CSJ. Decizia nr. 679/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.679
Dosar nr.2260/2002
Şedinţa publică din19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.376/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal nu s-au prezentat recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi intimatul reclamantD.I.
Procedura completă.
S-a referit, de către magistratul asistent, că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă (fila 3).
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5.06.2002, reclamantul D.I. a contestat hotărârea nr.1214 din 16.04.2002 emisă de Casa Judeţeană de PensiiBihor –Comisiapentruaplicarea Legii nr.189/2000, prin care i s-a respins cererea de constatare a calităţii de beneficiar al Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
In motivarea acţiunii reclamantul arată că, chiar dacă s-a născut după expulzarea părinţilor săi, din S., pe motive etnice, şi stabilirea în localitatea T., pe perioada refugiului a avut aceleaşi greutăţi ca şi părinţii săi.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.376/CA din 24 iunie 2002 a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Ordonanţei Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Instanţa reţine că şi copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi au acelaşi statut ca părinţii lor, suferind persecuţii din motive etnice de la data naşterii şi până la data retrocedării pământului românesc şi că precizările Casei Naţionale de Pensii nu au caracter normativ şi contravin legii.
Mai reţine că reclamantul a suferit împreună cu părinţii săi de efectele strămutării din localitatea de domiciliu a acestora, într-o altă localitate.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că reclamantul nu poate beneficia de calitatea de strămutat pentru că nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi ca urmare nu aveaun domiciliu de unde să fi fost strămutat în altă localitate, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Recurenta nu contestă faptul că părinţii reclamantului – intimat au fost nevoiţi, din motive etnice, să părăsească localitatea de domiciliu, ocupată temporar de administraţia maghiară şi să se refugieze în teritoriile aflate la acea dată sub administrarea statului român.
De altfel, cu declaraţia autentificată dată de martoriiB.P. şi F.A. şi cu hotărârea nr.1713 din 14.05.2002, intimatul a făcut dovada că familia sa a fost expulzată din oraşul Salonta, în luna septembrie 1940, din motive etnice şi că au revenitîn această localitate în primăvara anului 1945.
Chiar dacă intimatul s-a născut la 1 octombrie 1940, la foarte scurt timp după ce părinţii săi s-au refugiat în teritoriile aflate la acea dată sub administraţia statului român, el a suferit aceleaşi privaţiuni ca şi părinţii şi fraţii săi, până la data la care au revenit împreună la fostul domiciliu al acestora.
Recurenta nu contestă că strămutarea în altă localitate decât cea de domiciliu nu ar fi o modalitate de persecuţie etnică, dar susţine că intimatul nu poate beneficia de statutul de strămutat sau de refugiat pentru că nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi din acest motiv nu a avut un alt domiciliu decât cel în care s-a născut.
Insă, chiar dacă nu era născut la data strămutării părinţilor, intimatul a întâmpinat aceleaşi greutăţi ca şi aceştia în toată perioada cuprinsă între data naşterii sale şi cea a reîntoarcerii în localitatea în care părinţii săi au locuit înaintea strămutării din motive etnice.
De aceea, Curtea consideră că intimatul se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art.1 lit.c din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi cu precizările din Hotărârea Guvernului nr.127/2002.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.14 din Legea nr.29/1990 şi art.299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.376/CA/2002-P din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 677/2002. Contencios. Nulitatea partiala a... | CSJ. Decizia nr. 681/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
