CSJ. Decizia nr. 1651/2002. Contencios. Anulare forme de executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1651
Dosar nr.1236/2002
Şedinţa publică din 21 aprilie 2003
La 8 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul SC „"T.C." SRLîmpotriva sentinţei civile nr.19 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 aprilie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 15 aprilie 2003 şi apoi la termenul de azi, 21 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10.08.2000 contestatoarea SC „"T.C." SRLa chemat în judecată D.G.F.P.C.F.S. Buzău, solicitând anularea formelor de executare potrivit art.76 din Ordonanţa Guvernului nr.11/1996.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin somaţia nr.26776 din 3.08.2000 reclamanta a fost obligată la restituirea sumei de 24.538.977 lei, cu titlu de T.V.A. şi la 9.971.051 lei majorări de întârziere aferente.
Împotriva acestei măsuri contestatoarea a formulat obiecţiuni la Administraţia Financiară Buzău, în conformitate cu dispoziţiile art.2 din Legea nr.105/1997, în vigoare la acea dată.
Prin sentinţa nr.7970 din 9.11.2000, Judecătoria Buzău a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr.240 din 6.04.2001, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, având în vedere faptul că reclamanta a precizat că înţelege să conteste şi dispoziţia nr.95 din 6.11.2000, emisă de D.G.F.P.C.F.S. Buzău.
Prin sentinţa civilă nr.19 din 11 februarie 2002, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea, întemeindu-şi soluţia pe concluziile expertului, care în varianta a II-a raportului, arată că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 24.105.336 lei cu titlu de T.V.A.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC „"T.C." SRLsusţinând în esenţă că, hotărârea pronunţată a fost dată în urma unei aplicări greşite a legii, instanţa a omis să se pronunţe cu privire la legalitatea verificării perioadei decembrie 1999 – ianuarie 2000, care făcuse obiectul controlului anterior şi a bazat soluţia pe varianta a II-a a raportului de expertiză fără s-o motiveze.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă este o societate comercială care are ca obiect principal de activitate, producerea şi comercializarea produselor textile şi a articolelor pentru nou născuţi.
La data de 14 februarie 2000 societatea a depus la Administraţia Financiară Buzău cererea înregistrată sub nr.8702, prin care a solicitat rambursarea sumei de 48.677.559 lei TVA aferentă activităţii desfăşurate în perioada 1.12.1999 – 31.01.2000.
La data de 6.03.2000 prin procesul-verbal de control întocmit de Administraţia Financiară Buzău, s-a dispus restituirea către societate a sumei de 20.967.907 lei, reprezentând TVA de rambursat, după compensarea altor datorii fiscale şi scăderea TVA aferentă facturilor neachitate de furnizori.
La data de 25.05.2000 societatea depune cerere înregistrată sub nr.19206 prin care solicită restituirea sumei de 154.042.413 lei, reprezentând TVA aferent decontului lunii aprilie 2000.
La data de 26.07.2000, în urma controlului efectuat conform normelor legale, prin procesul verbal întocmit de Administraţia Financiară Buzău, reverifică perioada 1.12.1990 – 30.04.2000, care făcuse obiectul anteriorului control din data de 6.03.2000.
La baza acestei reverificări a stat Ordinul Ministerul Finanţelor nr.565 din 21.04.2000, care la art.4 menţionează necesitatea verificării corectitudinii determinării pro-ratei la „societăţile care realizează şi operaţiuni scutite de TVA".
Ca urmare se calculează pro rata lunară pentru stabilirea cotei de TVA deductibil, începând cu luna ianuarie 2000 şi se concluzionează că societatea nu poate beneficia de rambursarea T.V.A. pentru această perioadă, întrucât conform calcului lunar făcut de organul de control, ar avea de recuperat 6.904.634 lei iar la data de 30.04.2000 avea în sold facturi primite de la furnizori şi neachitate – cota de TVA aferentă acestora fiind în sumă de 32.136.034 lei.
