ICCJ. Decizia nr. 619/2002. Contencios. Refuz restituire suma reprezentând taxe vamale achitate în plus. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.619
Dosar nr.3343/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 mai 2002, reclamanta S.C. "A." S.A. Timişoara a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Regională Vamală Timişoara şi Direcţia Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Naţională a Vămilor, solicitând obligarea acestora la restituirea sumei de 104.231.161 lei taxe vamale achitate în plus, potrivit DVI nr. 45873/2001, pentru importul efectuat în baza facturii nr. 010702/10981/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că a importat o maşină de produs covor poliester armat,utilajul făcând parte din aportul în natură la capitalul social pe care s-a obligat să-l constituie prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 798/1998 încheiat cu Fondul Proprietăţii de Stat.
Întrucât înregistrarea investiţiei a fost întârziată, reclamanta a achitat taxele vamale aferente DVI,fiind însă îndreptăţită la restituirea sumei achitate în plus, întrucât beneficiază de facilităţile vamale prevăzute de Legea nr. 332/2001.
La data de 28 octombrie 2002, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând constatarea refuzului pârâtelor de a-i restitui suma şi obligarea acestora la plata taxelor vamale încasate necuvenit.
Prin sentinţa civilă nr. 366/19 noiembrie 2002, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât în cauză se contestă o impunere cu caracter vamal, declaraţia vamală constituind un titlu de creanţă pentru încasarea drepturilor de import,reclamanta trebuia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de OUG nr. 13/2001, ceea ce nu a făcut.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta S.C. "A." S.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că şi în situaţia când nu s-a urmat procedura administrativă, instanţa era datoare să examineze fondul litigiului şi să se pronunţe dacă societatea este sau nu îndreptăţită la restituirea taxelor vamale achitate pentru aportul de capital.
Examinând cauza în raport de motivul invocat şi având în vedere şi prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa a reţinut în mod justificat inadmisibilitatea acţiunii în raport de nerealizarea procedurii prealabile obligatorii potrivit OUG nr. 13/2001, act normativ ce constituie legea specială privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, inclusiv prin actele vamale de impunere.
Întrucât societatea nu a parcurs procedura prealabilă legală, instanţa, reţinând neîndeplinirea acestei condiţii obligatorii, a dispus în mod corect respingerea acţiunii ca inadmisibilă, fără a mai analiza fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercială „A." S.A. Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 366 din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 408/2002. Contencios. Refuz solutionare cerere.... | ICCJ. Decizia nr. 618/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
