CSJ. Decizia nr. 677/2002. Contencios. Nulitatea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.677
Dosar nr.2245/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de G.A.şi C.A. împotriva sentinţei civile nr.136 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominalnu s-au prezentat: recurenţii reclamanţi G.A. şi C.A. precum şi intimaţii Ministerul Industriei şi Resurselorşi SC „A." SA Alba Iulia.
Procedura completă.
Magistratul asistent a referit că la 12 februarie a.c. recurenţii au depus dovada timbrării recursului şi au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr.1828/2002 la Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanţii G.A. şiC.A. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor ca prin hotărârea judecătorească să se constate nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 03 nr.1171 emis de pârât, cu referire laparcela de teren înscrisă în Cartea Funciară nr.2330 Alba Iulia, top. 394/1/1/1 şi nr.394/1/2/1, grădină în suprafaţă de 60 mp.
În motivarea acţiunii au arătat că, în mod greşit această suprafaţă de teren ce constituie proprietatea reclamanţilor a fost cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate constituind patrimoniul SC „A." SA Alba Iulia.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu, intervenienta SC „A." SA Alba Iulia a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor pentru motivul că reclamanţii nu justifică calitatea procesuală activă în vederea anulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, încondiţiile art.5 din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ analizând excepţia invocată s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr.136 din 3 iulie 2002 în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor şi a cererii de intervenţie formulată de SC „A." SA Alba Iulia ca inadmisibile, întrucât în condiţiile art.5 din Legea nr.29/1990, reclamanţii nu s-auadresat cu plângere prealabilă organului administrativ emitent al actului.
Împotrivasentinţei astfel pronunţate au declarat recursC.A. şi G.A. criticând soluţia pentru nelegalitateşi netemeinicie invocând drept motiv de casare dispoziţiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Recurenţii au susţinut că la dosar există o plângere adresată Consiliului Judeţean Alba, prin care au solicitat să se revoce actele întocmite cu privire la terenul din litigiu şi cu privire la care instanţa nu s-a pronunţat.
Plângerea adresată unei unităţi subordonate pârâtei, susţin reclamanţii, putea fi înregistrată în cel mai rău caz ca o plângere greşit îndreptată, şi nu să se procedeze larespingerea acţiunii introductive.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru cele ce urmează:
Potrivit prevederilor art.5 alin.1 din Legea nr.29/1990 privind contenciosul administrativ, înainte de a cere anularea actului, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, are obligaţia să exercite recursul administrativ graţios la autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, respectiv la Ministerul Industriei şi Resurselorcare a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărei anulare s-a solicitat.
Faptul cărecurenţii s-au adresat Consiliului Judeţean Alba, nu echivalează cu satisfacerea prevederilor legale citate, care o obligă să se adreseze în termenul legal,cu respectarea procedurii prealabile prevăzut de art.5 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, pârâtului Ministerului Industriei şi Resurselor ca emitent al actului contestat.
Nerealizarea acestei proceduri afectează însuşi exerciţiuldreptului la acţiune şi admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ astfel încât neîndeplinirea ei fiind sancţionată cu respingerea acţiunii ca inadmisibilă aşa cumcorect a procedat instanţa de fond.
Faţă de cele mai sus, constatând nefondat motivul de recursinvocat de recurenţii G.A. şi C.A., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de G.A.şi C.A. împotriva sentinţei civile nr.136 din 3 iulie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 676/2002. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 679/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
