CSJ. Decizia nr. 1652/2002. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr.1652

Dosar nr.1582/2002

Şedinţa publică din 15 aprilie 2003

La 8 aprilie 2003, s-a luat în examinare recursuldeclarat de S.C. „I. S." SA G. împotriva sentinţei civile nr.23 din 4 martie 2000 a Curţii de Apel G. – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 8 aprilie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la data de 15 aprilie 2003.

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ S.C. „E." SA – Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice G. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Industriei şi Resurselor şi S.C. „I.S." SA G. constatarea nulităţii parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 din 10.06.1998 emis de către Ministerul Industriei şi Resurselor cu privire la suprafaţa de 2661,71 m.p. teren pe care se află amplatată o staţie de transformare, proprietatea sa.

A susţinut că acest teren nu se mai află în administrarea S.C. „I.S." SA G. din anul 1997 când i-a fost transmis în administrare operativă directă.

Curtea de Apel G. – Secţia comercială şi de contencios administrativ prin sentinţa nr.23 din 4 martie 2002 a admis acţiunea reclamantei SC „E." SA – Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice G..

A dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 emis la 10 iunie 1998 de către Ministerul Industriei şi Comerţului cu privire la suprafaţa de 2661,71 m.p. teren pe care se află, staţia Trafo 110/6 KV pe teritoriul localităţii V. judeţul Brăila.

A obligat pârâta SC „I. S." SA G. să-i plătească reclamantei suma de 3.093.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul pe care se află edificată staţia de transformare a fost inclus în titlul de proprietate emis pârâtei, seria M03 nr.4179 din 10.06.1998, că dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află obiectivul economic al reclamantei nu a fost clarificat, dar că reclamanta nu a solicitat să i se constate dreptul de proprietate asupra terenului aferent, ci doar că pârâtei i s-a acordat în mod nejustificat o porţiune de teren pe carenu era îndreptăţită s-o primească şi care era necesară exploatării în bune condiţii a staţiei de transformare.

Împotriva hotărârii curţii de apel a declarat recurs pârâta SC „I.S." G. criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Recurenta a susţinut în esenţă că certificatul de proprietate Seria M03 nr.4179/1998 a fost emis cu respectarea prevederilor HG nr. 834/1991, întrucât la data emiterii acestuia, terenul în litigiu se aflaîn administrarea S.C.„I.S." S.A. G. iar nu în administrarea reclamantei.

A precizat că prin Ordinul nr.724/ 29 aprilie 1977 s-a transferat Ministerului Energiei Electrice numai clădirea postului TRAFO nu şi terenul aferent.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu crticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii parţiale a certificatului de proprietate Seria M03 nr.4179 pentru suprafaţa de teren de 1450 m.p. pe care este amplasată staţia de transformare Port C.S.G. şi care a fost tranferată în administrarea Ministerului Energiei Electrice prin Ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor nr.724 din 29 aprilie 1977.

În urma constatărilor expertului numit pentru efectuarea unei expertize tehnice, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a solicitat constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M03 nr.4179 pentru o suprafaţă de 2661,7 m.p. considerată necesară pentru o bună funcţionare a staţiei Trafo.

Potrivit art.1 din HG nr.834/1991 „terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin hotărâre de guvern de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort".

La data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat, aşa cum rezultă din documentaţia depusă în dosar, suprafaţa de teren reclamată se afla în administrarea S.C."I. S."G..

Prin ordinul nr.724/ 29.04.1977 al Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor invocat de reclamantă, pentru susţinerea cererii sale, s-a transmis din administrarea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor în administrarea Ministerului Energiei Electrice, Centrala Industrială a Energiei Electrice G., staţia Racord adânc la portul Combinatului Siderurgic G.

Nici din acest ordin şi nici din protocolul încheiat cu prilejul predării-primirii mijloacelor de inventar nu rezultă că s-a transmis în administrarea Ministerului Energiei Electrice şi terenul aferent acestei staţii.

Soluţia instanţei de fond este vădit nelegală şi netemeinică.

Reclamanta nu a făcut dovada vătămării sale într-un drept recunoscut de lege, în sensul art.1 din Legea nr.29/1990.

Aşa cum s-a mai reţinut, terenul era în patrimoniul S.C. „I.S." SA la data organizării sale în societate comercială iar potrivit art.20 din Legea nr.15/1990 „bunurile din patrimoniul societăţii comerciale la data constituirii acestuia sunt proprietatea acesteia".

Terenul în litigiu nu a fost declarat de utilitate publică prin vreun act normativ.

Actele normative invocate în apărare de SC „E." SDEE G., şi potrivit cărora astfel de terenuri ar fi fost declarate de utilitate publică, respectiv Legea nr.219/1998 art.2, Legea nr.33/1994, art.6 – vorbesc despre instalaţii pentru producerea energiei şi sisteme de alimentare cu energie electrică.

Potrivit art.12 din OUG nr.63/1998 „sistemul naţional de transport al energiei electrice este proprietate publică a statului, de importanţă stategică şi este alcătuit din liniile şi staţiile electrice de transformare a tensiunilor de 220 Kv., 400 Kv. şi mai mari, concesionanate Companiei Naţionale de Electricitate S.A. în condiţiile legii".

Această situaţie nu se regăseşte în speţa noastră.

Pe de o parte actul normativ vorbeşte de linii şi staţii electrice de transformare iar nu de terenul necesar exploatării acestora, iar pe de altă parte puterea acestor staţii să fie de 220 Kv. sau mai mare iar postul Trafo aflată pe terenul proprietatea SC „I. S." are o putere de 110/6 KV.

În concluzie, nu există suficiente temeiuri de drept pentru a se constata nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr.4179 pentru suprafaţa de 2661,71 m.p., motiv pentru care această instanţă apreciază soluţia de fond vădit nelegală şi netemeinică.

Pentru a asigura o bună desfăşurare a activităţii postului Trafo SC „E." – Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice G. poate avea asupra terenului în discuţie drepturile prevăzute de art.53 din Ordonanţa de Urgenţă nr.63/1998, respectiv de dreptul de uz şi de servitute care se stabileşte de comun acord cu proprietarul, iar în cazde nerealizare a acestui acord va decide instanţa judecătorească competentă, constituind titlu pentru aceste drepturi.

Pentru considerentele ce au precedat se va admite recursul cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de de S.C. „I. S." SA G. împotriva sentinţei civile nr.23 din 4 martie 2000 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea S.C. „E." SA – Sucursala de Distribuţie a Energiei Electrice Galaţi.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1652/2002. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs