CSJ. Decizia nr. 660/2002. Contencios. La încheierea suspendarii executarii procesului-verbal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.660
Dosar nr.2240/2002
Şedinţa publică din18 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC"C."SA împotriva încheierii din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ pronunţatăîn dosarul nr.1763/2002.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic A.L., lipsid recurenta reclamantă SC"C."SA şi intimata pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara.
Procedura completă.
Consilierul juridic A.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 3 iulie 2002 a Curţiide Apel Alba Iulia a fost respinsă cererea formulată de SC"C."SA , în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Hunedoara privind suspendarea măsurilor dispuse prin Decizia nr.227 din 21 martie 2002 a Ministerului Finanţelor Publice.
In motivarea soluţiei date prima instanţă a reţinut că prin procesul verbal de control nr.1521/12.02.2002 încheiat de organele de control ale Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara – Deva s-au stabilit în sarcina petentei obligaţii fiscale în sumă de 328.367.776.435 lei, din care societatea a recunoscut suma de 897.414.781 lei, pe care a achitat-o după încheierea controlului, restul sumei fiind contestată în procedură administrativ – jurisdicţională, soluţionată cu Decizia Ministerul Finanţelor Publice nr.227/21.03.2002 prin care s-a respins contestaţia ca neîntemeiată pentru suma de 327.441.563.574 lei şi ca fără obiect pentru suma de 926.212.861 lei.
S-a mai reţinut că împotriva actelor administrativ jurisdicţionale a fost introdusă acţiunea în contencios administrativ, cauza, ce formează obiectul dosarului nr.1763/2002 al Curţii de Apel Alba Iulia, aflându-se pe rolul acestei instanţe în curs de judecare.
In ce priveşte cererea de suspendare, formulată în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990, instanţa investită a constatat că nu sunt temeiuri de admitere, respingând-o.
Sentinţa a fost recurată de SC"C."SA.
Prin motivele de casare formulate în scris a învederat că s-a pornit executarea silită prin emiterea unei somaţii pentru suma de 11.309.403.057 lei.
A mai arătat că din suma reţinută iniţial în sarcina sa, şi după achitarea voluntară a sumei de 897.414.781 lei, Ministerul Finanţelor Publice, în contencios administrativ a dispus anularea sumei de 321.720.000.000 lei, urmând ca organul de control să sesizeze Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, rămânând în litigiu suma de 5.750.361.654 lei. Faţă de neconcordanţa existentă între cuantumul sumei stabilită iniţial de către organul de control şi această din urmă sumă, a arătat recurenta, ţinând seama că în prezent este urmărită pentru recuperarea unor creanţe bugetare în sumă de 11.309.403.057 lei, începerea executării şi cu privire la debitul de peste 5 miliarde lei rămas ar însemna practic falimentarea societăţii, impunându-se deci admiterea cererii formulate şi suspendarea executării.
Recursul este fondat.
In conformitate cu dispoziţiile art.9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendareaactului administrativ până la soluţionarea acţiunii.
Din conţinutul memoriului depus la dosarul cauzei, prin care s-a contestat Decizia nr.227/2002 a Ministerului Finanţelor Publice rezultă că sumele considerate ca datorate prin actul de control, vizează divergenţe de interpetare cu privire la deductibilitatea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli, stabilirea prin două acte de control a unuia şi acelaşi debit, perceperea TVA pentru exporturi de marfă pe considerentul că depunerea plăţiii în valută de către importator nu s-a făcut în condiţiile stabilite prin Regulamentul BNR nr.3/1997, plata de TVA stabilită suplimentar, impunându-se concluzia că nu ar fi vorba de o conduită fiscală necorespunzătoare cât mai ales modul de aplicare şi interpretarea a unor reglementări legale.
Tinând seama pe de altăpartecă pentru cea mai mare parte din suma stabilită de către organul de control s-a dispussesizarea APAPS, se apreciază că până la definitivarea tuturor chestiunilor litigioase este justificată acordarea suspendării solicitate pentru a se evita astfel grave disfuncţionalităţi în activitatea reclamantei prin grevarea semnificativă a portofoliului său de lichidităţi.
In consecinţă, urmează a se admite recursul declarat, a se casa încheierea atacată şi, în fond, a se admite cererea petentei, dispunân-du-se suspendarea executării până la soluţionaea cauzei în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC "C." SA împotriva încheierii din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ pronunţată în dosarul nr.1763/2002.
Casează încheierea atacată şi în fond admite cererea formulată de SC "C." SAdispunându-se suspendarea executării până la soluţionarea cauzei în fond.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 655/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... | CSJ. Decizia nr. 662/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
