CSJ. Decizia nr. 725/2002. Contencios. Anulare Ordin M.J. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.725
Dosar nr. 2336/2002
Şedinţa publică din21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deB.G. împotriva sentinţei civile nr.676 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurentul reclamantB.G.şi intimatul pârât MinisterulJustiţiei.
Procedura completă.
S-a referit căB.G.a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, a solicitat anularea Ordinului nr.2855/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, prin care i s-a imputat suma de 6.962.271 leispor de vechime încasat necuvenit în perioada noiembrie2000 – aprilie 2001.
În motivareaacţiunii, reclamantul a susţinut că ordinul este nelegal întrucât încalcă prevederile Hotărârii Guvernului nr.226 publicată în Monitorul Oficial nr.147 din 7 aprilie 2000 care în art.8, prevede că „asistenţii judiciari sunt funcţionari publici şi le sunt aplicabile dispoziţiile speciale din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, precum şi din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici". Totodată, potrivit art.29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publiciaceştia dinurmă au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii.
Tribunalul Călăraşi prin sentinţa nr.158 din 18 februarie 2000, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, iar aceasta, prin sentinţa nr.676 din 24 iunie 2002, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile administrative şi arespins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor legale,asistenţii judiciari ca şi magistraţiibeneficiază de o indemnizaţie mică, sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se acorda.
Considerândhotărârea netemeinică şi nelegală, reclamantul a declarat recurs pe care nu l-a încadratîn vreun textexpres, fiind nemulţumit de faptul că instanţa nu a făcut vorbire de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, text ce îşi găsea aplicare în cauză, că nu s-aadministrat proba cu acte solicitată şi s-a avut în vedere întâmpinarea depusă pe care a contestat-o, susţinând în final că, instanţa a fost intimidată, dat fiind raportul desubordonare faţă de pârât.
Motivarea unui recurs presupune arătarea temeiurilor de fapt şi de drept pe care înţelege să le formuleze recurentul, or, în speţă recursul declarat constituie oînşiruire de date privind neadministrarea unor probe cu actesolicitate, probe la care reclamantul nu a mai stăruit, prin cererea depusă solicitând judecareaîn lipsă.
Obiectul acţiunii îl constituiecererea reclamantului de anulare a ordinului nr.2855/C din 30 noiembrie 2001 emis de ministrul justiţiei şi recunoaşterea dreptului său de a primi sporul de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 1 aprilie 2001.
Reclamantul este asistent judiciar, şi ca funcţionar public îi sunt aplicabile dispoziţiile speciale din Legea nr.92/1992, pentru organizare judecătorească precum şi dispoziţiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art.III din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.179/1999 privind modificarea şi completarea Legii pentru organizarea judecătorească „asistenţii judiciari suntremuneraţi lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I, II, în raport cu timpul efectiv lucrat.
Art. 17(1) din Ordonanţa Guvernului nr.83/2000, pentru modificarea şi completarea Legii nr.50/1996 prevede că asistenţii judiciarinumiţi în condiţiile Legii nr.92/1992, republicată, cumodificările şicompletările ulterioare suntremuneraţi cu indemnizaţia lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la art.29din cap.A al Anexei nr.1 din Ordonanţă.
Cum atât pentru magistraţi, cât şi pentru asistenţii judiciari s-a stabilit sistemul indemnizaţiei unice, sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se acorda, urmează că, reclamantul a încasat necuvenit suma imputată, astfel că, ordinul emis fiind legal, soluţia instanţei de respingere a acţiunii este întemeiată, astfel că, recursul se priveşte nefondat şi în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei civile nr.676 din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 724/2002. Contencios. Daune. Recurs | CSJ. Decizia nr. 728/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.si... → |
---|