În final, prin actul de control s-a stabilit că societatea are de restituit la buget suma de 24.538.977 lei, primită la 15.03.2000, la care s-au calculat majorări de întârziere pe perioada 15.03.3000 – 26.07.2000, în sumă de 9.791.051 lei.
Dispoziţiile legale aplicabile în materie de T.V.A. sunt OUG nr.17/2000 şi HG nr.401/2000, privind normele de aplicare ale ordonanţei.
Potrivit dispoziţiilor art.6 lit „a"pct.K 7 din OUG nr.17/ 2000, sunt scutite de TVA următoarele operaţiuni: K)7 – „articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copiii în vârstă de până la un an".
Articolul 18 din acelaşi act normativ stipulează: „Contribuabilii înregistraţi ca plătitori de TVA au dreptul la deducerea taxei aferente bunurilor şi serviciilor achiziţionate, destinate realizării de: b) „bunuri şi servicii scutite de taxa pentru care, prin lege, se prevede în mod expres exercitarea dreptului de deducere".
În acelaşi sens sunt şi prevederile pct.10.6 din HG nr.401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind T.V.A., potrivit cărora „Nu poate fi dedusă, potrivit legii T.V.A. aferentă intrărilor referitoare la: b) bunuri şi/sau servicii destinate realizării de operaţiuni scutite de TVA, pentru care prinlege nu se prevede exercitarea dreptului de deducere" .
Faţă de aceste prevederi legale, rezultă că societatea nu are drept de deducere a TVA aferentă intrărilor de bunuri şi servicii destinate operaţiunilor de livrare a articolelor pentru nou născuţi, care este operaţiune scutită, fără drept de deduceri a T.V.A.
Conform prevederilor OUG nr.215 din 29.12.1999, privind modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la TVA, începând cu 1.01.2000, articolele de îmbrăcăminte pentru copiii sub un an sunt scutite de TVA şi în consecinţă dreptul de de deducere se determină, potrivit art.20 pct.10.12. din HG nr.512/1998.
Se stipulează că, în situaţia în care un agent economic plătitor de TVA realizează atât operaţiuni cu drept de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere a T.V.A. aferentă aprovizionărilor, dreptul de deducere se determină, potrivit art.20 din ordonanţă, în raportcu participarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere. Gradul de participare a bunurilor şi serviciilor la realizarea operaţiunilor cu drept de deducere se determină pe bază pro-rate rezultată ca raport între contravaloarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate cu drept de deducere şi totalul operaţiunilor realizate.
Aşa fiind, aplicarea pro ratei de 100% în luna ianuarie nu are bază legală, în condiţiile în care art.6 din OUG nr.215/1999 stipulează că articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru copii sunt scutite de plata T.V.A.
Mai mult, la data de 15.03.2000 prin apariţia OUG nr.17/2000, această activitate nu mai beneficiază de rambursarea T.V.A., întrucât este o activitate scutită de TVA, fără drept de deducere.
De altfel şi expertul desemnat deinstanţa de fond, în varianta a II-a a raportului a precizat că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 24.105.336 lei, cu titlu de T.V.A.
Cu privire la critica referitoare la ilegalitatea reverificării perioadei care a făcut obiectul controlului anterior, art.19 din OG nr. 70/1997 dispune ca operaţiunea de control fiscal să se efectueze o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.
Acest text nu poate fi reţinut în cauză, deoarece controlul fiscal nu a fost efectuat din iniţiativa organului fiscal, ci la cererea recurentei-reclamante.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art.19 alin.2 din OG nr.70/1997, care dau posibilitatea organelor fiscale să decidă reverificarea unei anumite perioade, dacă de la data încheierii controlului fiscal şi până la împlinirea termenului de prescripţie apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal.
Având în vedere cele mai sus arătate, hotărârea instanţei de fond va fi menţinută cu motivele arătate în prezenta decizie, care suplineşte motivarea succintă a instanţei de fond.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul SC „"T.C." SRLîmpotriva sentinţei civile nr.19 din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1632/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1652/2002. Contencios. Anulare partiala a... → |
|---|
