generală a finanţelor publice Hunedora şi Garda Financiară Hunedora, a solicitat anularea deciziei nr.1000 din 29 iunie 2001 emisă de primul pârât şi a procesului verbal nr.348 din 23 februarie 2001 încheiat de ultima pârâtă şi exonerarea de plata sumei de 2.858.915.210 lei reprezentând 2.034.053.627 lei impozit pe profit şi 824.861.583 lei majorări de întârziere aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu datorează obligaţiile fiscale reţinute prin actele de control atacate deoarece este investitor în zonă defavorizată, calitate în care beneficiază de facilităţile instituite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998 şi Hotărârea Guvernului nr.992 din 29 decembrie 1998.
A susţinut că întreaga activitate de consultanţă s-a realizat în zona defavorizată, cu personal din acea zonă şi că Ordinul nr.1 din 24 ianuarie 2000 emis de Ministerul Dezvoltării şi prognozei, invocat de către organele de control, nu are aplicabilitate în zona Văii Jiului, ea îndeplinind condiţiile legale pentru a beneficia de scutire de la plata impozitului pe profit pentru activitatea de consultanţă.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr.354 din 19 decembrie 2001, a respinsacţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a realizat investiţii în scopul realizării obiectivului de activitate, constând în achiziţionarea în regim de leasing a unor echipamente de spălătorie industrială, dar că pondereaveniturilor realizate în perioada verificată 1999 – 2000 şi implicit profitul realizat sunt din activitateade consultanţă şi nu din utilizarea investiţiilor nou create în scopul realizăriiobiectivului principal de activitate, pentru care a obţinut certificatul de investitor (servicii de spălătorie, curăţenie şi vopsire articole textile şi blănuri), astfel că datorează impozit pe profit şi majorări de întârziere.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta adeclarat recurs şi a solicitat în principal admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă, considerând că hotărârea este nemotivată, pentru că deşi a administrat proba cu înscrisuri şi au fost audiaţi trei martori instanţa nu a făcut vorbire despre aceasta.
Pe fondul cauzei, susţine că în calitate de investitor înzonă defavorizată beneficiază de facilităţile stabilite prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998, întrucât întreaga activitate de consultanţă s-a realizat în zona defavorizată, cu personal din acea zonă şi că Ordinul nr.1/2000 al Preşedintelui ANDR nu-şi găseşte aplicabilitate în zona Văii Jiului.
Recursul este nefondat.
Societatea comercială N.V.I. SRLeste o societate cu capital privat existentă în zona defavorizată a Văii Jiului, fiind înregistrată sub nr.J/20/710/1999 şi a obţinut certificatul deinvestitor în zona defavorizată nr.152 din 20 decembrie 1999 având ca obiect de activitate prestări servicii; spălarea, curăţirea şi vopsirea textilelor şi a blănurilor.
În urma controlului efectuat de comisarii Gărzii financiare – Secţia Hunedoara, control ce a vizat perioada 1999 – 2000, s-a încheiat procesul-verbal nr.348 din 23 februarie 2001, prin care aceasta afostobligată să vireze la bugetul de stat suma de 2.858.915.210 lei reprezentând – 2.034.053.627 lei impozit pe profit şi 824.861.583 lei majorări de întârziere.
S-a reţinut că societatea a realizat investiţii în scopulrealizării obiectului de activitate constând în achiziţionarea în regim de leasing a unor echipamente de spălătorie industrială şi că în anii 1999-2000, aceasta nu a realizat profit din utilizareainvestiţiilor nou-create, profitul înregistrat fiind aferentveniturilor realizate din servicii de consultanţă, pentru care nu s-au putut prezenta acte din care să rezulte locul şi perioada în care a desfăşurat activitatea de consultanţă sau prezentarea unor oferte la diverşi beneficiari ai produselor comercializate de SC „Electrolux" SRL Bucureşti.
Astfel societatea nu poate beneficia de facilităţile fiscale prevăzute de art.6(1) lit.c) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998privind regimul zonelor defavorizate.
Prin Decizia nr.1000 din 29iunie 2001, Ministerul Finanţelor a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Conform art.6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.24/1998 republicată privind regimul zonelor defavorizate „societăţile comerciale cu capitalmajoritar privat, persoane juridice române, precum şiintreprinzătoriiparticulari sau asociaţiile familiale, autorizate conform Decretului-Lege nr.54/1990 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi economice pe baza liberei iniţiative care-şi au sediul sau şi desfăşoară activitatea în zona defavorizată, beneficiază pentru investiţiile nou create de următoarele facilităţi.
c) scutirea de plata impozitului pe profit pe durata de existenţă a zonei defavorizate.
Potrivit adresei nr.262539 din 22 mai 2001 a Ministerului Finanţelor Publice – Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor emis de Agenţia pentru dezvoltare regională, în a cărei rază de competenţă teritorială se află sediul principal al agentului economic, respectiv pentru profitul obţinut dinutilizarea investiţiilor nou create, în activitateapentru care agentul economic a solicitat conform Legii eliberarea certificatului de investitor.
Or, în urma verificării a rezultat că societatea a obţinut profit cu preponderenţă din activitatea de prestări servicii de consultanţă şi nu din utilizarea investiţiilor nou create în scopul pentru care a obţinut certificatul de investitor în zona defavorizată, respectiv servicii de spălătorie, curăţătorie produse textile şi blănuri.
Este real că, Hotărârea Guvernului nr.992 din 29 decembrie 1998 declară Valea Jiuilui ca zonă defavorizată şi prevede în art. 4 că „pe perioada existenţei zonei defavorizate, declarată în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri, se acordă facilităţile prevăzute în anexa 2 iar aceasta la pct.b prevede scutirea de plata impozitului pe profit. Din actele prezentate a rezultat că activitatea preponderentă de prestări servicii de consultanţă din care s-a obţinut venituri s-a realizat cu personal din altă zonă decât cea a Văii Jiului sau cu ajutorul altor agenţi economiei, SC „Electrolux" SA Bucureşti, SC „Electronice" SRL Bucureşti, SC „Electrowafe Service" SRL.
Scopul acestor reglementări speciale este de stimulare a investiţiilor, scutirea de impozit pe profit se acordă pe baza certificatului de investitor pentru profitul obţinut din utilizarea investiţiilor nou create în activitatea pentru care agentul economic a solicitat, conform prevederilor legale, eliberarea acestuia.
În situaţia dată aceste condiţiidupă cum s-a arătat mai sus nu sunt îndeplinite, astfel că organul de control în mod legal a aplicat prevederile art.4, art.6 şi art.15 alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr.70/1994 republicată privind impozitul pe profit şi art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 şi a obligat societatea la impozit pe profit şi majorări aferente.
Susţinerea din recurs că hotărârea este nemotivată, nu poate fi primită întrucât instanţa a arătat care sunt temeiurile de fapt şi de drept ce au stat la baza soluţiei.
Neindicarea concretă a fiecărei probe nu poate fi considerată ca nemotivare pentru a se face în cauză aplicarea art.261 Cod procedură civilă.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi urmează a fi respins în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea comercială N.V.I. SRL împotriva sentinţei civile nr.354 din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1550/2002. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 1651/2002. Contencios. Anulare forme de... → |
|---|
