CSJ. Decizia nr. 418/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.418
Dosar nr.2022/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr.355 din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă M.M. personal şi însoţită de împuternicit fără delegaţie la dosar, lipsind intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Gorj.
Procedura completă.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul este declarat peste termenul legal prevăzut şi că intimata a ataşat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect şi depunând, în copie, hotărârea nr.20/ 20 septembrie 2002 prin care a admis cererea recurentei şi i-a recunoscut calitatea prevăzută de Legea nr.189/2000, pretinsă, cu plata drepturilor aferente.
Curtea a acordat cuvântul părţii prezente cu privire la excepţia de tardivitate a recursului, în raport cu dispoziţiile art.103 alin.1 teza 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art.301 din acelaşi cod.
Prin reprezentat şi personal, recurenta a susţinut că este neştiutoare de carte, că îşi însuşeşte recursul, dar că nu l-a formulat în termen întrucât nu deţinea anumite documente justificative, pe care le-a obţinut ulterior de la Ambasada Germaniei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 aprilie 2001, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Gorj (a cărei calitate procesuală a fost preluată de Casa Judeţeană de Pensii Gorj), anularea Deciziei nr.26 din 13 martie 2001 emisă de pârâtă.
Motivându-şi cererea, reclamanta a susţinut că, în mod eronat, prin Decizia contestată, i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, aşa cum a fost modificat prin Legea nr.189/2000, din cauză că nu ar fi prezentat documentele justificative prevăzute de lege.
Este îndreptăţită la aplicarea dispoziţiilor actului legal reparatoriu indicat, întrucât a fost deportată – din motive etnice – într-un lagăr de concentrare din Ucraina.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.355 din 28 mai 2001 a respins acţiunea.
Prima instanţă a apreciat ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că nu există documente din care să rezulte că reclamanta a fost deportată în lagăr de concentrare, iar fără o hotărâre judecătorească prin care să se probeze situaţiile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990 – aşa cum impun prevederile art.11 din Legea nr.33/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.41/1997, pentru modificarea şi completarea Decretului-Lege nr.118/1990 – declaraţiile martorilor rămân fără consistenţă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta M.M.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată reclamantei la data de 5 iunie 2001 (fila 27 dosar fond) şi că aceasta a declarat recurs la data de 3 iulie 2002 (data poştei – plic – fila 5 dosar recurs).
Cum, potrivit dispoziţiilor art.301 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la data comunicării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depăşirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii, în conformitate cu dispoziţiile art.103 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Constatând că recursul nu a fost delcarat în termenul imperativ prevăzut de art.301 din codul de procedură civilă şi că împrejurarea neobţinerii în termen util a actelor doveditoare – cu privire la situaţia de fapt dedusă judecăţii – nu reprezintă o împiedicare în exercitarea căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, pentru a fi repusă în termen, Curtea urmează să dea eficienţă dispoziţiilor legale sancţionatorii mai sus indicate şi să dispună în sensul respingerii recursului, ca tardiv declarat.
Oricum, prin hotărârea nr.20 din 20 septembrie 2002 emisă de intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Gorj şi depusă în dosarul de recurs, s-a admis cererea recurentei-reclamante, stabilindu-i-se calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000 cu acordarea drepturilor aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr.355 din 28 mai 2001 a Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, ca fiind tardiv.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 491/2002. Contencios. La conflict negativ de... | CSJ. Decizia nr. 419/2002. Contencios. Nulitatea... → |
|---|
